Experiența înțelegerii

Deodată am înțeles că…am început să înțeleg.

Ceva ce în mod limpede nu era înțelegerea mea de până atunci.

Am înțeles că înțelegerea vine de sus și că, dacă nu vine, poți să citești cinci sute de mii de cărți și să înmagazinezi informație cu tonele (sau cu sutele de tera) că tot…nu se leagă.

Nu m-am mai gândit de mult la acest lucru.

S-a întâmplat cu mai mulți ani în urmă și…era o înțelegere mică.

De atunci însă, mi-am dat seama că trebuie deopotrivă să caut…și să aștept.

A căuta și a găsi în bibliotecă sau la librărie nu înseamnă și a găsi răspunsurile.

Mi-am dat seama acum și cum se creează isteria apocaliptică în capul unora: pentru că ei leagă între ele fapte de nelegat.

Texte minimale, scoase din context, de la Sfinții Părinți și fapte scoase din context, din realitate.

Dar le leagă în virtutea unei asemănări care nu există, însă pe care sunt convinși că au intuit-o.

Mai înainte de a înțelege cum funcționează…înțelegerea.

Pentru că sunt convinși că orice fire intră în orice priză, dacă par că se potrivesc.

Li se pare că orice conexiune între Scriptură și realitate este liberă și permisă.

Însă acestea sunt convingerile unor minți care nu s-au stresat niciodată prea mult cu gânditul.

Care cred că gândire înseamnă ce-ți trece prima dată prin cap.

Care nu văd nicio taină în rațiune și consideră că iluminările de la Dumnezeu înseamnă numai…să admiți că vine mâine Antihristul.

Și încă vreo două, trei lucruri, pe care le vor ei.

Dacă faci asta, ești foarte luminat și sfânt.

Dacă nu, ești rătăcit.

Scurt pe doi.

Cam la asta se reduce toată tradiția Ortodoxiei, pentru unii.

Și încearcă, într-un mod abject și violent, să impună ca toată lumea să le adopte problematica și limitările și nimeni să nu mai aibă alte preocupări.

Abominabil e că lasă multora impresia că ortodocșii sunt niște Yeti care n-au decât…un singur subiect.

Post scriptum: Se pare că legionarii s-au reconciliat cu „masonul” Oprescu, între timp…