Răcoarea complexității

  • Cu totul de acord cu d-l Vosganian în această privință: „Eu nu cred că există culturi mari și culturi mici. Culturile nu se măsoară cu metrul de la Sèvres, precum munții, ci în profunzimi, ca fântânile. Or ca să simți adâncimea unei fântâni, răcoarea și limpezimea ei, trebuie să-i guști apa. Cu alte cuvinte, să o cunoști”.
  • Pe primul loc, pentru mine, este: WordPress. Pentru că TPA este pe o planșă WP. Apoi apelez la utilitare în ordinea aceasta: Internet Archive, Facebook, Twitter, Flickr, Feedly…Înșirare de preferințe în relație cu ierarhia lui Manafu.
  • Revelionul are o frumusețe aparte la nivelul asfaltului bucureștean”. Plus două fotografii de la artificiile de la miezul nopții…
  • Viorel Padina in memoriam Traian T. Coșovei. Poetul a murit azi, 1 ianuarie 2014.
  • The Heavenly Kingdom is not at all a remote abstract idea or only that which awaits us or some of us beyond death. The heavenly Kingdom is that which we participate in already in this temporal life, first of all through the Eucharist in the Church of God”.
  • Și Horia Gârbea scrie despre Coșovei.
  • Poiana Narciselor se află în satul Vadu, comuna Șercaia, județul Brașov. Cristian Șuțu și-a propus să ajungă acolo pe 2014.
  • Milioane de români consideră importantă Biserica, vor Catedrala și cred că trebuie finanțată, în parte, de la Buget.  Sunt la fel de îndreptățiți să primească o Catedrală, cum sunt îndreptățiți cei care nu merg la biserică să primească un parc sau o ”regenerare urbană”, cu palmieri și tuia din Olanda. De când a început construcția Catedralei, primarii au dat de zeci de ori mai mult pe panseluțe, care se ofilesc după jumătate de sezon, dar n-am văzut activiștii să protesteze, că n-ar fi bani de spitale”.
  • De astăzi, 1 ianuarie 2014, Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Spania şi Olanda şi-au deschis pieţele muncii pentru români şi bulgari”.
  • Un poem al lui Traian Coșovei și în Cotidianul.
  • 6 milioane de dolari…pentru cel mai grandios spectacol de artificii. La Dubai. Omologat ca record mondial.

  • Articolul din Jurnalul Național despre Traian Coșovei.
  • Florin Iaru, cf. art. supra, a declarat despre Coșovei că „a fost unul din cei mai străluciţi poeţi pe care i-am avut”.
  • Anii când au apărut cuvinte sau sintagme recente în limba engleză. În 1948 a apărut TV, în 1974 internet iar în 1982 downloadable, pe care eu îl românizez ca downloadabil.
  • Și în Adevărul e citat Iaru vorbind despre Coșovei.
  • De aici am cunoscut-o pe Vica Demici. Contul ei din You Tube. Un interviu al ei.

  • lipsa de somn este strâns legată de boli ca Alzheimer sau Parkinson, deoarece nopţile nedormite determină modificări la nivelul creierului similare cu cele care apar după o lovitură la cap”.
  • România trebuie să plătească în 2014 peste 1,172 miliarde euro către Fondul Monetar Internațional (FMI), Uniunea Europeană (UE) și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cu 0,72% mai mult decât în 2013, din împrumutul stand-by contractat în 2009, potrivit datelor furnizate de Guvernul României. Din peste un miliard de euro ce trebuie să ajungă la FMI, 984,8 milioane euro reprezintă rambursări de rate de capital și 17,2 milioane euro plăți de dobânzi și comisioane”.
  • Complexitatea are răcoarea profunzimii. Când ajungi la ea…simți că trăiești cu adevărat.

Tratative cu lipsa de zăpadă

În 2014, la început de lume,
oamenii mureau ca și poeții: rectangular.

Pe poziții de fugă…

Iar eu eram obosit…atât de obosit…nespus de obosit…
încât aveam intenții de irealitate…
și duceam tratative de pace cu lipsa de zăpadă…până la românizarea modului de a vedea lucrurile.

Se nășteau copii nedoriți…
făceam parastase pentru morți neîmpărtășiți…
zăpada nu cădea…
nu cădea de niciun fel…
când pielea porcului…devenea șorici…sau reverie.

Lătrau câini mici în faptul serii,
seara cădea ca o apăsare a somnului pe mintea ta,
lacrimi…nu mai aveam…de când zăpada nu mai cădea…
și începeam anul ca pe o nerăbdare spre altceva.

Lucram cu lucruri sigure!

Cuvintele pot să aibă siguranța sufletului când se roagă.

Dar zăpada nu mai venea,
cumințenia se depărtase de țipăt…
și numai obosiții știau de ce latră câinii, câinii mici…de ce femeile șterpelesc câte un zâmbet bărbaților…
de ce viforul măreț al iernii nu are
nicio soluție în fața…seninătății…

La început de ianuarie 2014…oamenii erau la fel de reticenți…cu îmbrățișarea…încât nu iubeau…și nici nu erau iubiți…

Erau doar…uitați în amânare

Proclamarea anului omagial și comemorativ 2014

S-a făcut de către Patriarhul României, Daniel Ciobotea, după Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, în ziua de 1 ianuarie 2014, zi de miercuri.

Fila audio, de 26. 58 minute, este aceasta…și a fost inclusă în arhiva de aici.

Cuvântul Patriarhului României din prima zi a lui 2014

prima fotogafie din 2014Cu ajutorul lui Dumnezeu, la trecerea în anul nou, 2014, am mulţumit Lui pentru binefacerile primite de la El în anul 2013 şi ne-am rugat să ne învrednicească să sporim în dreapta credinţă, în dragostea către El şi cea către aproapele şi întru toate faptele bune (Rugăciunea de mulţumire din cadrul Slujbei trecerii dintre ani).

Slujba pe care am săvârşit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezintă o atitudine sau o stare spirituală faţă de timpul anului care s-a încheiat şi de timpul anului care începe.

Această slujbă este o punte a recunoştinţei şi a speranţei între ani.

De aceea, lucrarea cea mai potrivită pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou este rugăciunea de mulţumire săvârşită în Biserica lui Hristos, Împăratul veacurilor.

În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nimic altceva nu cere de la om Dumnezeul universului, după nenumăratele şi nespusele Lui binefaceri, decât sufletul recunoscător, care să știe să-I mulţumească pentru binefacerile primite” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea I, Omilii la Facere (I), Omilia XXXII, III, în PSB 21, trad., introd., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 413).

Hristos Însuși mulţumeşte Tatălui prin rugăciune (cf. Ioan 11, 41).

Sfântul Apostol Pavel ne arată că mulţumirea este primul şi cel mai important răspuns al creştinului faţă de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui: „Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă în Hristos Iisus” – le spune el creştinilor din Corint (1 Corinteni 1, 4).

Deci, răspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este mulţumirea sau euharistia, cum este numită în limba Sfintei Scripturi.

Din păcate, omul contemporan, superficial şi secularizat duhovniceşte, cere ajutorul lui Dumnezeu doar atunci când trece prin necazuri sau suferinţe, dar îndată ce a scăpat de suferinţă, de sărăcie, de necaz, uită de Dumnezeu.

Însă Mântuitorul Iisus Hristos nu fericește pe cei care sunt nerecunoscători sau nemulţumitori, ci pe cei care sunt recunoscători şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, după cum se vede în Evanghelia vindecării celor zece leproşi (cf. Luca 17, 17-18).

Când omul nu mulţumește pentru binefacerile primite, el decade spiritual şi se dezumanizează.

Omul este cu adevărat om, adică fiinţă raţională şi relaţională, când este recunoscător lui Dumnezeu şi oamenilor pentru darurile şi binefacerile pe care le primește.

Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăiește în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică folosește aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană.

Iar oamenilor care-l ajută le mulţumește deoarece simte că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune şi a creşterii lui spirituale în demnitate şi bunătate.

Nerecunoştinţa dezumanizează pe om şi îl înstrăinează de semeni, însă recunoştinţa ridică pe om în demnitate şi îl îmbogăţeşte spiritual.

De aceea, în fiecare duminică şi sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar în fiecare zi din săptămână, Biserica aduce mulţumire sau recunoştinţă lui Dumnezeu prin Liturghia Sfintei Euharistii, adică a Sfintei Mulţumiri sau a Sfintei Recunoştinţe.

Adresată lui Dumnezeu Tatăl, Izvorul tuturor darurilor, mulţumirea Bisericii este oferită prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, „căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică ” (Ioan 3, 16).

Din acest motiv, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Coloseni 3, 17).

Prin mulţumirea noastră adusă lui Dumnezeu creştem şi ne îmbogăţim duhovnicește în relaţia noastră cu El Dăruitorul vieţii veşnice (cf. 2 Corinteni 9, 11).

Aşadar, nu Dumnezeu are nevoie de mulţumirea noastră, ci noi avem nevoie ca să mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor, prin cuvânt şi fapte de binefacere, pentru a ne îmbogăţi duhovniceşte şi a creşte în comuniune de iubire smerită şi sfântă.

Iar dacă nu mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor, întrerupem sau slăbim comunicarea şi comuniunea noastră cu Dumnezeu şi cu semenii, sărăcim duhovniceşte, ne închidem în autosuficienţă egoistă şi posesivă, pierzând bucuria sufletului bun, recunoscător şi darnic.

Iată de ce Sfânta Liturghie euharistică, această lucrare sfântă de recunoştinţă sau de mulţumire a Bisericii, este cea mai necesară lucrare şi cea mai demnă atitudine a ei în faţa lui Dumnezeu, ca răspuns al ei la toate binefacerile primite de la El, cunoscute şi necunoscute, arătate şi nearătate deplin.

În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Înfricoșătoarele Taine, pline de nespusă mântuire, săvârşite la fiecare slujbă, se numesc euharistie, adică mulţumire, pentru că sunt o aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că ne arată capul purtării de grijă a lui Dumnezeu şi pentru că prin toate ne pregătesc să-I mulţumim lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei, ”, Omilia XXV, III, în PSB 23, trad., introd., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 324).

Pentru a sublinia rolul esenţial al recunoştinţei în viaţa Bisericii ca răspuns la darurile lui Dumnezeu arătate în Iisus Hristos şi în sfinţii Lui, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română.

Astfel, fiecare în parte şi toţi împreună, suntem chemaţi să trăim anul 2014 în primul rând ca un an al mulţumirii sau al recunoștinţei aduse lui Dumnezeu pentru darul vieţii, pentru sănătate şi pentru tot ajutorul primit de la El.

Totodată, trebuie să mulţumim şi celor prin care Dumnezeu lucrează în viaţa noastră, şi anume părinţilor după trup care ne-au născut şi crescut, educatorilor, învăţătorilor, profesorilor, preoţilor şi duhovnicilor, care ne-au format intelectual şi duhovniceşte, precum şi tuturor celor care ne-au ajutat sau ne ajută ca timpul vieţii noastre să devină timp al binecuvântării şi al mântuirii, în iubirea Preasfintei Treimi.

Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care aţi venit la biserică pentru a ne ruga împreună la trecerea dintre ani bucuria mulţumirii sau a recunoştinţei, pe care să o cultivaţi permanent în familiile şi activităţile dumneavoastră întru mulţi şi fericiţi ani!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române