Părintele Dorin cita recent o mărturie despre teologia modernă…despre topica gândirii protestante, care așază soteriologia înaintea hristologiei.

E paradigma lumii noastre. Nu există ceea ce există, ci există doar ceea ce e important pentru mine.

Axioma lui Descartes trebuie reformulată…pentru lumea noastră.

Dacă au ajuns unii, care se numesc totuși teologi „creștini”, să se raporteze la Dumnezeu nu ca la unica Realitate din veșnicie, Care a creat lumea, ci ca la Cel Care doar a făcut ceva pentru noi…pentru că S-a răstignit…de ce să ne mai mirăm că omul nu mai e perceput ca persoană și ca realitate obiectivă?

Că nu mai există istorie universală și unitară, ci numai interese particulare?

Postmodernitatea Îl tratează pe Dumnezeu în aceeași termeni ai eficienței economice sau ai relevanței imediate…în termeni de profit, adică…

Adevărul obiectiv e pulverizat și este înlocuit cu ceea ce cred eu că îmi folosește.

Sau: iau de la tine ce îmi trebuie și restul nu mă interesează.

Did you like this? Share it: