Părintele Petru Pruteanu ne anunță faptul că a identificat două articole, care i-au fost furate și care au fost republicate pe un alt nume.

După cum se observă: a scris la subsolul articolului care i-a fost furat…și hoțul de text nu se sinchisește.

Însă unul dintre comentatori, cu master în teologie, în loc să îi ia apărarea, așa cum se cuvenea…a venit și i-a spus autorului jefuit de articole că textele duhovnicești trebuie „să se plimbe” online indiferent ale cui sunt și să nu aibă copyright.

De ce nu se apucă comentatorul să scrie „texte duhovnicești”, pe care să le poată „fura” și alții?

Sau dacă textele duhovnicești sunt scrise „impersonal”…atunci să ne dea și nouă „mașina de scris texte duhovnicești pe bandă”, pentru că mulți „teologi” ar avea nevoie de ea.

Numai că problema de fond e aceasta: cei care fură…nu fură texte la întâmplare…ci invidiindu-i pe cei pe care îi fură.

Fură…în timp ce îi citesc, pe cei în cauză, zilnic…și se umplu tot mai mult de invidie.

Și pentru că nu pot să scrie texte ca ei…se propun, prin furt, drept „posesorii” acelor texte.

Invidie neproductivă…dar care „ia ochii” celor care nu se ocupă prea mult cu gândirea și, implicit, cu scrisul.

Iar cei care fac treburi din astea…știu cine sunt…numai că vor „puțin mai multă onorabilitate” câștigată fraudulos.

*

Ministrul Daniel Barbu a demisionat…în mod onorabil.

PNL îl susține pentru Ministerul Culturii pe Gigel Sorinel Știrbu.

Din „întâmplare”, Mediafax, despre eventuala numire…l-a întrebat numai pe „filosoful Andrei Pleşu”.

Iar filosoful…a spus două fraze „memorabile”…prin care l-a minimalizat pe un om în mod aprioric. Adică fără să-l vadă, fără să-l cunoască.

Nici eu nu-l cunosc pe d-l Știrbu…

Dar dacă cineva mă întreabă despre altcineva, pe care nu îl cunosc, primul meu gest nu e să spun că „e un prost”…ci că: „nu îl cunosc”.

Primul răspuns al domnului Pleșu trădează o dorință ascunsă: „Nu am auzit niciodată de domnul ăsta, ori la Cultură îmi imaginez că ar trebui să apară totuşi şi personaje care au un anumit curriculum în domeniu”.

nu a auzit…nu e o problemă. Nu trebuie să le știe pe toate…

Însă întotdeauna trebuie să îl lași pe om să facă ceva…și apoi te pronunți. Nu ante factum!

Cine trebuie să apară, adică să fie numit, la Cultură e treaba PNL, pentru că e în portofoliul lor de miniștri.

Însă cine ar avea un CV în domeniu…„mai bun” decât „un fost-ministru” al Culturii?

De ce să nu mergem „pe continuitate”? Pe o continuitate „neîntreruptă”…

Adică dorința „ascunsă” a domnului Pleșu…cred că este „o altă numire” a sa la Cultură…că de aceea Mediafax l-a găsit „tocmai” pe dânsul să îl intervieveze în această problemă.

A doua afirmație a d-lui Pleșu, nedemocrată din fașă, pentru că minimalizează/ exclude/ discriminează pe cineva numai pe bază de…numele pe care îl poartă…e aceasta: „După mine, Gigel e foarte potrivit pentru o funcţie care cere anvergură europeană. La noi e plin de Gigei în toate posturile şi în toate instituţiile. Un Gigel în plus nu mai contează”.

Pentru o afirmație soră cu asta, Cheloo a primit o amendă de la CNA de 10.000 de lei.

I-a spus homosexualului participant în concurs: „Ai cântat, eu dispreţuiesc tot ceea ce eşti, ce reprezinţi, şi ţara asta te va trimite acasă, cu siguranţă”.

Deci Cheloo a fost amendat pentru că nu e de acord cu/ disprețuiește etosul gay.

D-l Andrei Pleșu…disprețuiește toți Gigeii, adică toți oamenii care „nu sunt cunoscuți”, nu au notorietate și care vor un post de conducere sau de lucru într-o instituție.

Nu îl interesează ce pot face…ci el îi taxează după nume.

Pentru că, pentru dumnealui, numai cei cu notorietate pot accede la o funcție cu anvergură europeană.

Mai pe scurt: pe d-l Andrei Pleșu cine îl va amenda pentru discriminare?

Iar dacă emițătorul unor astfel de ziceri elitist-minimalizatoare, care opresc avansarea în post pe motive de vizibilitate și de apartenență la un grup, e un fost demnitar al Statului Român, amenda va fi mai mare sau mai mică?

*

Din primul caz înțelegem că furtul de texte teologice nu e o lucrare duhovnicească ci, dimpotrivă, una a imposturii, iar din al doilea caz, că democrația nu presupune disprețul și excluderea celor care nu sunt ca noi ci respectul reciproc și buna-conviețuire.

Adică, pe fiecare zi, putem să ne ajustăm și mai mult „ieșirile în decor” sau să învățăm „din păcatele trecutului”.

Did you like this? Share it: