Am impresia că oamenii s-au obișnuit cu circul. Cu show­ul.

Totul e de privit, de vizualizat ca la televizor.

Totul e un scenariu…Unii vorbesc ca proștii la televizor. Unii proști ne plac, alți proști nu ne plac.

Oricum totul e pe bani, numai afaceri.

Unii scriu pe bloguri. Că n-au ce face sau că sunt plătiți.

Sunt atâtea…că nu mai știi la ce să te mai uiți și pe cine să mai crezi.

Unii își zic (parcă tot mai mulți): ce bine e să stăm și să ne uităm!

Ce proști alții că ne spun și nouă ce trebuie să gândim și să facem!!

Ia uite ce s-a mai întâmplat!

Ia uite ce mai face ăla!

Ia uite că n-a murit încă!

Ce bine că suntem, ce mirare că existăm!

Și totuși unii confundă dorința de a fi liber, de a te exprima și de a învăța cu dorința de a fi canalie, de a fi parșiv, de a fi pramatie.

Încă o mai confundă…

Aștept evadarea din show. Ca pe o revoluție. Din decembrie, din ianuarie, din februarie…

Did you like this? Share it: