Gherasim

† Gherasim,

prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Râmnicului,

Iubitului nostru cler, cinului monahal și tuturor dreptcredincioșilor creștini din această de Dumnezeu păzită eparhie: har, milă, pace și bucurie, arhierești și părintești binecuvântări!

Preacucernici și Preacuvioși Părinți,
Preacuvioase Maici și
Iubiți fii și fiice duhovnicești

De două mii de ani sărbătorim, cu acest preafrumos imn, luminosul praznic al Naşterii Domnului care reprezintă pentru noi un prilej de aleasă bucurie creştinească, pentru că ne aminteşte de Întruparea cea mai presus de fire a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a fost trimis „pentru ca lumea să se mântuiască prin El” (Ioan III, 17).

Venirea Mântuitorului este asemănată cu răsăritul soarelui care, înlăturând întunericul, aduce lumină şi viaţă pentru întreaga făptură. De aceea, vestea Naşterii Domnului, pe care o aducem în fiecare an, este o veste cutremurătoare pentru suflet şi pentru minte. Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos Se naşte pe pământ, ca om, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”, precum mărturisim în Simbolul de credinţă.

Minunea evenimentului petrecut în Betleem „la plinirea vremii” a fost împlinirea unei făgăduinţe a lui Dumnezeu făcută cu mult timp înainte de Naşterea Domnului: „nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele lui, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia I se vor supune toate neamurile” (Facere XLIX, 10).

Aşadar, Fiul lui Dumnezeu nu a venit numai pentru poporul ales ci pentru toate neamurile pământului „Eu am venit ca lumea viaţă să aibă” (Ioan X, 10).

Nouă, creştinilor, ne vine uşor să-L primim pentru că ştiam că va veni, ştiam unde se va naşte şi din ce neam, ştiam din profeţia proorocului Miheia: „Şi tu Betleeme, pământul Iudeii, nicidecum nu eşti mai mic între Domnii Iudeii, căci din tine va ieşi Stăpânitorul, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia V, 1).

Iată de ce Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu i-a dat anume în gând împăratului Augustus să ordone recensământul din vremea sa, pentru ca Sfânta Fecioară Maria să vină şi să se înscrie la locul său de baştină, adică în Betleem, fiindcă de acolo se trăgea, din neamul regelui David şi acolo trebuia să-L nască pe Mesia. În fiecare an, readucem în amintire vestea minunată a Naşterii Domnului pentru că ne reînnoieşte credinţa în viaţa Sa şi în viaţa noastră sufletească, ascultând de poruncile Lui.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Naşterea după trup a Domnului este evenimentul cel mai important din istoria mântuirii neamului omenesc pentru că Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan III, 17) şi să ne ridice pe noi la ceruri, ca să se realizeze înălţarea noastră duhovnicească.

Tălmăcindu-se acest act divin, săvârşit pentru mântuirea noastră s-a subliniat: „coborârea lui Dumnezeu este înălţarea omului”. De aceea Sfântul Atanasie al Alexandriei spune că Mântuitorul, prin Întruparea Sa, a coborât cerul pe pământ pentru ca noi să ne înălţăm la cer”, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că „numai rămânând Dumnezeu, în coborârea Sa la firea noastră, a putut vindeca rănile ei” prin harul Său cu care a venit în lume, aşa cum ne încredinţează Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan „Şi Cuvântul S-a întrupat şi a locuit între noi şi am văzut slava Lui ca o lumină născută din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan I, 14).

Aşadar, Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre văd în Întruparea Fiului lui Dumnezeu faptul cel mai de seamă în istoria mântuirii, împăcarea omului cu Dumnezeu şi înnoirea firii omeneşti, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi”(II Cor. V, 17).

Iubiţii noştri,

Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu este semnul dragostei Creatorului şi dovadă că după ce a făcut Dumnezeu lumea, nu a părăsit-o şi nu a lăsat-o la voia întâmplării, ci îi poartă de grijă şi-l caută pe om ca să-l mântuiască.

El este cu noi prin învăţătura Sa dumnezeiască, prin faptele Sale minunate, prin pilda vieţii Lui fără prihană, dar mai ales prin Trupul şi Sângele Său prin care ne împărtăşim în Sfânta Cuminecătură, pentru că prin Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului se desăvârşeşte unirea noastră cu El.

Prin această Sfântă Taină, învaţă Sfântul Grigorie de Nyssa, „Dumnezeu se uneşte cu firea noastră cea stricăcioasă pentru a îndumnezei în acest fel omenitatea, prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea, … adăugând cuvântul Apostolului: după cum «puţin aluat dospeşte toată frământătura» (I Corinteni V, 6), tot aşa şi acest Trup, făcut nemuritor prin puterea lui Dumnezeu, odată introdus în noi, schimbă şi transformă întregul nostru trup după măsura Aceluia. […] După ce am gustat odată din stricăciunea însăşi a firii, avem nevoie de Cel pe care toate le uneşte, pentru ca odată luând în noi acest leac să alunge influenţa primejdioasă a otrăvii de mult timp înrădăcinată în trupul nostru. Ce leac poate fi acesta? Nu altul decât acel Trup minunat Care a biruit moartea şi Care s-a făcut Izvor al vieţii noastre. […] De aceea alergăm la acest leac nu numai odată, ci mereu […] căci mâna ajutătoare a doctorului trebuie să ne fie cât mai la îndemână ca să poată vindeca materia noastră atunci când vrea să se strice”.

Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă că „Trupul şi Sângele lui Hristos, se răspândeşte în trupul şi sângele celui care le primeşte prin Sfânta Împărtăşanie” şi, amestecându-se cu ele, „curăţă sufletul şi trupul de toată întinăciunea păcatului şi îl vindecă pe om de bolile patimilor care s-au abătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit darurilor primite la Botez”, după cum arată Sfântul Nicolae Cabasila.

Împărtăşania îi dă omului viaţa cea veşnică (Ioan VI, 51-58), făcându-l nestricăcios şi nemuritor. De aceea, Clement Alexandrinul numeşte Euharistia „leacul nemuririi”, iar Sfântul Ignatie Teoforul o consideră „doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veşnic în Iisus Hristos”.

Iubiţii noştri fii şi fiice duhovniceşti,

Către o viaţă sfântă ne îndeamnă Praznicul Naşterii Domnului, pentru că chip de om luând, Fiul lui Dumnezeu a venit să ne descopere adevărul despre Sine, despre Tatăl şi despre Duhul Sfânt, dar mai ales să ne arate cum să ne purtăm între noi şi faţă de Dumnezeu, ca să ne fie nouă bine pe pământ şi în cer.

„Biserica lui Dumnezeu înseamnă pace. Dezlegându-i de greşelile lor … vindecă pe toţi cei împovăraţi de păcatele lor, îngrijeşte şi dă leacuri potrivite fiecăruia dintre cei bolnavi … aducându-i deplin sănătoşi în Biserica Lui”, învaţă Sfântul Grigorie de Nyssa.

Anul 2014 este Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. Suntem chemaţi să aprofundăm învăţătura Bisericii despre modul îndumnezeirii noastre prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi să devenim mărturisitori în viaţa noastră ai dreptei credinţe, având model pe Sfinţii Martiri Brâncoveni.

Îmbogăţiţi fiind de învăţăturile pe care Părintele Ceresc le descoperă prin Întruparea Fiului Său iubit, se cuvine să aducem slavă Celui ce Se sălăşluieşte în ieslea Betleemului şi să întâmpinăm acest mărit praznic, aducând Mântuitorului lumii, darurile noastre cele bogate noi trebuie să împlinim voia Lui cea sfântă prin viaţă curată, prin fapte bune, ca să sălăşluiască în sufletele noastre roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, blândeţea şi înfrânarea (Galateni V, 20-22).

În această preasfântă zi, când Fiul lui Dumnezeu Se coboară între noi, să ne ridicăm gândurile noastre de la cele pământeşti la cele cereşti, să ne bucurăm duhovniceşte pentru că „cerul şi pământul astăzi s-au împreunat, născându-Se Hristos, – cum spune o cântare de la slujba Vecerniei – Astăzi, Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la cer s-a suit”. Se cuvine deci să ne străduim a trăi după pilda Lui, cum ne învaţă Apostolul neamurilor: „Cine zice că petrece întru El, dator este să umble precum Acela a umblat” (I Timotei II, 5).

Cu acest cuvânt de îndrumare şi întâmpinare în ziua luminatului Praznic al Naşterii Domnului, vă îmbrăţişez cu părintească şi creştinească dragoste, rugând pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos să vă ocrotească de toată întâmplarea cea rea şi să vă lumineze cu alese bucurii şi belşug din darurile Sale cele bogate ca să petreceţi Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei în sănătate deplină, pace şi bunăvoire între oameni, linişte sufletească şi bucurie duhovnicească.

La mulți ani!

Al vostru, Părinte duhovnicesc de tot binele voitor şi pururi rugător către Domnul,

† Gherasim,

Arhiepiscopul Râmnicului 

Dată în Reşedinţa Noastră Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, la Praznicul Naşterii Domnului, din Anul mântuirii 2013.

Did you like this? Share it: