Zi: 26 noiembrie 2013

Domnii care fac propagandă neolegionară, în zilele noastre, vor să își asume victimele comunismului…pe Sfinții închisorilor…dar uită cu desăvârșire să ne spună cum se mai raportează ei, astăzi, la victimele pe care le-a făcut partidul lor în perioada interbelică.

Pentru că nu am auzit, de la ei, absolut niciun cuvânt de regret, pentru niciuna din crimele comise, ci numai încercări de a se albi și de a se dezvinovăți…

Ba mai mult, îi asumă, cu multă ipocrizie, deopotrivă pe Ion Antonescu și pe…Nicolae Iorga!!

A fost o vreme când citeam mai multă istorie…despre perioada interbelică…așa încât pot judeca cel puțin necredibile argumentele pe care le invocă pentru a susține că nu ei l-au omorât pe Iorga.

Și nu doar că l-au omorât…ceea ce se uită adesea…ci l-au și torturat și l-au mutilat în chip groaznic…

Ce te poate determina, oare…la atâta „patriotism”?

Pe de altă parte, dacă, cu adevărat, îi oripilează atât de mult comunismul și totalitarismul, care a martirizat pe mulți (dintre care unii fuseseră membri sau simpatizanți legionari), de ce insistă în a folosi…aceleași metode?

De ce se comportă exact precum comuniștii care te persecutau la cel mai mic semn de critică sau de împotrivire față de ei?

Comuniștii, ăia care au omorât și legionari în închisori…o făceau dacă te prindeau că cârtești (mai ales în primele decenii, ale stalinismului).

Părintele Dorin e acuzat, pe niște saituri vociferante, că…i-a atacat furibund.

Când, de fapt, doar le-a atras atenția că habar nu au de teologia Părinților, cea invocată de ei cu obstinație prin copierea de texte, și că sunt intoleranți.

Adică: ceea ce se vede cu ochiul liber.

Și pentru asta a stârnit în ei o adevărată mânie proletară…scuze: mânie legionară.

E acuzat că, vezi Doamne, are niște interese oculte, când cei care îl jignesc sunt cei mai oculți indivizi din online.

Iar dânșii sunt…atât de sensibili, când vine vorba de a zice un cuvințel despre domniile lor…adică despre ceea ce scriu și arată în mod public, nu despre presupuneri.

Însă, dacă acum reacționează așa, când trăiesc vremuri de „adevărată prigoană” împotriva lor…ce ar face acești „nevinovați”, dacă li s-ar oferi din nou să participe la conducerea țării, ca în 1940?

Tare mi-e temă că cei foarte vehemenți, astăzi, nu au de-a face atât cu Sfinții închisorilor, care, pentru că au crezut într-un ideal de renaștere spirituală, au fost membri sau simpatizanți ai mișcării legionare…ci mai mult cu mitraliorii care descărcau armele, fără să clipească,  în cei care încercau să le oprească avântul.

Dar, de fapt, să punem și noi întrebarea: ce fel de ape tulburăm, când unii dintre noi îndrăznim să ne afirmăm public o opinie care nu le convine?

De ce preoții și monahii care fac opinie separată…și care nu le sunt pe plac…trebuie desființați?

Cum ziceam…să mai punem și noi întrebări…că n-o fi foc…că dânșii consideră că trebuie să aibă tupeu și nesimțire cât Casa Poporului…că „așa zic Sfinții Părinți din vechime”. Și alții, mai contemporani, care sunt „mari Părinți” pentru că spun ceea ce vor ei să audă.