† Irineu

prin harul lui Dumnezeu
arhiepiscop al Alba Iuliei

Cinstitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din Eparhia noastră, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi părintească binecuvântare!

Iubiţi fii duhovniceşti,

După un drum lung şi obositor din Nazaretul Galileii până în Iudeea, Dreptul Iosif şi Fecioara Maria ajung în cetatea Betleem. Aici, ei nu găsesc loc de găzduire în nicio casă (cf. Lc. 2, 7), dar sunt primiţi, în cele din urmă, într-o peşteră săracă şi friguroasă. Acum se împlineşte cel mai mare miracol din istoria universală. Se naşte în timp Fiul lui Dumnezeu „Cel Unul-Născut” (In. 3, 16).

Cuvântul veşnic al Tatălui ceresc coboară precum roua asupra lumii chemate să-L primească pe Mesia al său. În liniştea profundă a nopţii ce învăluia toate lucrurile, răsună vocile îngerilor (cf. Lc. 2, 13-14) şi corul păstorilor, care ştiu să înţeleagă ceea ce este ascuns celor mari. În iesle este culcat Soarele dreptăţii, răsărit în mijlocul unui întuneric nesfârşit şi al umbrei morţii ce stăpânea omenirea (cf. Mt. 4, 16).

Dreptmăritori creştini,

De câte ori serbăm Crăciunul, ne gândim cu veneraţie la Preasfânta Fecioară Maria care, „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4), este chemată să-L zămislească pe Acela în Care „va locui trupeşte toată deplinătatea dumnezeirii” (Col. 2, 9).

La întrebarea ei: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”, îngerul îi răspunde: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine” (Lc. 1, 34-35). Duhul Sfânt, Domnul de viaţă dătător, este trimis să sfinţească pântecele Mariei şi să-i dea rodnicie în chip dumnezeiesc. Fiul lui Dumnezeu, zămislit ca om în sânul Fecioarei, este Hristos, adică Cel Uns de către Duhul Sfânt, căci „pe Iisus din Nazaret L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere” (Fapte 10, 38).

Maria, tânăra evreică, „fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David” (Lc. 1, 27), a fost aleasă de către Dumnezeu. În ciuda neascultării, Eva primeşte făgăduinţa unui urmaş care-l va învinge pe viclean, dar şi făgăduinţa de a fi mamă a tuturor celor vii (Fac. 3, 15 şi 20).

Această femeie providenţială este fiica Sionului prin excelenţă, înzestrată de către Dumnezeu cu daruri vrednice pentru a fi Mama Mântuitorului lumii. Ea este „cea plină de har şi binecuvântată între femei” (Lc 1, 28). Sfântul Vasile cel Mare (†379) zice: „Pentru că neamul omenesc n-a avut să ofere nimic mai curat, mai bun şi mai frumos duhovniceşte decât pe Maria, de aceea a fost ea umbrită de către Duhul Sfânt”.

La vestea că-L va naşte, prin puterea Duhului Sfânt, pe Fiul Celui-Preaînalt, fără să cunoască bărbat, Preacurata Fecioară a răspuns cu ascultarea credinţei (cf. Rom. 1, 5), zicând: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38).

Dându-şi consimţământul la Cuvântul lui Dumnezeu, Maria devine Născătoarea lui Hristos, punându-se în slujba tainei răscumpărării. În acest sens, Sfântul Irineu de Lyon (†202) spune: „Nodul neascultării Evei a fost desfăcut prin ascultarea Mariei; ceea ce a legat fecioara Eva prin necredinţă, a dezlegat Fecioara Maria prin credinţă”. Maica Domnului este Mama celor vii, căci, dacă prin Eva a venit moartea, prin Maria ni s-a dăruit viaţa. Din ea S-a născut Hristos, Viaţa noastră (cf. In. 14, 6).

În Sfânta Evanghelie, Fecioara e numită „Mama lui Iisus” (In. 2, 1) şi „Maica Domnului” (Lc. 1, 43). Acela, pe Care ea L-a zămislit ca om de la Duhul Sfânt şi Care a devenit Fiul ei după trup, nu este altul decât Fiul veşnic al Tatălui, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Deci, ea este într-adevăr Născătoarea lui „Dumnezeu arătat în trup” (I Tim. 3, 16).

Sfântul Ignatie al Antiohiei (†107) ne lămureşte aceasta atunci când zice: „Domnul nostru este cu adevărat din neamul lui David după trup; Fiul lui Dumnezeu după voinţa şi puterea lui Dumnezeu este cu adevărat născut dintr-o Fecioară”. Biserica vede în această zămislire feciorelnică împlinirea făgăduinţei divine făcute prin proorocul Isaia: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu” (Is. 7, 14). Naşterea Pruncului Iisus n-a micşorat, ci a consfinţit integritatea feciorelnică a Mamei Sale.

Fecioara Maria L-a avut doar pe Iisus, ca fiu unic, însă maternitatea ei spirituală se extinde la toţi oamenii pe care El a venit să-i mântuiască. La piciorul crucii, când primeşte pe apostolul Ioan ca fiu (cf. In. 19, 26-27), ea experimentează bogăţia şi universalitatea iubirii lui Dumnezeu.

Această iubire îi lărgeşte inima şi o face capabilă să îmbrăţişeze tot neamul omenesc, precum arată Sfântul Siluan Athonitul, care zice: „Pe Preacurata Maică a Sa, Domnul ne-a dat-o nouă. Ea este bucuria şi nădejdea noastră”. Maica Domnului are mulţimea milostivirilor, pe care le împarte cu generozitate, fiindcă are multă dragoste pentru neamul omenesc şi, înainte de toate, faţă de păcătoşi. Ea ne este mereu alături pentru a împărtăşi pătimirea noastră, pentru a da putere încrederii noastre, pentru a ne fi alinare în numeroasele noastre dureri.

Iubiţi credincioşi,

Omenirea actuală aleargă cu stăruinţă şi încăpăţânare pe calea egoismului şi a păcatului, refuzând să se întoarcă la Dumnezeu, „Cel Ce voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4).

Chiar cei buni sunt lipsiţi de energie spirituală şi fascinaţi de duhul lumii, din cauza mediului nesănătos şi corupt în care trăiesc. Privind în jur, ne îngrozim de lanţul nesfârşit al nelegiuirilor: relele nevindecabile ce se întind, violenţa şi ura care explodează, nenorocirile ce se succed şi războaiele şi ameninţările care se extind. Dar să nu disperăm, fiindcă Cel născut din Fecioară Se numeşte Iisus, adică Domnul „Care mântuieşte pe poporul Său de păcate” (Mt. 1, 21).

Astăzi, suntem chemaţi să ne schimbăm viaţa în bine, împodobind-o cu smerenia şi simplitatea, cu iubirea şi candoarea pururea Fecioarei Maria. Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie să ne încredinţăm Stăpânei noastre cereşti, Mama speranţei sigure şi a mângâierii nesfârşite. Ea are de la Fiul ei biruitor sarcina de a ne conduce pe „drumul ce duce la viaţă” (Mt. 7, 14).

Cu sprijinul ei matern, noi putem experimenta adevărata renaştere duhovnicească, încât Mântuitorul să coboare în sufletele noastre şi să ne dăruiască pacea Sa senină şi „bucuria mântuirii” (Ps. 50, 13). Cu aceste convingeri vă întâmpin pe toţi, de Crăciun, dorindu-vă, din toată inima, „Sărbători fericite” şi tradiţionalul „La mulţi ani!”.

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Irineu

Arhiepiscop al Alba Iuliei

*

În format PDF și Word.

Did you like this? Share it: