Sfantul Patriarh Proclu al Constantinopolului

Iubiții mei,

Sfântul Patriarh Proclu, astăzi pomenit, a fost al 43-lea Patriarh al Constantinopolului, fiind Patriarh între 434-446.  Adică 12 ani, în sec. V d. Hr.

Iar în Viața românească a Sfântului Proclu, el este mărturisit ca ucenicul Sfântului Patriarh Ioan Gură de Aur și ca cel care a văzut vedenia, în care, Sfântul Apostol Pavel, la ureche, îi șoptea…comentariul la epistolele sale.

Și aceasta, pentru că avem nevoie de rugăciunile Sfinților…pentru ca să îi înțelegem pe Sfinți.

Trebuie să fim ajutați pas cu pas în căutările noastre de a înțelege

În vedenia avută de Sfântul Proclu, Sfântul Apostol Pavel a apărut fiind „la chip asemenea lui Elisei Prorocul, pleşuv şi având barba mare şi împletită”.

Împletită = cârlionțată.

Sfantul Pavel talcuindu-i Sfantului Ioan

Icoana de față picturalizează vedenia avută de Sfântul Proclu…în afară de cârlionții din barbă. După cum se observă, barba e compactă…barba lui Pavel, a celui care șoptește…și e în picioare…și nu cârlionțată.

Proclu e cel care intră pe ușă. Cel din spate…iar persoana Sfântului Pavel din Icoană e văzută în vedere extatică. Într-o vedenie. E ceea ce vede Proclu, atunci când vrea să-l anunțe pe Ioan…

Sfântul Profet Elisei, adevărat, e pictat astfel în iconografia ortodoxă: cu barbă cârlionțată…

Sfantul Profet Elisei

și fața lui aduce cu chipul Dumnezeiescului Pavel, Apostolul.

Pentru că și Pavel e pictat cu barbă cârlionțată…și cu pleșuvie în cap, cu chelie.

Sfantul Apostol Pavel

Tot din Viața lui în română, aflăm că în chilia Sfântului Patriarh Ioan Gură de Aur, pe perete, era o Icoană a Sfântului Apostol Pavel.

Și Sfântul Proclu i-a confirmat Sfântului Ioan, că cel pe care l-a văzut șoptindu-i la ureche…seamănă cu cel din icoană, cu Pavel. Că el a fost…Pavel!

Cu alte cuvinte: vedeniile confirmă Icoanele, pentru că Icoanele sunt, cel mai adesea, vedenii sau luminări dumnezeiești.

Există Sfinte Icoane pictate în mod minunat sau nefăcute de mână omenească…dar există și din acelea la care s-a muncit mult, s-a trudit, s-a făcut multă rugăciune, pentru ca ele să se apropie de persoanele Sfinților.

Pentru că Icoanele se fac după modelele tradiționale, păstrate în Biserică, ale înfățișării Sfinților.

După cum ați văzut…chipul Domnului și al Maicii Sale…deși au particularități în diversele Icoane ale lor…au un fond comun.

Icoanele Lui și ale Maicii Sale, deși multe, seamănă între ele.

Nu poți să o confunzi pe Maica Domnului cu un alt Sfânt sau Sfântă…pentru că Icoanele ei au anumite constante.

De aceea, teologii ortodocși iubesc ideea de iconic, adică de chip al lui Dumnezeu în om.

Pentru că omul, cu tot ceea ce este el, este după chipul lui Dumnezeu și fiecare om are unicitatea sa, pe care trebuie să o personalizeze.

Sfântul Proclu a fost, mai întâi, episcop de Cizic, apoi a devenit Patriarh al Constantinopolului în Joia Mare.

În timpul său a fost un cutremur înspăimântător, timp de 6 luni, spune Viața sa, adică multe replici seismice succesive…în cele 6 luni de zile.

Și numai după minunea ridicării la cer a unui copil, care, după o oră, a fost readus pe pământ și a învățat Biserica să cânte trisaghionul, adică imnul: „Sfinte Dumnezeu, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!”…a încetat cutremurul.

Căci copilul îi văzuse și îi auzise pe Sfinții Îngeri cântând acest imn în Împărăția lui Dumnezeu.

Ultima informație din Viața lui în română e aceea că a fost patriarh 2o de ani și 5 luni.

Însă din informația de aici, înțelegem că a fost episcop de Cizic între 425-434, adică 9 ani și patriarh al Constantinopolului între 434-446, adică 12 ani.

Și astfel cei 20 de ani și 5 luni ar fi toți anii săi de episcopat și nu doar de patriarhat la Constantinopol.

Însă 20 de ani de episcopat, în acea vreme, era mult și greu!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Părintele său, a fost Patriarh de Constantinopol doar 6 ani, între 398-404 și nu 12 ani ca el, pe când Sfântul Grigorie Teologul doar 2 ani, între 379-381.

În PG, ediție romano-catolică, găsim opera Sfântului Proclu în vol. 65.

Întregul volum grec-latin are 1272 de coloane. Adică câte două pe pagină.

Și aici găsim Orationes [Cuvântări], Homiliae [Omilii/ Predici] și Epistolae [Epistole/ Scrisori]. Între coloanele 679 și 888.

În Traduceri patristice (vol. 1), p. 39-49, am tradus și editat prima cuvântare a Sfântului Proclu din PG 65.

Editura Sophia a editat, în 144 de pagini, alte file din opera omiletică a Sfântului Proclu.

Din articolul lui Adrian Agachi, de aici, aflăm că Socrate (istoric bisericesc) mărturisește că Sfântul Proclu a fost Profesor de Retorică în tinerețe. Și că PFP Atticus al Constantinopolului (406-425) l-a hirotonit diacon și preot. El a adus la Constantinopol, de la Comane, Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În jurul anului  438.

Așadar, iubiți confrați, să găsim în Sfântul Patriarh Proclu al Constantinopolului un model de ucenic fidel și de cinstitor al Maicii Domnului dar și de teolog responsabil cu mântuirea lui și a altora!

Pentru că a fi responsabil în materie de teologie și de viață ortodoxă înseamnă a te raporta la toată Tradiția Bisericii noastre și nu doar la pasajele care „ne plac”.

De aceea eu numesc extremism teologic…raportarea discreționară la teologia și viața Bisericii.

Niște creștini ortodocși responsabili, dimpotrivă, trebuie să fie credincioși în toate Bisericii, pentru că prin asta ei arată evlavie față de Dumnezeul treimic, Care lucrează toate în toți!

Însă azi suntem în zi de înainte-prăznuire!

Suntem în vestibulul/ în marchiza praznicului.

Pentru ca să prăznuim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, care ne vorbește despre fidelitatea ei absolută față de Dumnezeu, trebuie să înțelegem că nu se poate nimic…fără jertfă.

Fără renunțare la sine…la perspectiva ta îngustă și care te menajează…pentru perspectiva lui Dumnezeu. Întotdeauna mai încăpătoare…mai luminoasă decât a noastră…tot mai plină de comuniune.

Pentru că postul nostru e o renunțare la aparentul…„bine”.

Ne privăm de plăceri, de dezmierdări trupești și gastronomice…pentru adevărata bucurie: cea harică. Care înseamnă pogorârea slavei Lui în noi pe măsură ce noi renunțăm la poftele, la mofturile noastre de tot felul.

Și pe măsură ce ne limpezim interior…pe atât vedem mai bine ce e în noi…ce e în alții…ce e în toată lumea.

Și avem nevoie de vedere…de o tot mai bună vedere a lucrurilor…și a oamenilor…și a propriei noastre interiorități…pentru ca să știm ce să spunem, ce să alegem, ce să facem…

Sfinte Patriarhe Proclu, învață-ne ce să facem!

Învață-ne să vedem tot mai bine…să ne vedem…să ne plângem pe noi…să ne cerem iertare…să ne împăcăm între noi.

Învață-ne să ne rugăm Domnului cu simplitate și cu toată tăria de care suntem în stare.

Pentru ca astfel, bucurându-ne unii cu alții, să fim tot mai alături de tine și de toți Sfinții, care împreună cu Îngerii Domnului, slăvesc…slăvesc neîncetat Prea Curata și Prea Sfânta Treime. Amin!

Did you like this? Share it: