În timp ce unii nu știu să scrie un comentariu sau un SMS…Bianca Adam, o elevă de liceu din Craiova, te bulversează prin idei năstrușnice, prin dinamismul ei, prin orizonturile largi și oneste de comunicare.

Însă trebuie să fii foarte îngust ca să „o provoci” cu mâncatul ciocolatei cu muștar sau cu spălatul parbrizelor la semafor.

O astfel de tânără trebuia încurajată imediat de primarul Craiovei, pentru că ea face mai mult decât sute de afișe puse pe stâlpi. Ea e o emblemă pentru Craiova prin forțe proprii.

Onestitatea ei e dezarmantă: își asumă identitatea cu adresă cu tot.

La fel face și Maximilian Ioan din Gherla.

Mai sunt mulți alții ca ei, în România și în alte state, care se manifestă, vorbesc, se exprimă într-un firesc uluitor de frumos…pentru unul ca mine, care toată viața mea am mizat pe naturalețea și pe colocvialitatea debordantă a oamenilor.

Tinerii aceștia au exprimări firești, naturale, sunt ei înșiși…chiar dacă nu sunt duhovnicești.

De la o astfel de naturalețe trebuie să pornească un om duhovnicesc în creșterea lui spirituală.

Tocmai de aceea nu le place fariseismul nostru, bățoșenia noastră, glasul fals când predicăm sau cântăm, lipsa noastră de realism și de autenticitate, de raportare la oameni: pentru că ei știu cum „se comportă” oamenii.

Ei sunt firești!

Cum mulți dintre cei care se închipuie „duhovnicești” n-au fost niciodată.

Ei au poftă de viață, se bucură, sunt flexibili în gândirea lor, sunt inventivi, sunt comunicativi, știu să vorbească, vorbesc până…la public, nu se pierd în pedanterii, muncesc enorm pentru 10 minute de film, se deplasează pentru ceea ce fac, se implică în ceea ce fac, sunt profesioniști în ceea ce fac, știu să publiciteze pe alții, se publicitează foarte bine, nu își bagă sub preș neștiința și vârsta, sunt…reali.

Noi, mulți dintre noi, pentru ei, suntem niște mutanți, niște babalâci, niște triști…pentru că mirosim a vechi.

Și ei se vor învechi, și ei vor fi excedați de griji, și lor li se va duce din entuziasm…

Dar tocmai pentru că locuiesc într-o lume de triști, de angoasați, de plictisiți, care nu le acordă…libertate interioară.

Mă bucur enorm când văd oameni care…nu stau degeaba.

Primul pas spre bine…e acela în care nu lași să îți șomeze sufletul și trupul.

Luați aminte la ei!

Dacă faceți pentru Dumnezeu și pentru Biserică 10% din cât fac ei pentru public…atunci Bisericile „nu se vor închide”, așa cum a spus Vladimir Pustan ieri seară.

Învățați entuziasm și profesionism de la copiii ăștia, dacă vreți oameni la Biserică, monahi la Mănăstire, preoți și ierarhi buni, profesori de teologie extraordinari…și mulți Sfinți!

Canonizările încep…cu începutul: cu mult entuziasm și cu multă muncă.

Umpleți-vă de entuziasm și de multă muncă…ca să lăsați mulți Sfinți în urmă de canonizat!

Did you like this? Share it: