Prima parte…și a doua

***

Corneliu C. Simuț, Studii de teologie dogmatică. Articole din perioada 1995-2005, Ed. Universității Emanuel, Cluj-Napoca, 2007, 330 p.

*

Între p. 39-50 avem un articol despre antropologia Sfântului Grigorie al Nyssei.

În n. 5, p. 41, autorul îl citează pe Nellas. Și, după cum spuneam și altădată, titlul cărții lui Panaiotis Nellas este „Omul – ființă îndumnezeită” și nu „animal îndumnezeit”, după cum a tradus Părintele Ică jr.

Din p. 44 discută chipul lui Dumnezeu în om la Sfântul Grigorie al Nyssei. Autorul trăgând concluzia că „chipul lui Dumnezeu constă în natura sa intelectuală și morală”, p. 45.

În p. 46, autorul discută „asexualitatea” chipului lui Dumnezeu în om la Sfântul Grigorie și spune că nu e de acord cu el în acest punct. Numai că nu ne trimite la niciun text grigorian, deși are „o dispută” intensă cu Sfântul Grigorie.

*

La ce carte a Sfântului Grigorie se referă Corneliu Simuț? În n. 21, p. 46, ultima înainte de „dispută”, se referă la Despre facerea omului. Tratat teologic existent în PSB 30, p. 15-91.

Iar dacă cap. 16 grigorian se referă la chip, cap. 17 se ocupă cu problema: „cum s-ar fi putut naște oamenii în cazul când primii oameni n-ar fi păcătuit, știut fiind că nașterea de copii a avut loc după căderea în păcat”, cf. PSB 30, ed. cit., p. 17.

În ceea ce privește chipul lui Dumnezeu în om, Sfântul Grigorie spune că el constă în „tot soiul de bunătăți [ascunse în noi], [în] orice virtute, [în] toată înțelepciunea și [în] tot ce se poate concepe mai bun”, cf. PSB 30, ed. cit., p. 49. Faptul de „a fi liber de orice constrângere” [Ibidem] face parte din chip.

Iar „chipul”, continuă Sfântul Grigorie, are „legătură cu întreaga omenire”, pentru că „toți oamenii sunt dotați cu putere de judecată și de hotărâre” personală [Idem, p. 51]. Și toți oamenii sunt zidiți după chipul lui Dumnezeu [Ibidem].

În finalul cap. 16, Sfântul Grigorie al Nyssei spune că „întreaga fire” umană „formează un singur chip”, pe când „împărțirea omenirii în bărbat și în femeie a avut loc, cred eu, mai târziu, după ce s-a încheiat alcătuirea creației” [Ibidem].

Și în cap. 17 din tratatul antropologic al Sfântului Grigorie apare „problema” cu care nu e de acord Corneliu Simuț.

Însă modul de a gândi al Sfântului Grigorie în această problemă antropologică vizează…hristologia. Pentru că Hristos a enipostaziat în persoana Sa dumnezeiască preexistentă firea umană în totalitatea ei.

Dar ce spune Sfântul Grigorie în cap. 17 din Despre facerea omului, existent în PSB 30, ed. cit., între p. 51-53?

Referindu-se la Mt. 22, 30, Sfântul Grigorie afirmă: la învierea universală a morților va exista „o restabilire a oamenilor în vechea stare pe care au avut-o înainte de căderea în păcat. […] [Pentru că] viața de dinainte de păcat era un fel de viață îngerească” [PSB 30, ed.  cit., p. 52]. Lucru cu totul adevărat, pentru că viața în Împărăția lui Dumnezeu nu are de-a face cu activitatea sexuală.

Din acest motiv, Sfântul Grigorie al Nyssei afirmă că datorită căderii în păcat, adică a căderii noastre din viața îngerească/ dumnezeiască, a început înmulțirea oamenilor în cadrul căsătoriei [Ibidem].

Tot aici, Sfântul Grigorie vorbește despre o înmulțire a Îngerilor și despre posibilitatea ca oamenii să se fi înmulțit într-un alt fel decât sexual, dacă oamenii nu păcătuiau [Ibidem].

De aceea, după păcat, Dumnezeu „ne-a îngăduit să transmitem viața de la unii la alții întocmai ca dobitoacele și ca vietățile necugetătoare” [Idem, p. 53], adică pe cale sexuală.

*

Și acum ne întoarcem la ce spune Simuț în p. 46. El spune că nu e de acord cu Sfântul Grigorie, când acesta afirmă că „sexualitatea nu este o trăsătură a chipului lui Dumnezeu, deoarece primii oameni au fost creați fără sex”.

Însă Sfântul Grigorie nu spune că Sfinții Protopărinți Adam și Eva au fost creați asexuați/ nu aveau sexe diferențiate, ca noi, cei de azi, ci că ei, în starea primară, când erau plini de slava lui Dumnezeu, nu au apelat la relații sexuale. Lucru spus, în mod explicit, în Facerea.

Așa că autorul a corupt textul grigorian, spunând lucruri pe care Sfântul Grigorie nu le-a spus.

Pentru că Sfântul Grigorie a spus că în starea paradisiacă omul nu și-a exprimat sexualitatea, ci relațiile sexuale dintre oameni sunt postlapsariale/ post-păcat, căsătoria cu relații sexuale fiind îngăduită și binecuvântată de Dumnezeu.

O altă deformare a textului Sfântului Grigorie produsă de Simuț e aceasta, în care Simuț spune că „viața sexuală…și înmulțirea oamenilor pe această cale este o denaturare a chipului lui Dumnezeu în om”, p. 46, după Sfântul Grigorie al Nyssei.

Însă Sfântul Grigorie a spus, dimpotrivă: că după căderea omului în păcat, adică după întunecarea chipului lui Dumnezeu din om, după ce omul a căzut din viața sa îngerească/ dumnezeiască, Dumnezeu a îngăduit relațiile sexuale și nașterea de prunci în căsătorie.

Deci nu omul ci Dumnezeu a îngăduit relații sexuale în cadrul căsătoriei.

Rămâne drept o problemă tainică înmulțirea Îngerilor pe care Sfântul Grigorie o amintește în treacăt, fără să aibă o discuție extinsă. Iar despre care Corneliu spune: „Biblia nu ne spune…că îngerii s-ar înmulți”, p. 46.

Autorul insistă asupra faptului că înmulțirea e o poruncă a lui Dumnezeu dată în Paradis și că „e imposibilă” o altă înmulțire a omului decât pe cale sexuală, p. 46. Dar Simuț nu ne spune dacă primii oamenii „au avut relații sexuale” în Paradis, dacă înmulțirea e o poruncă pentru viața paradisiacă.

Da, „diferențele de ordin sexual sunt trăsături fundamentale ale ființei umane”, p. 46, și definitorii, după căderea omului în păcat! În viața paradisiacă însă, ca și în Împărăția lui Dumnezeu, trăsătura fundamentală a oamenilor a fost și este aceea de văzător de Dumnezeu.

Tocmai de aceea noi suntem chemați, încă de acum, să fim văzători de Dumnezeu și comunionali cu Sine, pentru că în acestea va consta veșnicia noastră cu Dumnezeu.

În concluzie, Corneliu nu a fost cinstit cu sursa citată…ci pe burta goală/ fără citarea textelor…a răstălmăcit textele grigoriene. Total neacademic și răuvoitor.

Pentru că Sfântul Grigorie s-a bazat pe mărturia Domnului, de la Mt. 22, 30 („căci în înviere nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca Îngerii în cer”, GNT)  și nu a fabulat în materie de ontologie umană.

Did you like this? Share it: