Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Contestare, protest, praznic, evlavie

  • La noi când se vor urca, goale și țipând, pe Sfânta Masă? Pentru că valul de contestare al teologiei și al vieții Bisericii stă să irumpă…
  • Cristian Bădiliță vorbind indecent despre Patriarhul României. De ce nu vorbește la fel și despre papă…sau despre cardinalul greco-catolic?
  • Moneda…care plagiază deviza regalității române. „Nimic fără Dumnezeu”  are o tradiție mult prea nobilă în spate…pentru a fi „reinventată”.
  • Nicolae Manolescu consideră că posedarea demonică este „o superstiție”. Însă eu îi doresc să nu aibă parte de ea…în familie…pentru că își va schimba opinia din prima zi de manifestări satanice.
  • A fi în praznic înseamnă a fi în bucurie teologică. Și bucuria teologică vine dintr-o înțelegere vie, pragmatică a teologiei praznicului.
  • A avea evlavie înseamnă a fi umplut de slava lui Dumnezeu, care te învață adevărata raportare la Dumnezeu.
  • Cine promovează România? Oameni la care nu te aștepți.
  • Cel mai obscen nu este faptul că cere șpagă. Ci că ridică acest lucru la rangul de gest FIRESC. Și folosește ca argument, coexistența într-un spațiu geografic în care acesta reprezintă normalitatea”.
  • A fi parte din lumea ta înseamnă a nu-ți fie frică să gândești realitatea ei pe toate fețele. Dar, în același timp, de a o găsi respirabilă prin ceea ce faci tu pentru ea…și alții ca tine.
Did you like this? Share it:

Previous

Predică la Duminica după Nașterea Domnului [2013]

Next

Traiectorie ascendentă

1 Comment

  1. gabita

    Marius Iordăchioaia unui apologet

    E firesc ca tinerii să muşte din noi
    din inima şi din credinţa noastră
    ca să vadă de nu sunt monedă calpă…

    ce le va curge în gurile uscate din rănile pe care ni le-au făcut? dulceaţa iubiriii lui Iisus sau ură mascată în apologetică? muşcând din noi ei ne descoperă ce suntem!

    şi lovindu-ne nu ne dărâmă decât idolii! nu muşcăturile şi loviturile ar trebui să ne doară ci acea religie a noastră care amorţeşte inimile ca să ascundă neputinţa de-a-i ferici;pe cei flămânzi şi însetaţi de dreptate!

    e firesc ca tinerii de azi să muşte din noi
    căci şi pruncul face asta cu ţâţa mamei
    când nu curge lapte…

    vai nouă creştinilor pe care tinerii, nu simt nevoia să-i încerce!vai creştinismului în care tinerii;nu simt nevoiab să-şi înfingă dinţii!

    vai de ortodoxia din care lovită nu ţâşneşte apa vie a iubirii lui Hristos!

    aceea nu e decât un mormânt văruit pe dinafară ca Voroneţul şi plin pe dinăuntru de toată necurăţia noastră!

    vai de noi frăţioare dacă cei ce ne sfâşie şi cotrobăie cu mâini disperate prin rănile noastre nu află mâna întinsă a lui Hristos…!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén