Zi: 28 octombrie 2013

În atitudinea, adesea arogantă, a baptiștilor față de ortodocși, născută din teologia lor non-sacramentală, problema Sfântului Botez se pune în următorii termeni: „De ce îi botezați, Părinte, de mici? De ce nu îi lăsați pe ei să crească…și să aleagă?!”.

Cu alte cuvinte, sofismul teologiei baptiste e acesta: creșterea în vârstă îți aduce, de la sine, puterea de a discerne…Te face „să știi” să alegi…bine…

Însă pentru noi Sfântul Botez e sădirea sacramentală a vieții lui Dumnezeu, adică a harului dumnezeiesc, în ființa omului, pentru ca el să poată trăi, în deplină libertate, viața îndumnezeirii.

În Sfântul Botez, Prea Sfânta Treime îl umple de harul Ei pe cel botezat…pentru ca el să aibă posibilitatea de a crește în harul lui Dumnezeu și a decide, în mod liber, ce fel de viață vrea.

Un non-botezat este un păgân.

Cel botezat este cel înfiat de Dumnezeu, adică umplut de slava Lui, făcut moștenitor al Împărăției…care, ca și Sfinții Protopărinți Adam și Eva, este lăsat să aleagă…

Ca să alegi bine…trebuie să fii în har!

Trebuie să te lumineze Dumnezeu asupra lucrurilor pentru care vrei…să te decizi.

Dar dacă crești ca un păgân, ca un nebotezat…cum poți tu să alegi în cunoștință de cauză viața cu Dumnezeu, dacă în tine lucrează toate păcatele, dacă în tine foiește Satana…și tu ești un mort?!

Părinții tăi, familia ta, nașii tăi, comunitatea ortodoxă…care te-au umplut de harul lui Dumnezeu de când erai mic, în fașă, ți-au făcut cel mai mare bine: te-au făcut creștin-ortodox, te-au făcut fiu al Împărăției lui Dumnezeu, te-au făcut slobod de demoni.

După cum tot familia ta te-a ferit de boli, te-a învățat limba română și alte limbi, ca să te descurci în viață, te-a educat, te-a ferit de excese…

Ce fel de om ești însă…la vârsta majoratului, când baptismul propovăduiește botezul? Un păgân crescut ca un pom pocit. Cu tot felul de idei, fixații, patimi, proaste obiceiuri…

Iar dacă botezul „evanghelic”/ neoprotestant e doar un simbol și el nu aduce nimic real/ concret/ transfigurator/ harismatic în om, ci doar e o ceremonie de ochii lumii…care e îndreptarea pe care o așteaptă fiul de baptist…nebotezat?

*

Beni/ Beniamin Fărăgău, pastor baptist, „a binecuvântat” copilul familiei Solomon pe 13 octombrie 2013. Nu e „o inovație” a sa…ci asta e practica în baptism.

Dar dacă nu l-a botezat…la ce ia folosit „binecuvântarea”, dacă el, copilul, nu gândește…ci doar scâncește?

La ce i-a folosit „binecuvântarea”, dacă l-a lăsat tot păgân?

Dacă nu crezi în modelarea copiilor de către Dumnezeu, dacă nu crezi că Dumnezeu dorește să boteze copiii, dacă copiii nu sunt „oameni” pentru că nu pot „decide”…de ce „să-i binecuvintezi”?

Îi consideri niște „animale” drăguțe, improprii unirii cu Dumnezeu…cărora aștepți „să le crească mintea”…dar, în fața comunității, îi consideri „un dar al lui Dumnezeu”?

E o duplicitate…bazată pe o teologie îngustă.

Totul e duplicitar…acolo unde presupui că ești cu Dumnezeu…dar nu simți că ai nimic de la Dumnezeu în mod actual, în mod îndumnezeitor…

În rugăciunea ad-hoc pe care a compus-o, Beniamin a spus că el nu poate binecuvânta. Și are dreptate! El nu e preot hirotonit al Bisericii lui Hristos…ci un bărbat care „se joacă de-a preoția”.

Oricine e în afara Bisericii Ortodoxe, care vine de la Hristos în mod neîntrerupt…se joacă „de-a preoția”, dacă se consideră pastor, preot, diacon, episcop, cardinal, papă.

Când Biserica lui Hristos e părăsită…și se plagiază modul ei de a fi nu avem de-a face decât cu plagiate grosolane și penibile.

