Lumina Botezului și bucuria Familiei
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Lumina Botezului și bucuria Familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, 468 p.
***
Cartea e formată din 10 secțiuni:
1. 3 tomosuri de canonizare;
2. o gramată patriarhală;
3. două acte patriarhale;
4. 54 de mesaje;
5. 18 cuvântări;
6. un articol;
7. 27 de mesaje de condoleanță;
8. 3 pastorale și două scrisori irenice;
9. 25 de prefețe;
10. două cuvine societale.
Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici a fost duhovnicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, p. 25.
E pomenit la 3 mai, p. 27.
Tomosul de canonizare al Sfântului Irodion de la Lainici are nr. 1/ 2011 și a fost aprobat de Sfântul Sinod BOR prin hotărârea nr. 6.370, din ședința de lucru din 29 octombrie 2010 și făcut public pe 1 mai 2011, p. 27.
Sfântul Ierarh Andrei Șaguna e pomenit pe 30 noiembrie, p. 30.
Iar tomosul de canonizare al Sfântului Andrei Șaguna are nr. 2/ 2011, a fost aprobat de Sfântul Sinod BOR prin hotărârea nr. 782, din 21 iulie 2011 și făcut public pe 29 octombrie 2011, într-o zi de sâmbătă, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, cu hramul Sfânta Treime, p. 31.
Sfântul Ierarh Simion Ștefan, Mitropolitul Transilvaniei e pomenit pe 24 aprilie, p. 34 și tomosul sinodal de canonizare are nr. 3/ 2011, a fost aprobat de Sfântul Sinod BOR prin hotărârea 499 din 21 iulie 2011 și făcut public pe 30 octombrie 2011, în Catedrala Arhiepiscopală Reîntregirea din Alba Iulia, cu hramurile Sfânta Treime și Sfinții Arhangheli, p. 35.
Vineri, 18 martie 2011, a fost ales ÎPS Andrei Andreicuț în locul ÎPS Bartolomeu Anania, adormit pe data de 31 ianuarie 2011, p. 40.
Duminica Sfinților Români a fost rânduită în 1992, p. 49.
„unitatea bisericească vizibilă a fost păstrată numai acolo unde Tradiția apostolică, consemnată în Evanghelie și transmisă de Biserică de-a lungul veacurilor, a constituit baza comuniunii de credință și de viață sacramentală, iar interpretarea comunitară sau sinodală a credinței a fost mai utilă menținerii unității Bisericii decât opiniile individuale ale unor teologi”, p. 57. Adică în…Biserica Ortodoxă.
Pe 7 februarie 2011, ziarul Lumina împlinea 6 ani de existență, p. 59.
„familia este…mediul în care omul începe să înțeleagă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu”, p. 63.
În p. 65, autorul are un fragment de text („trebuie să valorificăm resursele de îndreptare și ieșire din criză, pentru a trăi cu speranță”), pe care l-am regăsit, fără însă să se autociteze, și în: † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Credință pentru fapte bune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2010, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2011, p. 46.
Bărbatul și femeia sunt „ființe egale și complementare, chemate la comuniune de iubire, dincolo de condiționări fizice, biologice sau sociale”, p. 66.
„Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizează identitatea de credință a elevului sau a părinților acestuia și o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor)”, p. 74.
„Libertatea omului nu este indiferență spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori, care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane”, p. 76.
„Când știința încetează de a mai fi o cale de creștere spirituală, ca responsabilizare a omului pentru integritatea creației și calitatea vieții umane, se ajunge la degradarea acestora”, p. 88-89.
„Biserica este chemată să acorde o atenție deosebită familiei creștine”, p. 98.
Cu ce putem ajuta însă, în mod pragmatic, familia ortodoxă, dacă statul și societatea românească, cel mai adesea, nu îi poate dărui cetățeanului minimul de decență financiară?
Dacă 3 milioane de oameni, în România, n-au loc de muncă iar 5 milioane (statistic) sunt peste granițe, cum putem ajuta însă „familia ortodoxă” în mod real…și nu doar cu asistență religioasă?
Ce ne-am fi făcut în România, dacă numărul avorturilor ar fi fost mai mic…cu 10 milioane și acei copii s-ar fi născut, dacă noi nu putem manageria 8 milioane de oameni?
Iar dacă Statul și Biserica nu pot să ne ajute în mod pragmatic, pe noi, cetățeni și credincioși, atunci n-au cum să încurajeze „familia ortodoxă”.
Biserica poate să încurajeze familia ortodoxă doar dacă cumpără terenuri, dacă ridică fabrici, dacă ne apucăm de agricultură, de construcții, de mașini-unelte sub patronajul Bisericii, adică: dacă dă locuri de muncă. Fără locuri de muncă, fără stabilitate financiară, de unde vin celelalte, nu putem încuraja decât…decimarea familiilor creștine.
„Copiii și tinerii ca persoane umane în creștere sunt darurile cele mai prețioase ale lui Dumnezeu pentru Familie, Biserică, Școală și Patrie, dar și pentru umanitatea întreagă”, p. 104. Dar ele, aceste daruri ale lui Dumnezeu, copiii, înțeleg foarte repede, din păcate, că nu li se acordă prea mult spațiu pentru bucurie și împlinire.
Pe 29 iunie 2011, papa Benedict al 16-lea împlinea 60 de ani de preoție și 6 ani de „episcop al Romei”, p. 109.
După Al 2-lea război mondial, Biserica Ortodoxă Rusă „a fost nevoită…să găsească o modalitate de coexistență cu statul ateu”, p. 114.
„Stadionul Național Arena…[are] o capacitate de 55.000 de locuri…[și a fost construit] din fonduri publice, fără mari proteste în legătură cu oportunitatea acestui obiectiv sportiv național”, p. 119.
„Omul, fiind persoană, se deosebește de animale și de roboți, deoarece are sădită în firea sa chemarea de-a căuta valori spirituale perene și eterne”, p. 134.
Trăim într-o societate „obsesiv materialistă”, p. 135.
„cultura dialogului și roadele unei deschideri între ariile teologiei, filosofiei și științei, sunt insuficient prezente în spațiul mai general al societății românești”, p. 141.
„Părintele Stăniloae exprimă o perspectivă luminoasă, edificatoare la dorința omului de a explora lumea”, p. 142. Ce înseamnă însă asta la nivel pragmatic?
Consumismul duce la „sărăcirea spirituală a persoanei și a vieții umane”, p. 152.
Pe 2 noiembrie 1991, SS Bartolomeu al Constantipolului a fost întronizat ca Patriarh, cf. n *, p. 161.
„În Biserica Ortodoxă, slujba de înmormântare a ierarhilor este, de fapt, slujba de înmormântare a monahilor”, p. 179.
„Mantia arhierească este, în primul rând, mantie de învățător”, p. 201.
„iconostasul nu este un semn de despărțire, ci unul de unire, de comunicare între altar și naos”, p. 210
„icoana sfințește privirea”, p. 215
„prin dialogul interreligios trebuie să învățăm cum să facem față noilor probleme ale societății, ca libertatea lipsită de responsabilitate, secularizarea, criza familiei etc.”, p. 228-229.
„Autoritatea părinților nu trebuie să se întemeieze pe asuprire și constrângere, ci pe iubire, dialog și ajutor”, p. 236.
„Situația dramatică a satului românesc de astăzi este percepută în mod acut și de Biserică, deoarece preoțimea ortodoxă română din mediul rural simte cum îmbătrânește rapid satul românesc, scade numărul botezurilor și al cununiilor, în timp ce crește numărul deceselor, al înmormântărilor, iar oamenii devin tot mai săraci”, p. 276. Cu totul adevărat!
„satul românesc este oarecum răstignit între idealizare nostalgică și abandonare practică, între identitate tradițională și supraviețuire precară”, p. 281.
Pe 7 aprilie 2011, autorul scria mesajul de condoleanțe la moartea deputatului Victor Surdu, p. 318.
Pe 28 decembrie 2011: mesajul la moartea tatălui lui Emil Boc, pe atunci „prim-ministru” al României, p. 345.
Trăim „într-o lume confruntată cu fenomenul secularizării, cu pluralismul și sincretismul religios”, p. 359-360.
Nașii de Cununie trebuie să-i îndemne pe finii lor „să participe cât mai mult la viața liturgică și misionară a Bisericii”, p. 367.
„în moaștele sfinților, ca și în sufletele lor, se simte prezența harului lui Dumnezeu”, p. 383.
Domnul Conf. Dr. Adrian Lemeni este socotit de autor drept un om „erudit”, p. 423.
În p. 441, autorul consideră că Acad. Gabriel Ștrempel a „cooperat eficient” cu Arhim. Mihail Stanciu.
„Olga Greceanu (1890-1978)…este una dintre cele mai luminoase figuri ale laicatului ortodox român din secolul trecut”, p. 442.
Pe pagina 469 avem macheta Catedralei mântuirii neamului.
