Predica zilei de 17 decembrie 2013
Iubiții mei,
cântările liturgice ale zilei, îl recenzează pe Sfântul Profet Daniil și sub raport hristologic cât și mariologic!
Despre hristologia sa, o cântare a zilei spune: „Cu pricepere a învățat Daniel tainele Tale, Iubitorule de oameni; că preacurata lui minte Te-a văzut pe Tine venind pe nori, ca Fiu al omului, și ca Judecător și Împărat al tuturor neamurilor” [Mineiul pe decembrie, ed. BOR 1991, p. 232].
Iar în ceea ce privește mariologia: „Dumnezeiescul Daniel munte te-a zugrăvit, în chip lămurit, Fecioară, iar cinstiții Tineri, văzând văpaia răcorită, pe Cel dumnezeiesc al tău născut, cu cântări L-au lăudat, ca pe Mântuitorul și Ziditorul și Domnul” [Ibidem].
În LXX, cartea Sfântului Daniil are 12 capitole…iar despre Fiul omului [Ios antropu] aflăm la 7, 13.
Iar Fiului omului, adică lui Hristos, „I s-a dat Lui stăpânirea [exusia] și toate neamurile pământului și toată slava” [Dan. 7, 14]. Fiul le-a primit și ca om, pentru că Fiul, ca Dumnezeu, le avea dintotdeauna, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
De aceea, Fiul întrupat, Dumnezeu și om în același timp, este Cel care are o Împărăție ce nu se va strica [Ibidem]. Dar Împărăția nu este numai a Lui, a Fiului întrupat, ci și a Tatălui și a Duhului Sfânt, pentru că Împărăția este a Dumnezeului treimic.
Unde găsim însă că Maica Domnului e un munte?
În Dan. 2, 34, unde există expresia „litos ex orus/ piatra din munte”. Și piatra e Hristos, căci piatra a fost tăiată fără mâini. Adică S-a născut mai presus de fire din Maica Sa, din Prea Curata Fecioară Maria.
În Sfânta Icoană de deasupra, noi îl avem pe Sfântul Profet Daniil dar și pe cei trei Sfinți Tineri, care, din Dan. 1, 6, aflăm că se numeau: Ananias, Misail și Azarias.
Și cei 3 Sfinți Tineri au fost aruncați „întru mijlocul cuptorului de foc [Dan. 3, 23, Th]”…dar „focul n-a ars preacuratele trupuri ale celor cucernici, că[ci] s-au adăpat cu postul cel de suflet hrănitor” [Mineiul pe decembrie, ed. cit., p. 229].
Iar postul e o apă reconfortantă pentru om pentru că ne umple de har.
Și orice faptă bună, care ne umple de har, este o adăpare/ o sorbire a noastră din Izvorul vieții, din slava Dumnezeului treimic.
Însă nu numai cei 3 Sfinți Tineri au fost aruncați spre moarte…și au fost mântuiți de Dumnezeu, ci și Sfântul Profet Daniil.
Căci a fost aruncat în groapa leilor, cum vedem în Sfânta Icoană de deasupra.
Lucru precizat în Vil [Th] 1, 31…de unde aflăm că a stat 6 zile…alături de lei…în groapă…și ei nu l-au mâncat. Când acestor lei, pe fiecare zi, li se dădeau două trupuri [de oameni] și două oi [1, 32].
Și despre minunea aceasta prea mare, o altă cântare a zilei spune: „înăuntrul gropii fiind închis și leilor spre mâncare fiind dat, te-ai mântuit, Dumnezeu acoperindu-te, fericite” [Mineiul pe decembrie, ed. cit., p. 235].
Din Dan. [Th] 6, 20 deducem că Sfântul Daniil a stat doar o noapte în groapa leilor. Însă minunea e la fel de copleșitoare.
Căci Sfântul Profet Daniil nu a rezistat în fața leilor pentru că s-ar fi bătut cu ei ci, așa cum a mărturisit el însuși: „Dumnezeul meu a trimis pe Îngerul Lui și a astupat [enefraxen] gurile leilor” [Dan. 6, 23, Th].
Cei Trei Sfinți Tineri au ajuns în foc pentru că nu au vrut să cadă în idolatrie.
Dar regele care îi condamnase la moartea prin foc, adică Nabuhodonosor, a văzut o vedenie și a mărturisit ce a văzut: „Iată, eu văd 4 bărbați dezlegați [tessaras andras lelimenus], umblând în mijlocul focului…și fața Celui de-al patrulea este [pentru] mine asemenea Fiului lui Dumnezeu [Ion Teu]” [Dan. 3, 25, MGK (ed. de aici, PDF, p. 1701)].
