Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Baticuri, pistoale, litere roșii, convertiri, Ortodoxie și online

Alin Cristea vine la Dionis Bodiu și spune: „Un blog serios se construiește cu trudă, seriozitate, dar, mai ales, “avantajul blogging-ului îl dau transparenţa şi autenticitatea” (Jonathan Schwartz). Audiența e un rezultat, nu o cauză”. Adevăruri  și iar adevăruri!…Numai că eu n-am văzut vreun blog al lui Alin Cristea care să aibă trudă serioasă, transparență și autenticitate.

Creștin total însă iese la bătaie „cu subiecte de râsul curcilor”, după Bodiu. Și Bodiu dă exemple

Iar exemplele baptiste seamănă cu cele ortodoxe. Cele baptiste sunt: de ce creștinele nu poartă batic la adunare, de ce ele merg în pantaloni, e bine să mai bem o bere…și continui cu ale noastre: de câte ori să ne împărtășim, ce fel de cărți să citim, cum să ne rugăm, cum să ne nevoim…

Însă nu problemele sunt fals puse…ci răspunsurile sunt prost argumentate. Sau răspunsurile nu au ramificații teologice mult mai profunde și transformă întrebările în glume ieftine…sau în răspunsuri de duzină.

Vărul lui Caleb, Liviu Horvat, spune despre Caleb (nu mă întrebați…că nu știu cine e Caleb): „Dacă îi vezi hermeneutica de pe blogul personal o să vezi litere înroşite. Şoţia, care e educatoare, mi-a zis că aşa face ea cu ai ei copii, înroşeşte literele ca să înveţe alfabetul. Păi, Caleb vrea să ne înveţe alfabetul!”.

Numai că înroșirea în roșu a textului e specifică și celor de la Război întru Cuvânt. La ei se ia textul patristic, se subliniază cu roșu, cu albastru și cu galben, ca la clasa I și ei…nu au niciun comentariu personal, care să le valideze înțelegerea textelor…și cred că astfel „reactualizează” Părinții Bisericii.

Dacă Bodiu, Cristea și Horvat sunt baptiști…pastorul Cristian Ionescu e penticostal.

Iar Ionescu le atrage atenția că predica e „pentru toată lumea”: „E mai bine acum, când ne perpelim cu adusul de pistoale la școală sau violuri în băile liceelor? Hai să fim serioși! Mici sau mari, toate aceste subiecte au dreptul de a-și face loc printre…picăturile noastre elevate!”.

Cristian Ionescu e „de aproape 25 de ani” în SUA și știe „cum stau” treburile.

Mie chiar mi-ar plăcea să știe cum stau treburile în SUA, pentru că aș vrea să știu, „de la fața locului”, cum de sunt americanii așa de neevanghelizați și fac drăcii cu carul, dar penticostalii, baptiștii, martorii lui Iehova, mormonii, adventiștii etc. au tupeul „să evanghelizeze” România?

Dacă le au cu evanghelizatul, cum de nu au succes garantat în America, în țara lor de baștină…sau de ce America arată so ugly în materie de moralitate, dacă predicatorii sunt buni și excedentari?

Bodiu se declară intolerant cu „metehnele” baptiste. Ionescu îl ceartă pe Horvat. Alin Cristea declară că se ocupă cu idei, la care ajunge după mult efort.

Bodiu îi cere lui Petrică să scrie mai românește.

*

Răsvan Cristian Stoica, care amalgamează lucrurile, de ceva timp, în stil Cruceru (care a început postul de 21 de zile…odată cu ortodocșii, deși al nostru e de 40), a scris despre trecerea la Ortodoxie a lui Vasile Tomoiagă…ca despre „știrea bombă a anului”.

Și se temea că impactul convertirii lui în online va fi mare. Eu cred că deja s-a uitat subiectul…Articolul e de acum 17 zile și n-am văzut baptiști, trecând „în masă”, la Ortodoxie.

Însă anglicanul Dănuț Mănăstireanu, fost baptist (parcă și penticostal), „se foloseşte de orice prilej pentru a mai trage o copită în dinţii, şi aşa clătinaţi, ai comunităţii evanghelice”.

Pe lângă „ortodoxitul” Vasile Tomoiagă, mai există și plecatul Iosif Țon, „care a schimbat luntrea cu puntea: din prima, în care s-a clătinat o viaţă, a ajuns pe a doua, de unde s-a aruncat în cap”.

Adică Stoica, cu accente profund șmecherești în atitudinile sale online, care nu mi s-a părut niciodată o grandoare baptistă, „îi pune la pământ” pe cei plecați sau îi plesnește din senin…dar nu vrea ca cei plecați să aibă aceeași…reacție adversă.

Laurențiu Balcan consideră că Vasile Tomoiagă „nu ar face față unei confruntări biblice între ortodoxia lui și învățătura evanghelică”.

Însă cine a spus că învățătura de credință a Bisericii stă doar în Scriptură? De ce să fii robul perspectivei reducționiste inacceptabile a lui Martin Luther față de Revelație, când te poți întoarce la poziția Bisericii una a lui Hristos, cea de 2000 de ani, Biserica Ortodoxă, care prezintă Scriptura și Tradiția și cultul și dogmele și canoanele și viața ascetico-mistică a Bisericii ca pe un tot unitar, ca pe realitatea divino-umană a Bisericii?

Răsvan pare a fi prieten cu Laurențiu Balcan și își permite să îi spună: Lau.

Barthimeu (nu știu cine e) vorbește depreciativ despre unul, oarecare…ce „s-a și popit la ortodocși”, după care, despre Mănăstireanu, vorbește ca despre „episodul anglican”. Urmează episodul „O. B.”, care și el s-a reîntors la Ortodoxie, ajungând „cadru universitar în capitala Transilvaniei”.

Ei fiind puțini…se știu, în mare, unii pe alții…tocmai de aceea e o discuție „între cunoscători”.

Adică Barthimeu vorbește cu mânie sectară despre cei care „au plecat”, dându-ne senzația, tot mai deplină, că secta e ceva…ca și în masonerie…din care ieși numai cu „picioarele înainte”. Că în sectă nu poți gândi…și dacă gândești altceva și pleci…e ca și când „ai fi murit” de când lumea.

În al doilea pasaj al lui Barthimeu apar două nume: „ortodoxofilul” Vasile, Vasile Tomoiagă, și „pasajul anglican” devine Dănuț. Dănuț Mănăstireanu.

În pasajul final al lui Barthimeu, din comentariul citat supra, „subiectul moaște” pare să nu aibă de-a face cu „ancorarea în Cuvânt”. De parcă Sfintele Moaște apar cu har din cărămizile Bisericii și nu din harul Treimii.

Pe 30 octombrie 2013, Răsvan Cristian citea ultima carte a lui Gabriel Liiceanu. Pe care l-aș întreba, cât și pe Gabriel Liiceanu…dacă ei au fost twitteri/ ciripitori la Securitate? Zic asta, pentru că, fiind mai în vârstă decât mine, îi putea ajuta…vârsta…

Același Răsvan Cristian își mărturisește cu putere credința: „Eu am scris un ditamai serialul despre “Secta din care mă trag”. Nu mi-e ruşine că sunt baptist şi Îl rog pe Dumnezeu să mă ţină cu mintea întreagă pînă la capăt, adică să mor tot baptist”. Un lucru foarte frumos! Când vrei ceva…trebuie să vrei până la capăt.

Leontin Unguraș îi aduce pe Pascal și pe Patapievici în ecuație.

Marinel Blaj își aduce aminte…de George Berkeley. Păcat că despre Traian Băsescu își aduce aminte doar Antena 3 și Dorin Tudoran.

Răsvan povestește fulminant despre coaja de nucă din colivă…care te sparge la dinți.

După coaja de nucă…„comentatorii” pun emoticoane…De fapt ăsta e nivelul: „ridicat”…până derapează

*

Dacă Barthimeu avea mânie…pe Vasile Tomoiagă, deși fiecare poate alege să facă ce vrea cu viața lui, Răsvan Cristian, astăzi, 16 noiembrie 2013, scrie, „tot cu inimă bună”, despre același Vasile: „problema lui Vasile nu e de la motor, e de la tablă. Nu poţi să vorbeşti ca la muntele Athos şi să arăţi ca Erasmus de la Rotterdam”.

*

Exemplele pot continua. Și e interesant să bagi degetul chiar în apa în care se scaldă…creatorii de online. Astfel afli temperatura lor.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la Duminica a 26-a după Rusalii [2013]

Next

Istorie 4. 47

10 Comments

  1. eu

    ce porcarii mai citesc pe aici. Voi preotii ortodocsi nu prea aveti sens.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Depinde cât sunteți pregătit să înțelegeți…din ceea ce noi scriem aici.

  2. @  Pe 30 octombrie 2013, Răsvan Cristian citea ultima carte a lui Gabriel Liiceanu. Pe care l-aș întreba, cât și pe Gabriel Liiceanu…dacă ei au fost twittericiripitori la Securitate? Zic asta, pentru că, fiind mai în vârstă decât mine, îi putea ajuta…vârsta…

    Vă respect analiza, chiar dacă nu sunt de acord cu spiritul în care a fost scrisă. 

    La întrebarea directă pe care mi-aţi pus-o, răspunsul meu este NU, nu am colaborat cu securitatea de niciun fel.

    Nu am fost membru de partid, iar bunicii mei erau „din foşti”, suferind prigoana comunistă.

    Socrul meu este fost deţinut politic, cu 5 ani de gulag comunist. Spun asta înaintea lui Dumnezeu, poate vă conving  într-un fel. 

    Aluzia dvs. este ignobilă, ca să nu spun mai mult. 

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Vă mulțumesc frumos, domnule Răsvan, pentru seriozitatea răspunsului!

      Dacă ați scrie la dumneavoastră pe blog, în fiecare zi, în acest fel, adică sobru, atent, gândindu-vă la cititori…atât despre teologia baptistă cât și despre cea ortodoxă, l-aș citi cu o bucurie aparte.

      Întrebarea mea a fost directă…și mi-ați răspuns direct.

      Dacă și domnul Liiceanu ar fi făcut acest lucru…i-ar fi luat 3 pagini și nu o carte.

      Încă odată vă mulțumesc pentru curajul de a-mi spune lucruri în mod direct.

      În loc să vă luptați cu ortodocșii de peste gard…altădată, când nu vă place ceva din Biserica Ortodoxă…puteți veni aici ca să o spuneți foarte direct.

      Asta v-ar scuti de a ne bârfi la dumneavoastră pe blog…unde nu vin mulți ortodocși…ci bârfa ar ajunge la destinatar mult mai repede.

      Dacă ne-ați bârfi aici, la comentarii…la dumneavoastră pe blog v-ar rămâne doar lucrurile bune despre teologia și viața baptistă.

      Adică v-ați salubriza blogul de „intervenții ortodoxe”…

  3. N-am gîndit vreodată să duc o luptă cu un creştin şi, cu atît mai mult, cu un orotodox. 

    Pe de altă parte, nu aduc argumente nimănui, din care să reiasă că denominaţia din care fac parte ar fi mai cu moţ decît altele. Nu încerc să conving pe nimeni că felul meu de închinare ar fi superior semenului meu creştin. Profesiunea mea e de medic, nu de teolog. Bucuria mea e să mă joc cu cuvintele.

    Recunosc acest lucru. Sunt unul din miile care scriu pe bloguri.

    Nu reprezint vocea unui grup anume, ci numai pe a mea. Bîrfa şi salubrizarea blogului? Fac anumite afirmaţii în public şi mi le asum. Asta e tot. Spun ce-mi trece prin minte în momentul respectiv.  

    Încă o dată spun: nu am intenţionat să aduc vreo ofensă creştinilor ortodoşi, dimpotrivă. Ar însemna, în primul rînd, să mă cert cu jumătate din neamuri, care sunt de religie ortodoxă. 

    Dar voi lua sfatul dvs. în serios şi voi medita asupra lui. 

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      E un detaliu important, domnule Răsvan, acela că sunteți medic!

      Nu mi-a sărit în ochi acest amănunt până acum…deși sunt un cititor al dumneavoastră…

      Tot la fel, acela că sunteți cu ortodocșii în…familie și neam…

      Pe mine nu mă deranjează că mârâiți…împotriva cinstirii Sfinților, a posturilor, a Tradiției Bisericii Ortodoxe…ci mă enervează că nu o faceți pe față. Calculat, discutând într-un articol, 5, 15 problema…și gata!

      Spre exemplu, din zecile de bloguri neoprotestante [evanghelice] pe care le citesc/ urmăresc, române sau străine…n-am găsit decât două-trei care se ocupă cu teologie. Cu teologie specifică cultului respectiv.

      Asta e prost. Pentru că pe mine nu mă interesează ce nu vă place la alții…ci cine sunteți.

      Numai după ce îmi dovediți că sunteți cineva, că aveți o experiență, că ați scris/ făcut una alta…vă iau în seamă.

      De aceea mulți dintre creatorii „evanghelici” sunt nerelevanți pentru mine…pentru că nu știu cu ce se ocupă toată ziua. Adică ce fac? Că dacă ar face ceva solid, important…ne-ar arăta…

  4. N-am „mîrîit” împotriva Tradiţiei Ortodoxe. Tocmai citesc „Filocalia”. Nu ştiu dacă sunt relevant sau nu. Probabil că nu sunt. 

    Despre cazurile (şi necazurile) din profesiunea mea am scris, e adevărat, dar nu suficient de des.Dar îmi amintesc de o critică literară a lui Nicu Steinhardt de prin anii ’80, în care acesta spunea că trebuie să fii nebun să ataci sistemul din interiorul lui şi să crezi că el nu te va respinge cît de curînd.

    (Îmi pare rău că sunt la servici şi nu am cartea respectivă, dar promit să revin, cu permisiunea dvs.). 

    Încerc, caut- deşi nu-mi reuşeşte, după cum aţi constatat- să găsesc o cale de mijloc de comunicare între noi. 

    Încă o dată, sper să nu vă simţiţi ofensat cînd îmi vizitaţi blogul, iar dacă aveţi ceva de obiectat şi amabilitatea să postaţi comentariul, vă voi rămîne recunoscător. 

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Nu, domnule Răsvan, nu mă ofensează niciodată crezul omului!

      Pentru că sunt crescut în spiritul de a respecta opinia omului, oricât de deșucheată ar fi, tocmai pentru că nu vreau să schimb pe cineva cu forța.

      Nu mă interesează prozelitismul…ci dialogul! Doar dialogul.

      Pentru că dialogul real nuanțează și renuanțează opiniile, crezurile, sentimentele…

      Nu m-am ocupat niciodată cu forțarea libertății oamenilor. Dimpotrivă îmi place să pierd minute, ore întregi cu oamenii, pe care îi las să îmi povestească câte în lună și-n stele, tocmai pentru ca să înțeleg de ce cred una sau alta.

      Oricine citește Filocalia e relevant pentru mine. După cum ești relevant pentru mine și dacă citești Coranul, Kant, Eminescu, Luther…dar îmi poți explica, cu cuvintele tale, ce ai înțeles…

      Însă când am opinii categorice, le spun tot la fel de tranșant…după cum îmi și doresc să îmi vorbească oamenii.

      Îmi dau seama acum, la 4-5 ani de la primele „ciocniri” cu mediul „evanghelic” din România, la nivel online, cu domnul Marius Cruceru și prietenii săi…când nu îmi știau cărțile…când nu știau cine sunt…de impactul pe care l-a avut în viața lor…modul meu de a fi tranșant…

      Tot la fel de tranșant am fost și cu ortodocșii mei…și s-a făcut „un gol” în jurul meu…crezând, și unii și alții, că nu sunt om al dialogului, că nu dialoghez, că nu știu să fac asta.

      Însă am prea multă repulsie față de ipocrizie…și de aceea sunt tranșant.

      Dacă ar fi știut asta, dacă m-ar fi cunoscut de la început cine sunt…le-ar fi plăcut să găsească în mine un om tranșant de onest…un prieten de calitate.

      De aceea mă interesează dialogul care livrează experiență…care știe ce să spună…pentru că face ce spune…

      Cu mine, dumneavoastră sau oricine altcineva, care vrea să discute…trebuie să fiți direcți…concreți…și practici…pentru că dialogul va avea pași rapizi.

  5. Azi avem puterea prin astfel de subiecte sa percepem ce se intimpla  in aceasta lume indiferent unde ne gasim si ce religie detinem.

    Trist si dureros este fiindca unii si pe spatiul virtual cred ca pot manipula multimile la fel ca in Biserica unde membrii pot sa aprobe cu un da, Amin, Aleluia …si nu realizeaza ca dreptul la exprimare descopera  faptele lor firesti care se doresc ascunse  in mod necrestinesc, chiar daca se pretind slujitori  ,sfinti ai Domnului Isus.

    Au curajul sa  si nege astfel de fapte cand ajung dovedite!Si mai mult ca atit la serviciile spirituale  predica cu o mare putere de gesticulare despre „vinovatie si pocainta” ,dar uita sa si traiasca.

    Fiindca faptele astfel ii dau de gol;http://filipsinvestigation.blogspot.com/2013/08/pastorul-cristian-ionescu-despre.html

    Asadar sa nu fim surprinsi de tupeul unora si nici de puterea de duplicitate in expunere.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Care e credința dumneavoastră, domnule Viorel Chiș?

      Ce considerați manipulare în mediul online?

      Dați-mi un exemplu!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén