Lecție

A treia lecție
sau a cincea,
nu mai știu…
Dumnezeu are potop de milă…
Dumnezeu e covârșitor de milostiv
încât și berzele sunt albe de mila Lui
și pui fac din mila Lui.

Încât zăpada ninge din mila Lui
de parcă ar vrea să spele toată țara Zarandului.
Și ninge ca și cum
Dumnezeu
cu pas lin
ar vrea să ne vorbească.
El, Care pune viața în mâna noastră
ca pe un fulg de nea.

El vine lângă noi
și stă foarte tăcut
și foarte nevăzut.
Ca să ne spună că în toată viața de lângă noi
pulsează viața Lui.

Și când zăpada își toarce lâna
și se arcuiește felină
ca un pisic,
și când tăcerea
a uitat să mai moară
și se-aude
ca o vioară.

El stă lângă noi
foarte tăcut,
fără să zică nimic,
dar ne ia sufletele în palmă.

Dumnezeul acesta,
atât de copleșitor, încât și cojoc Își face
din toată zăpada de la Polul Nord,
Acesta face
puii de pisic
și zăpada ca pe un arpagic.

Acesta duce
și sufletele noastre
la locul cel lin
când nu mai avem nimic de spus
și de făcut
prin împrejurimi.

El are întotdeauna cuvinte
care au pântecele cald,
cuvinte atât de grele
încât sparg toată tăcerea,
fac țăndări
toată durerea.

Dumnezeul nostru
e atât de greu
și atât de ușor,
încât nu mai există nimic
atât de greu și atât de ușor.

Atât de mare
și atât de iertător.
Apele au albit
în oglinda zăpezii.
Și frigul s-a înnoit.
S-a îmbrăcat ca un zbor,
ca un leu peste deșert.