Iar cum „evanghelicii” sunt „foarte atenți” la plagiatele academice, paradoxal, le scapă din vedere tocmai plagiatul fundamental: statutul lor non-eclesial.

*

Dumnezeiescul Botez te pune în situația de a alege din ipostaza de fiu…al lui Dumnezeu. De fiu înfiat prin har.

Devii rătăcitor…în ape tulburi dacă pleci din adevărul Bisericii lui Hristos.

Te îndepărtezi de asceza îndumnezeitoare dacă crezi…că se poate și altfel decât prin modul eclesial de existență.

Însă, după ceva vreme…după roșcove, după porci, după multă decadență, înțelegi că există doar o cale: aceea de a te îndumnezei continuu în relația cu Dumnezeu.

Botezul ortodox e Botezul care îl scoate pe Satana și pe demonii lui din tine, te exorcizează…pentru că te umple de slava necreată a lui Dumnezeu.

De slava Lui, în care, dacă rămâi până la sfârșit, cu smerenie și cu frică de Dumnezeu, lași în urmă Sfinte Moaște.

Ca acestea, mult prea frumoase, la care aleargă lumea ca la izvorul vieții.

Pentru că aleargă la cei pe care Dumnezeu i-a umplut de nemurire.

Dacă n-ai nemurire în tine…lași în urmă un hoit…

Dar dacă ai…devii ca trupul Sfântului Elisei…care învia morții sau o minune neînțeleasă ca trupul Sfântului Ilie Tesviteanul sau ca cel al Maicii Domnului, care au fost mutate la cer și îndumnezeite prin slava Lui.

*

Concluzie logică: dacă copilul nu-L poate „simți” pe Dumnezeu pentru că nu are mintea întreagă…el „nu poate simți nimic”.

Nu poate să o simtă nici pe mamă, nu-l poate simți nici pe tată…

E „un animal” pe care îl furajăm, îl facem mare…doar pentru ca „să gândească”.

Căci dacă are probleme psihice și nu poate „să gândească”…înseamnă că „nu trebuie să îl botezăm”, pentru că dacă nu gândește înseamnă că „nu e după chipul lui Dumnezeu”.

Și dacă nu e om ci „animal”…atunci îl putem omorî mai „fără mustrări” de inimă…sau îl putem lăsa de capul lui, să crească precum știrul pe coclauri…și când „l-om boteza”, atunci devine „arhisfânt”, chiar dacă el are mentalitate, sentimente și voință de brută.

*

Numai că botezul la maturitate nu e după conotații evanghelice ci iluministe.

Considerarea omului doar minte înseamnă desconsiderarea întregului ontologic al omului. Înseamnă: „Dumnezeu a greșit când nu l-a făcut pe om numai minte”.

Însă iluminiștii, tocmai pe baza unei inteligențe exclusiviste au minimalizat și au ridiculizat revelația Bisericii, îndepărtând-o din societate.

„Drepturile” antiumane stipulate de mintea autonomă/ fără recurs la Dumnezeu au venit tocmai când omul s-a încrezut foarte mult în…propria lui „luciditate”.

Iar sofismul pe care îl practică baptismul și, în general, tot cultul neoprotestant, în ceea ce privește vârsta „optimă” pentru înțelegerea credinței, e practicat de toți sataniștii și nihiliștii postmodernității la un loc.

Nu ne spune satanistul că trebuie să îl lăsăm pe om…să se dezbare de „achizițiile religioase” pe care le-a moștenit în familie?

Nu ne spune gayul că, dacă ei doi…sau ele două adoptă un copil…acel copil, crescut în depravare, va putea să aleagă la maturitate?

De ce își duc cultele neoprotestante copiii nebotezați la biserică…dacă ele așteaptă ca ei…să se decidă?

Când să se decidă: când nu mai pot să decidă?

*

Beni a decis…în locul copilului.

Homosexualul decide în locul copilului pe care l-a adoptat.

Mama adoptivă decide…în locul copilului.

Am putea oare să nu decidem în locul copiilor?! S-ar mai naște vreun copil și s-ar mai dezvolta armonios…dacă n-am decide pentru ei, în folosul lor?

Și cu toate astea, sofiștii se cred „drepți” tocmai când îi unilateralizează pe oameni.

Când le îngustează opțiunile…