Căci în mod minunat au fost mântuiți de foc…și nu printr-un subterfugiu uman.
Din Sinaxarul zilei aflăm că Sfântul Daniil era din seminția lui Iuda, a fost rob în Babilon de copil și a prorocit timp de 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea Domnului, „era uscățiv la față [din cauza postului] dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt” [Mineiul pe decembrie, ed. cit., p. 233].
Cei Trei Sfinți Tineri, și ei robi în Babilon, erau din Ierusalim…iar când au fost aruncați în foc…văpaia focului s-a prefăcut în rouă [Ibidem].
Un alt rege babilonian…a tăiat capul Sfântului Daniil și celor 3 Sfinți Tineri. Însă „capetele lor s-au lipit de trupuri, iar Îngerul Domnului i-a luat și i-a dus în muntele Gheval, unde i-a pus sub o stâncă. După 400 de ani, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat și ei și iarăși au adormit” [Ibidem].
Tot azi sunt pomeniți 3 Sfinți Mucenici martirizați în vremea lui Iulian Apostatul: Sfinții Mucenici Patermutie, Copri și Alexandru. Și ei duceau viață sihăstrească în Egipt.
Sfântul Patermutie avea 75 de ani când a fost martirizat iar Sfântul Copri 45 de ani. Au fost puși amândoi pe un grătar înroșit în foc și nu au pățit nimic.
Au fost aruncați în foc…foc în care a intrat și Sfântul Monah Alexandru. Și pentru că au ieșit din foc mărturisindu-L pe Hristos, din porunca lui Iulian Apostatul li s-au tăiat capetele la toți trei.
Sfântul Mucenic Bachos din Triglia (Grecia) a fost ucis cu sabia. Și el pomenit azi…
Alături de aceștia îl pomenim pe Sfântul Daniel Mărturisitorul, din secolul al 10-lea și pe Sfinții Atanasie, Nicolae și Antonie, ucenicii Sfântului Atanasie Athonitul, fondatorii Mănăstirii Vatopedu, trăitori tot în secolul al 10-lea.
Dar îi pomenim azi și pe Sfântul Maxentiolus, ucenicul Sfântului Martin de Tours, din sec. 5.
Pe Sfântul Tydecho de Wales, fratele Sfântului Cadfan, trăitor în secolul al 6-lea d. Hr.
Pe Sfântul Cuvios Briarch, născut în Irlanda, adormit în jurul anului 627 d. Hr.
Sfântul Rege Judicael ap Hoel, al Britaniei, e pomenit tot azi.
Sfânta Cuvioasă Begga, fiica lui Pepin de Landen, a adormit pe 17 decembrie 693.
Sfântul Cuvios Sturm a fost Apostol al Saxoniei și fondatorul Mănăstirii Fulda, din Germania. A adormit pe 17 decembrie 779.
Sfântul Cuvios Eigil de Fulda (c.750-822) a fost Stareț al Mănăstirii Fulda.
Și dacă nu ne recuperăm, în Sinaxare, și pe Sfinții Apusului, de până în 1054, suntem cu mult mai săraci în experiență teologică și duhovnicească.
Pentru că de la fiecare Sfânt al Bisericii avem de învățat foarte multe lucruri…atât de actuale pentru noi încât nici nu putem să le intuim…până nu-l cunoaștem mai aprofundat.
De aceea, a disprețui pe un Sfânt…a nu dori să înveți de la un Sfânt…înseamnă a te plasa, în mod jalnic, împotriva lui Dumnezeu și împotriva luminării tale.
Sfântul Nou Mucenic Nicetas de Nyssa a fost martirizat în jurul anului 1300.
În Mineiul românesc îl avem pomenit și pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Ștefan. Era un om foarte bogat, posesor al unei insule, și-a lăsat averea la copii, a devenit monah la Roma, a călătorit la Constantinopol. La Ierusalim se îmbracă în marea schimă și devine Ștefan. Până acum se numea Dunale. A suferit din partea saracinilor/ mahomedanilor și a murit din cauza unei boli.
Și, iată!, că se poate renunța la insulă…pentru viața în Hristos, până la martiriu!
Îl avem pomenit azi și pe Sfântul Mucenic Iahu.
Dar și pe Sfântul Arhiepiscop de Eghina, adormit în 1624, Sfântul Dionisios al Zakinthosului.
Pe Sfântul Cuvios Misail de Abalatsk îl pomenim azi, care a adormit în 1797, pe Sfântul Cuvios Mucenic Paisie, Stareț de Turnovo, martirizat în 1814, cât și pe Sfântul Mucenic Avvacum Diaconul martirizat în 1815 la Belgrad, în Serbia.
Sfântul Mucenic Serghie Preotul, din Estonia, a fost martirizat în 1918. Sfântul Mucenic Nicolae Protoiereul, din Perm, a fost martirizat în 1918. Și tot în 1918 și Sfântul Mucenic Alexandru Preotul, din Perm. În 1937 a fost martirizat Sfântul Mucenic Ioan Preotul și tot în același an și Sfântul Mucenic Petru Preotul.
Însă astăzi, cu precădere, fiind și ziua onomastică a Patriarhului României, noi îl cinstim pe Sfântul Profet Daniil, care în limba ebraică înseamnă Dumnezeu este Judecătorul meu.
Daniil e numele său în greacă. În ebraică este Daniiil. În latină: Danihel. Noi, în română, l-am transliterat în ultimele ediții scripturale prin Daniel.
Însă, potrivit grafiei Septuagintei, grafia ortodoxă a numelui său e cea cu doi de i: Daniil.
De aceea, mâine, 18 decembrie 2013, îl vom pomeni pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul…pentru că, grafia ortodoxă, adică grafia Septuagintei, după cum spuneam, a numelui Profetului vechitestamentar este Daniil.
Iar din viața Sfântului Profet Daniil vedem cu prisosință faptul că Dumnezeu a fost Judecătorul lui. Pentru că El l-a găsit nevinovat și nu a murit mâncat de leii înfometați…după cum tot El l-a găsit vrednic de a profeți cele despre Hristos dar și despre timpurile eshatologice.
După cum se poate vedea în slujba zilei, toată cântările închinate Sfântului Daniil indică praznicul întrupării Sale, adică au sens hristologic.
Fără doar și poate, Sfinții autori ai cântărilor de azi, cunoșteau toată cartea Sfântului Daniil…adică și profețiile eshatologice. Cu toate acestea nu au vorbit nimic despre ele…în comparație cu teologia adventistă, spre exemplu, care speculează masiv pe tema…venirii Domnului.
Biserica ne pregătește însă pentru praznic, pentru trezvia praznicului, pentru bucuria lui profundă și pentru mulțumirea pe care trebuie să o aducem lui Dumnezeu pentru marea, capitala binefacere a iconomiei Sale mântuitoare cu omul și cu întreaga creație.
Pentru că a ne vedea pe noi înșine…și unii pe alții…și a ne aduce unii pe alții în fața lui Dumnezeu…e adevărata trăire ortodoxă.
Speculațiile pseudo-evlavioase, grijile răvășitoare, răfuielile noastre orgolioase cu eterodocșii nu sunt o expresie a bucuriei ortodoxe, a trăirii duhovnicești în și cu Dumnezeu.
Pentru că a fi cu Dumnezeu înseamnă a arăta frumusețea iubirii și a curăției vieții ortodoxe și nu manifestări bădărane.
De aceea Dumnezeul nostru treimic să ne învețe pe toți să privim tot mai profund relațiile dintre oameni și…oamenii!
Nu e de ajuns să părem „cinstiți”, nu e de ajuns să comunicăm, nu e de ajuns să ne ajutăm…ci trebuie să ne odihnim duhovnicește unii pe alții, să ne dăruim unii altora sensurile pe care ni le-a luminat Dumnezeu, pentru ca ele să fie folositoare tuturor.
Acum, spre sfârșitul postului, m-am umplut de multă oboseală, de multă epuizare dar și de multă bucurie.
Lucruri pe care cred că le trăiți și dumneavoastră.
Însă fără această oboseală și chinuire a trupului și a minții și a inimii noastre…care ne smeresc…nu putem să cinstim cu adevărat eforturile bune ale oamenilor…și nici nu putem înțelege cât de fără sens…e păcatul.
Pentru că asceza noastră de acum e cu păcatul care a făcut pui în noi…care s-a înmulțit pe fiecare zi…și a devenit obișnuință…a devenit robie.
Și când ne luptăm cu robia din noi…ne luptăm cu propriile noastre alegeri proaste…făcute azi, ieri, acum 15 ani…acum 45 de ani…
Însă Dumnezeu ne poate astupa gurile patimilor din noi cu harul Său, dacă încercăm, zilnic, să luptăm cu ele duhovnicește.
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți și să ne întărească în tot lucrul bun! Amin.