Cum arată un Acatist prost?

Arată impersonal, anonimizant și plin de generalități.

Fapt pentru care, Sfinții nu mai par niște unicități absolute ci niște oameni trași la xerox.

Astă seară am vrut să facem Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie al Pentapolei și l-am preluat pe acesta de aici.

În timp ce l-am făcut…m-am și enervat la culme datorită falsei evlavii a autorului lui, în care, ca și în alte acatiste asemănătoare, am găsit numai însăilări de fapte fără personalitate.

Sfântul Ierarh Nectarie era Părintele Nectarie și Cuviosul Nectarie pentru autor, de parcă n-ar fi știut, că atunci când cineva a devenit Ierarh…trebuie să te raportezi la el ca la un Ierarh…nu ca la un Ieromonah. A face abstracție de acest lucru, de această nuanță, pe premisa că orice ierarh e „și monah”, e de un prost gust veritabil.

Prea Cuvioase este Ieromonahul și nu Ierarhul!

Dar pentru că autorul/ autorii sunt niște „cuvioși” fără seamăn, ei falsifică viețile tuturor Sfinților…reducându-i la ei, la modul în care ei se raportează la Sfinți.

Un alt acatist al Sfântului Nectarie, cel de aici, e la fel de lipsit de personalitate.

Nu afli mai nimic despre viața Sfântului Ierarh și despre minunile lui, nimic despre teologia pe care a scris-o, deși este un Sfânt recent, despre care știm multe…și nu un Sfânt anonim, din vechime, ca Sfântul Dimitrie Basarabov, despre care știm 3 lucruri.

Acatistul ar fi trebuit să fie burdușit cu date istorice și, prin toate detaliile sale, să sublinieze personalitatea sa complexă, uriașă.

Însă ori făcătorii de acatiste nu cam citesc ori ocultează, în mod voit, viețile Sfinților.

Adică le minimalizează, le mistifică, le fac fără gust. Nu înțelegi mai nimic despre un Sfânt din acatistele pe care le scriu.

Tot la fel de impersonal e și cel prezentat pe Doxologia, care se raportează la el ca la un Sfânt Ierarh și la un făcător de minuni, dar din care lipsesc latura vieții lui de teolog…și date concrete, biografice.

Însă el a fost Mitropolit al Pentapolei, în Libia…și nu în Egipt, după cum spunea acatistul, prin care noi…„am încercat”, în această seară, să ne rugăm…s-a născut în 1846 și a adormit în 1920, a fost canonizat foarte repede, în 1961…și: „este unul dintre cei mai mari teologi ai începutului de secol XX, cu un nivel de pregătire academică de excepţie şi cu o râvnă sfântă pentru propovăduire încă de mic copil.

A scris numeroase lucrări de o însemnătate şi consistenţă ce-l îndreptăţesc de cuvintele „între Sfinţii Părinţi ai fost încununat”.

Astfel, în Grecia, au fost publicate următoarele lucrări: „Studiu istoric asupra pricinilor Schismei” (ediţie princeps 1911, în 2 volume); „Catehism Ortodox” (ediţie princeps, Atena, 1899); „Despre nemurirea sufletului şi despre sfintele pomeniri” (Atena, 1901); „Sinoadele Ecumenice ale Bisericii lui Hristos. Studiu asupra sfintelor icoane” (reeditat la Thessalonik, în 1972), „Psaltirion” pus în metru liric şi cu note explicative (Atena, 1908); „Theotokarion – cântări şi imne închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioarei Maria” (1907, Atena), apărut în cel puţin 6 ediţii; „Cursuri de Morală creştină pentru elevii Şcolii Rizareion” (o ultimă ediţie în 1992, la Atena); „Cunoaşte-te pe tine însuţi”; „Despre sfintele Taine”; „Hristologia…”; „Istoria Evangheliei”; „Studiu istoric despre Cinstita Cruce”; „Despre Una, Sfântă, Soborniceasca şi Apostolească Biserică”; „Despre pocăinţă şi spovedanie””.

Însă în cele trei acatiste la care ne-am referit, Sfântul Nectarie e important doar pentru că Sfintele sale Moaște sunt la Eghina, și mergem noi să le vizităm și pentru că el vindecă de cancer, dar nu este deloc teolog și om de carte.

Pentru că nouă, mai pe scurt, nu ne plac Sfinții învățați…ci numai cei care ne dau motive să credem, că lenea și prostia sunt „salvarea” credinței ortodoxe în România.

Adică așa arată „evlavia” extremiștilor români pentru Sfinți: îi falsifică, le falsifică viața și teologia…pe când se dau de „cinstitori” ai lor.

Sfat practic: faceți un acatist ca lumea Sfântului Ierarh Nectarie, în care să existe biografia lui concentrată, dacă tot s-a împânzit România cu Sfintele sale Moaște!