De la generația „căciulă rusească” la generația „dezbrăcații gerului”

Înainte…dacă nu aveai căciulă rusească, groasă, mare și palton ca lumea pe tine…erai sărăcan, erai cu salariu mic, erai un nimeni.

De vreo câțiva ani însă, dacă nu mergi cu capul gol, eventual și ras în cap, cu o gecușoară pe tine sau chiar la costum…când gerul e de soi…ești ca nelumea, țăran, ieșit din trend.

La început, la București, cu capul gol pe timp de iarnă mergeau numai rebelii. Tinerii cu minte puțină…pe care îi puteai scuza, într-un anume fel, pentru inconștiența lor…pentru că nu prea știu ce urmează.

Cum e viața când e dură cu tine.

Cum e viața când ți-o petreci la spital…sau pironit în pat.

Însă, de vreo 3 ani, și bătrânii au început să meargă cu capul gol!

Cei de 30-50 de ani nu mai vorbim: sunt la întrecere cu cei de 14-19 ani.

Eu, înțelegător al sănătății fragile, mă îmbrac adecvat. Doamna de 60 de ani însă…mă privește de sus…pentru că sunt gros îmbrăcat. Tânărul nu mai vorbesc: ar fi dorit să fiu prost ca el.

Însă eu îmi port distincția și mintea vârstei.

La 36 de ani, la jumătatea vieții, nu mai poți să glumești cu sănătatea ta și nici cu banii tăi.

A te îmbolnăvi înseamnă a distruge tot echilibrul familiei tale. A-i pune pe drumuri, a risipi bani pe recuperarea sănătății, aiurea…când, puteai foarte ușor, să ți-o păstrezi.

Însă cine te mai angajează, dacă te îmbolnăvești? Și ce dovedești, în afară că ești iresponsabil, prin mersul cu capul gol? Cum să fii tu mai puternic ca gerul, care, deși din trei litere în limba română, îngheață sângele în vene?

Cum să ieși biruitor din lupta cu frigul iernii?

*

Dar dezbrăcarea pe timp de iarnă a început să meargă mână în mână cu statul doar în chiloți pe timp de vară.

De la președintele Americii, fotografiat doar în chiloți, pe plajă, până la sânii goi și o mică cârpă în jurul sexului…dezbrăcarea verii e în relație cu dezbrăcarea înghețului. Dar și cu dezbrăcarea publicitară.

Pentru că în ideea dezbrăcării se rezumă, de fapt, transparenta poftă de viață.

Eu, care merg încotoșmănat pe timp de iarnă, adică îmbrăcat adecvat, par să am ceva de ascuns. Eu îmi ascund slăbiciunea în fața gerului, neputința, cât de puțin sunt eu…în fața morții.

Gică stomatologul însă, deși se ocupă de sănătatea dinților, dezvelindu-și proeminenta lui chelie pe timp de iarnă și mergând îmbrăcat pe timp de iarnă…ca eu pe timp de primăvară…nu are nimic de ascuns.

El e transparent pentru frig…dar complet insane pentru sănătate.

Gică stomatologul nu va muri! Eu, da…cu siguranță…

El e mai tare ca gerul, probabil și ca focul. Poate că o să încerce să treacă și prin sticlă…prin fier…prin viață…mult mai repede decât ne-am fi așteptat.

Pentru că moda dezbrăcării e ca moda eurilor sau ca moda poluării: bucură-te, pentru că „te ajutăm” să mori mai repede!

Mersul cu capul gol pe timp de iarnă e ca o decuplare de la aparatul numit viață. O eutanasiere pe timp de sănătate. Pe când boala e o agonie pe timp de singurătate. Dar până nu mergi cu capul gol…nu știi cum e să mori în chinuri…

*

Magazinele cu blănuri dau faliment. Dau și cele cu aur. Înainte, dacă nu aveai aur pe tine, erai „prostălău”. Acum…poți să îți pui în urechi și un plastic, că și așa nu mai are importanță.

Cine te ia de nevastă, te ia pentru că „ești frumoasă”, nu pentru că ai plastic în urechi. Iar cea care te vrea de bărbat, te vrea pentru că „te masturbezi prea mult” sau pentru că „ești pervers la culme” și nu pentru că știi să schimbi o priză, eventual să faci sarmale în foi de varză…

Dau faliment și cei de la încălzire…Cum să mai facă oamenii bani, dacă generația anti-îngheț n-are nevoie de căldură.

Nici cei care vând termopane nu se mai descurcă. Ce să faci cu fereastră pe timp de iarnă, dacă ai „călduri multe” la inimă?

Adio pălării, căciuli, mânuși, înveșmântători! Generația anti-ger v-a pus la coada șomajului.

Însă, cred cu tărie, se vor dezvolta, excesiv de mult, două industrii solide. Se va dezvolta foarte mult industria morga…cât și industria cimitir.

Pentru că în legislația noastră scrie că mortul trebuie dus, disecat, cadavratizat, pentru ca să vedem „de ce-a murit”. Iar dacă pământul, din care au fost luați, „le repugnă”, există și falsa alegere a datului…cenușii pe apă…Pentru ca toată goliciunea…să se împrăștie…în necunoscut…

*

Bine-ai murit, generație cu haină de blană și căciulă în cap!

Bine-ai venit printre noi, generație morgo-cimitirolică!

Eu, omul cu șapcă (toamna) și căciulă de blană (iarna), te salut…în puținul tău timp pe pământ!