Scrisoare Pastorală
la Praznicul Nașterii Domnului,
la anul mântuirii 2013

Întruparea lui Dumnezeu – Pace și Bunăvoire la toată lumea

† Siluan

Din mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei

Preacuviosului cin monahal,

Preacucernicului cler și

Binecredinciosului popor creștin din cuprinsul Episcopiei noastre,

Har, pace și bunăvoire de la Dumnezeu, iar de la noi,

arhierești și părintești binecuvântări!

Iubiți frați și surori întru Domnul,

La acest luminos Praznic al Nașterii Domnului Hristos și al Arătării în Trup a lui Dumnezeu, ne întâmpină cuvintele rostite de înger către păstorii din Bethleem:

Nu vă temeți, că iată vă vestesc vouă bucurie mare care este pentru tot poporul, că S-a născut vouă astăzi Mântuitor Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta este semnul pentru voi: veți afla prunc înfășat și culcat în iesle.

Să luăm aminte mai întâi la primul îndemn: Nu vă temeți!

Vestea venirii lui Dumnezeu la noi, în chip de prunc gingaș și plăpând, are darul de a alunga orice teamă și orice neliniște, Căci – de acum – cu noi este Dumnezeu!

Aceasta are o însemnătate și mai mare în vremurile noastre când, din lipsă de credință în Dumnezeu și în prezența Lui în realitatea cotidiană în care trăim, avem tendința să devenim tot mai temători față de cei ce ne înconjoară și față de tot ce ni se poate întâmpla, nouă și celor dragi nouă…

Vestirea venirii și arătării în trup omenesc a lui Dumnezeu aduce cu sine siguranță și încredere, pentru a ne putea din nou bucura de Domnul și de cei ce ne înconjoară, alungând din inima noastră orice suspiciune și frică, pentru că astăzi S-a născut nouă Mântuitor.

De aceea, suntem invitați să luăm acest astăzi în sensul lui propriu, pentru că prăznuirea Nașterii Domnului este mult mai mult decât o comemorare a evenimentului petrecut cu peste două mii de ani în urmă, ea dăruindu-ne privilegiul de a fi contemporani cu ceea ce s-a petrecut o dată în istorie, împărtășindu-ne și noi astăzi de cele auzite și văzute de cei ce trăiau în acea vreme.

Astăzi noi suntem, așadar, cei cărora ni se adresează cuvintele: Nu vă temeți, că iată vă vestesc bucurie mare!… că S-a născut vouă astăzi Mântuitor… Să se deschidă, deci, fiecare inimă și să primească aceste cuvinte în ea, ca într-un altar, în care acestea să ia trup și să devină realitate!

Să se facă inima noastră astăzi pământ pregătit care să primească buna-vestire a întrupării Dumnezeului nostru, ca pe o sămânță purtătoare a rodului celui vindecător și înnoitor al vieții și al doririlor noastre, căci numai așa vom putea vedea veștejindu-se în noi gândurile și tulburările ucigătoare de suflet ale Irodului minții și simțirii noastre, care uită de Dumnezeu și se închină la idolii cu care o ispitește lumea aceasta.

Tot așa să primim și să auzim și cântarea îngerilor vestitori ai Nașterii Fiului lui Dumnezeu, zicând:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bună-voire!, și să ne-o însușim și să o facem a noastră, făcându-i gândul nostru chivot și inima noastră biserică primitoare și călduroasă, în care să vină și să-și facă sălaș Cel Care S-a pogorât la noi dintru slava cea de sus pe care o cântă fără-ncetare puterile cerești.

Și mai ales să primim și să facem roditoare pacea pe care ne-o aduce Pruncul Cel ceresc, fiind vorba atât de darul împăcării Omului – a Adamului întreg – cu Dumnezeu, cât și de liniștitor al furtunii de suflet și de gând care îl poartă pe omul fără Dumnezeu, precum poartă vântul frunzele uscate.

Dar pentru a ne bucura de pacea pe care o aduce Nașterea Domnului, se cere și din partea noastră ceva, nu eforturi sau sacrificii peste puterile noastre, ci doar atât: bună-voire.

Toată lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu cu noi și cu Omul întreg depinde de această condiție: de bună-voirea mea, a noastră. De altfel, una dintre posibilele interpretări ale acestei cântări îngerești este: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace întru (sau la) oamenii bunei-voiri.

De remarcat că bună-voirea ce ni se cere nu este altceva decât răspunsul la bună-voirea lui Dumnezeu de a Se întrupa și de a Se pogorî la noi (așa cum cântăm mereu, la al doilea antifon al Liturghiei: Unule-născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu Care…, ai binevoit, pentru mântuire noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu).

Să ne deschidem, așadar, inima cu bună-voire spre Cel întru Care Însuși Dumnezeu-Tatăl a binevoit, așa cum ne-a arătat, atât la botezul Său în Iordan, cât și la Schimbarea Sa la Față, pe Tabor.

Să răspundem cu bună-voire Bunăvoirii lui Dumnezeu de a veni la noi pentru a închide prăpastia care s-a deschis prin căderea lui Adam și pentru a ne redeschide calea spre Împărăția Sa cea cerească. Făcând astfel, pacea vestită și cântată de îngeri se revarsă întru noi și peste noi, în casele și în familiile noastre și în toată viața noastră, atât de lipsite uneori de acest dar ceresc.

Dar mai este ceva. După cum se poate observa, Evanghelia ne spune că, auzind cântarea îngerilor, păstorii s-au îndemnat, îndată, unul pe altul, zicând: Să mergem la Bethleem și să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul l-a făcut cunoscut nouă. Și au venit degrab și au aflat pe Maria și pe Iosif și pruncul culcat în iesle.

Așa, precum odinioară păstorii au lăsat toate și îndată au alergat ca să vadă plinirea acestor cuvinte, tot așa și noi ne îndreptăm astăzi spre biserică, pentru a ne face părtași la bucuria venirii pe lume a Mântuitorului și avem privilegiul să-L contemplăm, la rându-ne, în icoana Praznicului, pe Cel născut în iesle, precum au făcut-o aceia, în Peștera din Bethleem.

Să ne închinăm și noi, astăzi, precum au făcut păstorii și Magii veniți din Răsărit, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, și aducându-I darurile cele prețioase ale inimii: mulțumire, recunoștință, smerită-cugetare, blândețe, mărinimie și mai ales Amin-ul nostru sincer și deschis la toate cele pe care Cel Ce S-a născut ne îndeamnă să le păzim și să le împlinim.

Să cerem deci și să dăm astăzi iertare, frate la frate, copii la părinți și părinți la copii, soți la soții și soțiile la soți, să dăm iertare astăzi chiar și vrăjmașilor noștri, pentru că astăzi S-a născut nouă Mântuitor Care ne-a împăcat cu Cerul, neașteptând de la noi decât bună-voire.

Astfel, în ziua prăznuirii venirii și Arătării în Trup a lui Dumnezeu, putem să ne înfățișăm Lui cu cel mai frumos dar și să-I aducem mulțumire, urmând cuvintelor din psalmi care ne spun: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua și Numele Domnului voi chema, la care se adaugă îndemnul: Gustați și vedeți că bun este Domnul.

Aceasta înseamnă să ne curățim lăcașul inimii, mărturisindu-ne păcatele, și să-l gătim, împodobindu-l cu fapte de milostenie față de cel necăjit de lângă noi, pentru a ne face inima iesle călduroasă în care să primim, prin împărtășirea cu Sfântul Său Trup și Sânge, pe Cel Care astăzi Se face prunc pentru noi, înfășându-L cu gânduri bune și cu doriri cerești și predându-I buna noastră voire, nemaivoind a-L lăsa să plece de la noi.

Și astfel se va plini în noi cuvântul evanghelistului care zice că: la toți cei care Îl primesc pe Domnul și cred întru Numele Lui, El le dă putere să se facă Fii ai lui Dumnezeu.

Cu neclintită nădejde în mila și ajutorul iubitorului de oameni Dumnezeu, Vă îmbrățișează pe toți al vostru părinte și îndrumător pe calea mântuirii, în aceste vremuri de încercare și strâmtorare,

† Episcopul Siluan

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Dată în Reședința noastră de la Roma, la Praznicul Nașterii Domnului, 25 Decembrie, la Anul Mântuirii 2013.

*

Aceeași, în format PDF, 3 pagini, aici.

Did you like this? Share it: