Istorie 4. 53

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a.

***

37. Sfaturi pentru mume

Mume = pluralul de la mumă/ mamă. Pentru că discutăm o broșură din 1882 despre creșterea pruncilor[1].

Și autorul își începe sfaturile cu detaliul, că la noi…doar jumătate din copiii născuți împlinesc vârsta de 5 ani[2]. Însă cauza morții copiilor era…neștiința mamelor în a-și crește copiii[3].

De aceea, dacă moartea copiilor era „o nenorocire pentru țéra [țară]”[4], datoria mamelor de a-și crește copiii era considerată de autor ca fiind una „sacră”[5].

Primul capitol al broșurii se ocupă cu regulile de dinainte de nașterea copiilor[6]. Și prima dintre ele este: hrănirea bună a mamei[7].

Iar autorul nu le recomandă gravidelor mâncărurile de carne ci laptele și ouăle[8]. Când e post, ele pot mânca „mazăre bătută, linte și fasole strecurată prin sită, cu puținŭ uleiŭ, carĭ suntŭ tot atâtŭ de hrănitóre câtŭ carnea”[9].

Cea mai bună băutură pentru gravide e apa, dar cele deprinse cu vinul…pot bea la masă și puțin vin[10].

Gravidele nu trebuie să își satisfacă toate poftele…iar hainele de pe ele nu trebuie să le strângă nici sânii și nici pântecele[11].

Nu trebuie să facă munci grele, nici să care lucruri grele, să nu sară dar să umble în aer liber[12].

Pot face băi în apă caldă sau rece[13].

Însă din luna a 7-a de sarcină trebuie să se pregătească pentru alăptat. Și pregătirea pentru alăptat constă în faptul de a spăla „sfîrcurile țîțelorŭ cu apă din casă, cu vinŭ negru séŭ cu rhum (romŭ)”[14]. Dar dacă sfârcurile sânilor sunt „prea turtite”, autorul recomandă gravidelor să se tragă de sfârcuri, în mod încet, de mai multe ori pe zi[15].

În așteptarea copilului, gravida trebuie să aibă o albie mică pentru a scălda copilul, pânze și cârpe de in[16].

Capitolul al 2-lea se ocupă de lehuzie[17].

Lehuzia durează de la 9 zile și până la două săptămâni…iar femeia trebuie să rămână culcată în pat până la 9 zile[18]. Camera lehuzei și a pruncului trebuie să fie aerisită de mai multe ori pe zi[19].

Femeia care abia a născut poate să mănânce la o oră sau două după naștere…după ce a ieșit „și casa [placenta] din pântecele eĭ”[20].

În primele 4 zile, noua mamă trebuie să mănânce supă de carne cu griș, orez, sago (?), tăieței și franzelă. Dacă nu are carne, ea poate să mănânce lapte dulce, lapte covăsit, lapte bătut, orșav [chiseliță] de prune sau compot de mere, plus apă[21].

Din a 5-a zi poate mânca un ou cu zeamă, mâncare cu carne și bea puțin vin. Pe când, tocmai din a 15-a zi poate să revină la modul cum se hrănea înainte de a naște[22].

Capitolul al 3-lea este despre alăptatul pruncului[23].

Copilul, după ce se naște, simte să doarmă…și primul alăptat e după 3 ore de la naștere[24]. Dar dacă mama nu are lapte, copilul este hrănit cu lapte călduț de vacă, amestecat cu apă fiartă[25].

Dacă copilul e sănătos, el doarme toată ziua când se naște. După 4-6 ore cere să sugă și adoarme din nou. Din a 2-a sau a 3-a zi copilul cere să fie alăptat de mai multe ori pe zi[26].

Și iarăși e „datorie sfântă” pentru mamă să-și alăpteze pruncul, dacă e sănătoasă[27].

Începând cu ziua a 10-a, laptele mamei e laptele normal[28]…și alăptatul trebuie să dureze maximum 12 minute[29]. Alăptarea exclusivă trebuie să țină până în luna a 6-a de viață a pruncului, după care el poate fi hrănit și cu mâncare[30].

Iar când vorbește despre mâncarea alternativă, autorul ne spune că pruncul poate mânca, de la vârsta de 6 luni, și lapte de vacă, amestecat cu cafea slabă sau supă de carne cu griș și franzelă, date la temperatura de 35-37 grade Celsius[31].

În primele 3 luni de viață, pruncul se scaldă în apă căldicică, timp de 5-6 minute[32]. Aflăm acest lucru din cap. al 7-lea al lucrării, care se ocupă cu îngrijirea copilului.

Copilul trebuie înfășat bine și nu trebuie legănat[33]. Trebuie ținut pe brațe și pe stânga și pe dreapta[34]. Din luna a 10-a, copilul va încerca să pășească…și trebuie să îl învățăm să umble sprijinindu-l de ambele brațe[35].

Cap. al 8-lea se ocupă cu semnele de sănătate ale copilului. Dacă e bine hrănit, el are carnea tare, extremitățile rotunde, pielea roșcată, ochii vioi, somn liniștit, scaunul e de culoarea gălbenușului de ou iar urina fără culoare, ca apa[36].

Un copil nou-născut cântărește între 3, 250 și 3, 700 de grame[37]. La 5 luni el cântărește 7, 000-7, 500 de grame. Pentru ca la un an să ajungă în jurul la 10 kg[38].

Din cap. al 9-lea aflăm că înțărcarea copilului se face la un an. Iar dacă are cel puțin 8 dinți, copilul poate fi înțărcat și mai jos de un an[39].

Copiii nu au nevoie de vin iar țuica e foarte vătămătoare pentru ei[40].

Cap. al 11-lea se ocupă cu vaccinarea copiilor[41], pe când al 12-lea și ultimul se ocupă cu bolile copiilor: constipația, urdinarea [diareea], vărsăturile, crampele, bolile de ochi, petele albe din gură, rubeola, scarlatina, vărsătura, tusea convulsivă [măgărească], gâlcile [amigdalita], anghina difterică, crupul, friguri[42].