Foame și sete după Dumnezeu

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Foame și sete după Dumnezeu – înțelesul și folosul postului – , Ed. „Basilica” a Patriarhiei Române, București, 2008, 246 p.

***

Motourile cărții sunt în număr de 9.

Prima triadă: 1). Amos 8, 11, 2). Sfântul Vasile cel Mare, Omilia a II-a despre post, VIII și 3). Rugăciunea unei înțelept.

A doua triadă: 4). Ps. 41, 2, 5). Ps. 62, 1-4, 6). Ps. 39, 1.

A treia triadă: 7). Mt. 4, 4, 8). In. 4, 34 și 9). In. 6, 51.

După Cuvânt înainte (p. 11-12), urmează conținutul cărții, în 5 capitole, fiind o carte de predici, după care Concluziile (p. 240-244).

După o fundamentare a postului (p. 15-50), urmează, în ordine cronologic-liturgică, 25 de predici. Prima e la vameș și fariseu și ultima la Paști.

În Cuvânt înainte, autorul afirmă faptul că „decreștinarea și secularizarea devin o notă dominantă a vieții umane individuale și sociale”, p. 11. E adevărat! Și ateismul zeflemist al postmodernității ne va obliga să regândim tot ceea ce înseamnă raportare a Bisericii la societate.

Caracterul igienic al postului, p. 16.

Postul ca „armă de luptă împotriva ispitelor venite de la demoni”, p. 40.

„să luăm ceea ce este bun” de la vameș și fariseu, p. 58.

„libertatea păcătoasă”, p. 62

Mt. 25, 31-46 = „Evanghelia evaluării libertății noastre ca persoane și ca popoare”, p. 70.

„În societatea secularizată a slăbit mult conștiința păcatului. Ca atare, slăbește și practica pocăinței, iar unde nu mai este pocăință nu mai este nici dor de sfințenie”, p. 100.

Postul ca „exercițiu al libertății noastre interioare”, p. 112.

„milostenia lărgește și transformă sufletul omului”, p. 116.

„Foarte adesea virtutea ascultării a fost pervertită și s-a abuzat de ea, iar în numele ascultării au fost mutilate multe suflete și chiar libertatea creștină”, p. 124.

Însă mutilarea sufletelor și restrângerea libertății interioare pe motivul ascultării de duhovnic este o practică curentă…nu apusă! Astfel se ridică impunătoare Biserici, Mănăstiri și așezăminte sociale: pe baza mutilării interioare sau a mitologizării credincioșilor. În loc de teologie și de viață spirituală li se dau basme, rețete „de vindecare” imediată, pentru care plătesc mult. Și, la final, vedem numai clădirile, foarte frumos pictate…dar nu și ce stă la baza lor.

„pomenirea lui Dumnezeu este starea normală a libertății noastre”, p. 131.

„postirea devine completă dacă este însoțită de milostenie și de fapte bune”, p. 243.