După declanșarea scandalului legat de eutanasierea câinilor vagabonzi, ziarele au relatat apariția multor cazuri de câini (și pisici) maltratați/ torturați pe stradă de către diverși indivizi.

Aceștia au simțit să-și exprime astfel…opiniile.

Continuă să apară, la câteva zile, alte și alte exemple…

Însă cred că fenomenul în sine…nu are legătură cu câinii și pisicile. Oricât de straniu ar părea.

În schimb, cred că are legătură cu ura și frustrările acumulate de cei care cred că a omorî și a te răzbuna reprezintă răspunsuri la problemele personale.

Omul care nu știe să-și stăpânească poftele neîmplinite sau care nu știe să-și poarte cu demnitate suferințele și lipsurile, se exprimă prin…sadism.

Și sadismul se manifestă acum pe câini și pisici…în lipsă de altceva…dar se poate exprima și pe oameni.

Și două războaie mondiale și atrocitățile indescriptibile ale secolului trecut se pare că sunt prea puțin convingătoare…pentru cei care se gândesc că ar fi un lucru bun să le reactualizeze.

*

Din nefericire, discursul extremist și violent al prezentului adună și ortodocși, care falsifică gândirea și mesajul Ortodoxiei, pentru a le recanaliza în scopuri politice imediate.

Aceștia amestecă, de fapt, sfințenia Ortodoxiei în troaca lor ideologică, și sunt din ce în ce mai vociferanți la nivel public.

Ei afirmă vehement și exclusivist că singurul mod de manifestare al ortodocșilor trebuie să urmeze conduita legionară, cu tot ceea ce a fost defectuos odinioară.

Adică, cu tot cu lipsa de cunoaștere teologică masivă și cu prestația intelectuală superficială.

Și totodată, cu tot cu crime, pe care această organizație nu le repudiază deloc. Nici ca fapte petrecute, nici ca practică în sine.

În interbelic, s-au pretins directori de conștiințe niște oameni cu o teologie rudimentară, ca Nichifor Crainic și Nae Ionescu. Nu se făceau studii aprofundate pe teologia Sfinților Părinți și n-a existat vreun interes, până la Părintele Dumitru Stăniloae, de a cunoaște și traduce în românește sursele patristice.

În literatură – de care mă ocup – „tradiționaliștii” au avut prostia nefastă să susțină că nu există tradiție literară românească veche. Dând apă la moară detractorilor…

Cu aceste victorii teologice, științifice și literare se pot „lăuda”. Sigur, se pot invoca, uneori, circumstanțe atenuante.

Dar astăzi vin unii să recupereze întreg discursul interbelic și să ne convingă că este singurul autentic tradițional-ortodox…deși nici nu-și cunosc rădăcinile.

Rezultatul este…discreditarea Ortodoxiei.

Încât te întrebi: dacă există o ocultă mondială care caută să ne dizolve, oare nu este ea (cel puțin) foarte fericită de ceea ce se întâmplă?

Însă, la nivelul societății noastre, dacă niște ortodocși popularizează atât de mult ideea răzbunării violente, în locul renașterii spirituale autentice și a reabilitării valorilor profunde…ce să înțeleagă și ce să facă omul de rând, creștinul obișnuit?

Ce educație religioasă, ortodoxă, primește acesta, despre Sfinții Părinți ai Bisericii, când toată predania se rezumă la o lamentabilă expoziție de…pasaje…atent selecționate și, eventual, viu colorate?

Când Sfinte Icoane se amestecă, de-a valma, cu pozele…Căpitanului?

Unde lipsește adevărata educație ortodoxă în societate…înțelegerea proastă nu lipsește.

Școala e la pământ.

Respectul față de tradiție și valori e la pământ.

Educația socială și morală e absentă.

Orice dispută duce la învrăjbirea societății.

Oamenii nu mai știu să dialogheze rațional.

Manifestările psihotice, ca cele cărora le cad victime, deocamdată, animalele, nu mai pot fi stăpânite.

Ortodocșii ar trebui să fie primii la a oferi soluții credibile și viabile de asanare morală a societății. Primii la a susține un discurs pașnic, la dezamorsarea conflictelor și expunerea judicioasă a argumentelor raționale.

Din păcate, recrudescența unui discurs violent, inserat în exprimările așa-zișilor „tradiționaliști”, nu poate decât să ducă la dezorientarea și mai gravă a oamenilor.

Și, în cele din urmă, la a-i transforma în victime sigure ale manipulărilor, oferindu-i pe tavă oricăror curente seculare, care au interese obscure și chiar malefice.

Cei care se pretind adevărați ortodocși, tradiționaliști, dar care în realitate ignoră tradiția și se comportă aberant și iresponsabil, pun umărul cu frenezie la distrugerea fundamentelor creștin-ortodoxe ale societății românești.

Acesta este adevărul. Chiar dacă unii o să ne replice…în stilul caracterisitic.

Pentru că ei au același ideal ca și torționarii comuniști: cine nu e cu noi, trebuie denigrat, desființat, și, dacă se poate, eliminat definitiv.

„Frumoasă” continuitate

Did you like this? Share it: