De la cununa de spini la mitra de aur [3]

Prima parte…și a doua.

***

Corneliu C, Simuț, De la cununa de spini la mitra de aur. O istorie selectivă a Bisericii de la Isus Cristos la declinul puterii papale, 30 d. Cr.-1418 d. Cr., Ed. Presa universitară clujeană, Cluj-Napoca, 2008, 333 p.

***

Persecuțiile religioase ale sec. II-III „sunt unul dintre factorii cei mai importanți” pentru Biserică, p. 93.

Ele au fost „declanșate de împărații romani”, au fost „de-a dreptul cumplite” și încetează odată cu editul din 313 d. Hr., Ibidem.

Creștinismul era „de un exclusivism extrem”, p. 95,  numai în materie de idolatrie. Dar el nu nega statul imperial păgân, așa după cum fac extremiștii noștri creștini de azi, care neagă statul contemporan.

Și vedem acest lucru din viețile unor Sfinți Mucenici militari, care nu ar fi putut să fie militari în imensa armată imperială, romană, dacă ar fi luptat împotriva ideii de stat imperial.

Idolatria era „un aspect cât se poate de normal” în Imperiul Roman, p. 96. După cum este normală și diversitatea religioasă a vremii noastre.

Și pentru că creștinii refuzau idolatria, romanii au început să îi considere „necivilizați…lipsiți de educație…și mizantropi”, p. 96.

Împăratul roman în funcțiune „avea o statuie, la loc de cinste, în fiecare oraș important” al imperiului, p. 97. Și la statuile împăratului, păgânii ardeau tămâie, în cinstea lui, ceea ce creștinii nu făceau, p. 97.

Romanii, la început, din cauza aversiunii creștinilor față de idolatrie, considerau creștinismul „o sectă iudaică, pentru că nici evreii nu se închinau zeităților păgâne și nici împăratului”, p. 97. Și aici, autorul, trebuia să ne trimită la două-trei surse creștine sau păgâne, din secolele 2-3 d. Hr., care atestă acest lucru: punerea în aceeași oală, din cauza neînchinării la zei, a creștinilor și a evreilor.

Despre ce își imaginau romanii că fac și sunt creștinii, p. 98-99.

„Egalitatea” creștinilor, p. 99, nu însemna însă lipsa ierarhiei ci simțământul profund că toți sunt frați în Hristos.

Romanii pierdeau bani pentru că creștinii negau idolatria, p. 101.

De la p. 102 se trec în revistă împărații persecutori.

Dioclețian a declanșat „probabil cea mai sistematică și mai violentă persecuție împotriva creștinilor”, p. 107.

Sfântul Constantin cel Mare pune capăt persecuțiilor, în 313 d. Hr., prin Edictul de la Mediolanum, Ibidem.

Cap. 7 începe odată cu p. 109 și se ocupă cu formarea canonului NT.

În p. 110, autorul nostru spune că „nu biserica a hotărât asupra autorității divine a acestor cărți [ale Noului Testament]…[ci] biserica doar a recunoscut autoritatea acestor scrieri”. Însă a hotărî și a recunoaște înseamnă același lucru. Adică înseamnă faptul că Biserica a receptat ca revelate cărțile NT existente până azi în canon.

Afirmația negativistă a autorului are însă următorul substrat: vrea să ne inoculeze ideea că Biserica n-a hotărât în ceea ce privește Scriptura ci că a stabilit cărțile ei, pentru că Dumnezeu a impus acest lucru.

Tocmai de aceea afirmă: „Cărțile Noului Testament, dar și ale Vechiului Testament, au autoritate dumnezeiască în și prin ele însele datorită faptului că sunt inspirate direct de către Dumnezeu indiferent dacă biserica recunoaște sau nu acest lucru”.

Însă autorul se neagă pe sine prin această afirmație, pentru că subcapitolul său se numește: „formarea canonului NT”. Iar dacă ceva se formează…se formează tocmai pentru că el, canonul biblic, nu era deja bătut în cuie…și se formează prin profundul discernământ al Bisericii. Adică Dumnezeu, împreună cu Biserica Sa, stabilesc care sunt cărțile Scripturii. Pentru că scrierile Sfinților Părinți apostolici și scrierile tuturor Sfinților Părinți ai Bisericii nu sunt „non-revelate”, și ele sunt sfinte și inspirate de Dumnezeu, însă Biserica a conchis că doar cele 27 formează NT al Scripturii.

Însă, în Biserica lui Hristos, Scriptura nu e pusă în opoziție cu experiența Apostolilor, cu propovăduirea lor, cu cultul Bisericii sau cu vreo altă carte, a vreunui Sfânt Părinte, din orice secol de până acum. Scriptura NT e o parte a Tradiției, după cum și înainte de Hristos, VT era o parte din Tradiția Bisericii Legii. Evreii, înainte de venirea Domnului, nu aveau doar Scriptura, ci și cultul și întregul mod de a fi pe care îl impunea relația cu Dumnezeu. La fel stau lucrurile și acum: primordială e relația lui Dumnezeu cu Biserica Sa, adică relația harică și sacramentală a lui Dumnezeu cu fiecare credincios ortodox în parte, iar toată învățătura și cutul Bisericii ne fac să stăm în credință și să înaintăm în sfințenie.

În aceeași pagină 110, autorul recunoaște că această constituire a canonului biblic noutestamentar înseamnă „recunoașterea oficială a autorității divine a cărților Noului Testament”. Și când spune oficială, se referă, că vrea sau că nu vrea, la decizia sinodală a Bisericii referitoare la canon.

Pentru informația că Sinodul de la Laodiceea a confirmat 26 de cărți canonice ale NT, Corneliu îl citează pe Părintele John Meyendorff, p. 111, n. 4.

În p. 111, autorul egalizează din nou, în mod fraudulos, episcopii cu prezbiterii. E ca și cum am spune că președintele statului e totuna cu un ministru sau că un subsecretar de stat e corelativul unui director de școală. Și asta în timp ce, în timpul discuției despre persecuții, autorul a vorbit despre Sfântul Ignatie Teoforul (p. 103) și despre Sfântul Policarp al Smirnei (p. 104) și a spus că sunt episcopi și nu prezbiteri sau diaconi.

Teza falsă a autorului e că până în anul 120 d. Hr., episcop = bătrân = prezbiter, pentru că, toate trei, „desemna[u] una și aceeași slujbă [slujire] bisericească, adică cea de păstor”, p. 111.

Cine a spus acest lucru? Care sunt autorii sursă? Ar trebui să îi întrebi pe Sfântul Dionisie Areopagitul, pe Sfântul Clement Romanul, pe Sfântul Ipolit al Romei, pe Sfântul Hermas, pe Sfântul Policarp al Smirnei, pe Sfântul Ignatie al Antiohiei și pe alții ca ei, care sunt din secolele 1, 2, 3 ale Bisericii și care nu își permiteau să fabuleze ca în secolul 21.

Dacă vreunul dintre cei citați și alții ca ei, din primele 3 secole ale Bisericii, aflați în sinaxarul Sfinților Bisericii, ar fi spus acest lucru și anume, că ierarhia Bisericii nu avea trepte ci că toți, deși se numeau diferit, erau același lucru…ar fi ajuns această situație până la noi.

Însă Corneliu Simuț, ca reprezentant al teologiei baptiste, vorbește despre o situație ficțională, care nu a existat niciodată în istoria Bisericii. Pentru că niciodată în istoria Bisericii, Sfinții Apostoli nu au hirotonit păstori, ci episcopi, care, la rândul lor, au hirotonit preoți și diaconi și, mai mulți episcopi la un loc, au hirotonit un alt episcop.

Toată arhiva de scrisori, de canoane și de date istorice vorbește despre această ierarhie tripartită fundamentală a Bisericii, lucru care se vede până azi în toate grupurile religioase desprinse de Biserică: romano-catolici, monofiziți, armeni, vechi-catolici, greco-catolici…

Despre sărbătoarea unirii

  • Astăzi se împlinesc 95 de ani de când s-a înfăptuit Marea Unire! Cu această ocazie, doresc să le transmit compatrioților noștri, oriunde s-ar afla, că numai împreună putem construi România, că numai împreună putem moderniza România, și numai împreună putem schimba situația economică, socială și politică în România!
    La mulți ani, români! La mulți ani, România!”
  • Astăzi, de 1 decembrie [2013], îmi doresc să avem înțelepciunea celor care, la 1918, au înțeles cât de important este să fim solidari, sa fim uniți într-o singură națiune. Îmi doresc să privim spre viitor, să depășim ura și dezbinarea, și să construim împreună proiectul de țară care să ne unească, să ne mobilizeze și să ne facă din nou sa fim mândri de România”.
  • Pâlcuri de credincioşi, în frunte cu preoţii satelor, purtau pancarte cu inscripţii [la 1 decembrie 1918]: „Trăiască România“, „Vrem Unirea“ sau „Unirea cu Ţara Românească“. Manifestările au început cu oficierea Sfintei Liturghii, românii cerând, mai întâi, binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a pune bun început idealului lor”.
  • libertatea individuală şi libertatea comunitară trebuie unite cu bunătatea şi cu responsabilitatea morală pentru apărarea vieţii umane individuale şi sociale. În caz contrar, libertatea umană poate deveni individualism şi indiferentism egoist sau autodegradare”.
  • 1 Decembrie 1918, ziua când Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au întors biruitori în Bucureşti, după doi ani de exil, după doi ani de război şi de suferinţe incredibile ale poporului român, ca rege şi regină a românilor uniţi”.
  • obiectivul prioritar este reconstrucţia României, refacerea suveranităţii ei, reafirmarea ca participant activ la viaţa internaţională”.
  • Dr. Keith Andrew Massey vorbind despre convertirea sa la Ortodoxie și despre drumurile sale pentru a-l cunoaște pe Sfântul Apostol Andrei.
  • editorii Bibliei de la București au renunțat cu bună știință la tipărirea predosloviilor din NT 1648. Au renunțat fiindcă trebuie să le fi socotit eretice. Lor, mai mult decât istoricilor ortodocși de astăzi, caracterul filocalvin al NT 1648 trebuie să li se fi părut foarte evident”.
  • De dimineață, când m-am trezit, am mers pe balcon și am arborat drapelul tricolor, ca semn de apartenență și de sărbătoare. Sper ca aceasta zi să netezească asperitățile bătăliilor politice interne și să ne permită sa privim, cu mai mult optimism, spre viitor”.
  • Parafarea Acordului de asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană este, cu siguranţă, important, în relaţia Moldovei cu Europa dar este fundamental şi în relaţia dintre Moldova şi România. Odată cu aderarea României la UE, între cele două ţări româneşti s-a lăsat o barieră artificială”.
  • Parada militară de azi (1 decembrie 2013) de la Arcul de Triumf din Capitală costă peste un milion de euro. Peste 2.000 de militari din MApN, MAI, SRI şi SPP şi 140 de militari din Franţa, Polonia, Turcia şi SUA vor defila la parada militară organizată cu ocazia Zilei Naţionale. Pe sub Arcul de Triumf vor trece şi 200 de mijloace tehnice, iar 35 de aeronave militare vor survola piaţa”.
  • În 2002, Germania a legalizat prostituția. De aceea, „multe femei din România, Ungaria şi Bulgaria au plecat să practice…[prostituția] în Germania. Numărul prostituatelor care lucrează în Germania s-a dublat în ultimii zece ani şi se apropie acum de 400.000 de persoane”.
  • Cuvântarea lui Vasile Goldiş a fost momentul esenţial al Programului Marii Adunări Naţionale Constituante a românilor din Transilvania şi Ungaria, ţinută în ziua de duminică, 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Manuscrisul original se păstrează la Muzeul Naţional al Unirii şi mai este cunoscut şi ca „mapa lui Vasile Goldiş“.
  • Idem. Fragment din declarația lui Goldiș: „Unirea tuturor românilor într-un singur stat, numai atunci va fi statornicită şi garantată prin istoria viitoare a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepţie asupra vieţii, prin duhul vremurilor noi”.
  • Nicolae Manolescu a simțit evenimentul istoric la 13 ani, la moartea lui Stalin și a înțeles ce înseamnă istoria în timp real la prăbușirea turnurilor gemene din New York.
  • Gigi a spus (la comentarii): „Dacă am mai reduce din apetitul ăsta pentru manipulare pe care îl au mulți romani și am alege conducătorii cu mai mare atenție și după propriile noastre evaluări, România se poate dezvolta, fiindcă potențial uman și material are. La mulți [ani] România, ești țara în care m-am născut și te iubesc!”.
  • Conform datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne, 717.602 cetățeni români, din care 368.523 bărbați și 349.079 femei, poartă numele Sfântului Apostol Andrei și și-au sărbătorit sâmbătă [30 noiembrie 2013] onomastica. Agenția Agerpres informează că dintre femeile care și-au serbat onomastica, 293.745 poartă numele Andreea, 26.325 – Andra, 21.442 – Andrea, 7.205 – Andreia, 56 – Andruța și Andrușa. Dintre bărbații care își serbează onomastica, 346.959 se numesc Andrei, 12.315 – Andras, 4.208 Andreas, iar 3.237 – Endre”.
  • Nu am înţeles ce înseamnă România pînă nu am plecat din ea departe, vorba lui Ion Codru Drăguşanu, am străbătut rătundul lumii, am zburat peste mări şi oceane”.
  • Pastorul Vladimir Pustan despre România lui.
  • Un astfel de simbol al unităţii neamului şi al mărturisirii credinţei înaintea lui Dumnezeu este Catedrala Mântuirii Neamului, care atunci când va fi gata îi va reprezenta pe toţi românii din toate provinciile istorice şi va fi un liant şi un simbol al unităţii noastre naţionale şi al creştinismului ortodox apostolic de pe pământul României”.
  • Patria este sanctuarul naţional al prezenţei noastre neîntrerupte pe aceste plaiuri care sunt ale noastre din veci şi pentru de-a pururi”.
  • secolul trecut a fost desemnat secolul extremelor. Şi extremismele nu au încetat. Ele sapă în continuare pacea omenirii, bunăstarea ei şi mintea oamenilor. De aceea, ori de unde apar, din sursă culturală, din sursă religioasă, din sursă morală şi din înţelepciunea tradiţională pe care o au toate popoarele, atât timp cât mai trăiesc oameni bătrâni cu experienţă de viaţă bogată, de oriunde vin stimuli pentru măsuri împotriva extremismelor, împotriva febrelor, împotriva modelor exorbitante, toate au un rol foarte mare în societatea de astăzi”.
  • Identitatea noastră nu stă în paşaportul pe care îl purtăm cu noi, nu stă nici în adresa pe care o avem în buletin. Identitatea noastră ne este dată de apartenenţa la poporul român”.
  • Cine a făcut unirea.
  • Cum a fost parada militară de azi.
  • Până acum, 1 decembrie 1918 rămâne cea mai frumoasă poveste cu și despre romani, popor și lideri deopotrivă. Oamenii simpli înțeleg mai repede că fără ei nu se poate, dacă văd ca au drept conducători oameni dintr-o bucată. Acum 95 de ani am avut oameni de stat de atunci fără rival și atunci egali cu liderii din vest.
    La Mulți Ani României, La Mulți Ani românilor!”. 
  • Sunt de acord cu studentul meu, care spune să ne amintim în fiecare zi a anului că suntem români. Sunt de acord că trebuie să facem mai mult pentru ideea de românism. Dar la fel de mult cred în prețuirea acelor momente istorice definitorii, care stau la baza unor națiuni. Iar 1 Decembrie 1918 este un astfel de moment de împlinire a unui ideal istoric și uman, al multor generații de români”.
  • Un punct de plecare ar fi invitarea la parada militară de anul viitor organizată de 1 Decembrie a trupelor maghiare care să defileze pe sub Arcul de Triumf alături de militarii români, așa cum se cuvine unor aliați”.
  • Cum arată iPad Air.
  • Gândul despre paradă.
  • Cărțile cele mai vândute de la Gaudeamus.