Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa
Preot Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa. Căderea în păcat și restaurarea omului, Ed. IBMBOR, București, 1996, 403 p.
***
Teza sa doctorală…și citesc volumul donat de autor bibliotecii FTO.
Cuvântul înainte e scris de ÎPS Daniel Ciobotea, p. 5-6. În care acesta spune, că avem de-a face cu „o prezentare sistematică și nuanțată a gândirii Sfântului Grigore de Nyssa referitoare la crearea, căderea în păcat și mântuirea omului”, p. 5.
După Introducere (p. 7-10), cartea e structurată în 6 capitole: cap. 1. Dumnezeu și lumea (p. 11-58), cap. 2. Creația omului – hotar între lumea sensibilă și cea inteligibilă (p. 59-103), cap. 3. Starea primordială (p. 104-158), cap. 4. Păcatul Protopărinților ca înstrăinare (p. 159-229), cap. 5. Restaurarea – înstrăinarea naturii umane de rău (p. 230-297) și cap. 6. Restaurarea subiectivă, înstrăinarea individuală de rău (p. 298-375). Concluziile (p. 376-381), Bibliografia (p. 382-398) și abrevierile (p. 399-400).
Din Introducere, aflăm scopul tezei: „în lucrarea noastră ne-am propus să prezentăm antropologia episcopului Nyssei respectând specificitatea ei creștină, marcată de căderea în păcat și restaurarea omului”, p. 9.
În p. 10, autorul mulțumește Prof. Gheorghios Mantzaridis și arhiepiscopului romano-catolic Christoph von Schönborn, ultimul fiind „îndrumătorul meu direct la elaborarea acestei lucrări”. Deopotrivă mulțumește ÎPS Damaskinos și ÎPS Daniel Ciobotea și Părinților Profesori Ion Bria și Dumitru Popescu, p. 10.
Pentru Sfântul Grigorie al Nyssei, lumea inteligibilă înseamnă „lumea ființelor înzestrate cu rațiune, cu minte”, p. 13.
„Convingerea că între Dumnezeu și lume există o diferență de ordin ontologic, nu permite să pătrundă în gândirea Sfântului Grigore de Nyssa nicio idee panteistă”, p. 17.
„materia nu este un principiu etern, ci o structură cu calități spirituale”, p. 43.
„Valoarea și sensul lumii nu se află decât în întâlnirea cu Dumnezeu”, p. 48.
„Lumea…are un sens teologal”, p. 58.
„Pentru faptul că este chip al lui Dumnezeu, omul este persoană, iar această calitate – calitatea de a fi persoană – nu este micșorată de faptul că omul are un trup și chiar un trup sexuat. A fi bărbat sau femeie, nu aduce niciun prejudiciu demnității chipului lui Dumnezeu din om”, p. 80-81.
„Spre deosebire…de Platon, Sfântul Grigore nu consideră că cele trei facultăți ale sufletului sunt trei părți ale sufletului”, p. 86.
„Asemănarea este rezultatul virtuților, dar acestea sunt oarecum prezența lui Dumnezeu în om, în același timp fructul străduințelor omului și al ajutorului de sus”, p. 128.
Despre allotriosis, p. 133, 159-169, 214-216.
„Demnitatea omului se concentrează în faptul că omul este o ființă liberă”, p. 141.
Despre apatia, p. 141-142. Parrisia, p. 143.
„Vederea lui Dumnezeu, la episcopul Nyssei, nu este contemplare intelectuală, ci existențială și practică: trăire”, p. 153.
„Cuvântul cunoaștere (gnosis), nu pare să desemneze peste tot știința (epistimi) și informația, ci mai degrabă o dispoziție interioară față de ceea ce ne este plăcut”, p. 189.
Diacrisis, p. 192-195.
Simțurile ca porți, p. 204.
„Păcatul a dus la o mișcare în cerc, echivalentă în realitate cu starea pe loc”, p. 231.
„Restaurarea omului este dovada condescendenței lui Dumnezeu față de natura omenească slăbită și a iconomiei lui Dumnezeu față de om”, p. 237.
Autorul cataloghează Marele cuvânt catehetic drept un tratat cu ample expuneri sistematice de soteriologie și hristologie, p. 239.
Îl consideră pe ereticul Apolinarie o „victimă a spiritualismului gnostic și a naturalismului grecesc”, p. 252.
„În iconomia mântuirii, ascultarea Fiului nu înseamnă supunerea la un plan care-I era străin”, p. 290.
„Biserica este o comunitate în activitate”, p. 306.
„Imitarea lui Dumnezeu nu duce la identificarea cu El”, p. 340.
Pasajele apocatastazice autorul le consideră interpolări, p. 374. Și eu cred același lucru, pentru că nu se potrivesc cu pledoaria Sfântului Grigorie despre libertate.
„A trăi virtuos înseamnă a ne ritma după viața lui Hristos”, p. 381.
