Rahner 1

Karl Rahner, Tratat fundamental despre credință. Introducere în conceptul de creștinism, trad. din lb. germ. de Marius Taloș, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005, 643 p.

 ***

Rahner 2

Cartea e formată din Introducere, 9 cap. și Scurt epilog.

Autorul consideră că există o întrepătrundere între filosofie și teologie, p. 35.

Responsabilitatea și libertatea omului fac parte dintre existențialiile ființei umane”, p. 156.

Păcatul strămoșesc nu se transmite pe cale biologică, p. 178.

O învățătură psihologică despre Sfânta Treime nu explică Treimea, p. 213.

De ce autorul consideră pesimistă teologia Sfântului Augustin?, p. 228.

În p. 364, autorul vorbește nestorian despre persoana Domnului: „Isus a avut o conștiință de sine umană pe care nu avem voie să o identificăm „monofizitic” cu conștiința Logos-ului lui Dumnezeu, de care apoi realitatea umană a lui Isus ar fi în fond ghidată pasiv asemenea unei uniforme care-l indică pe subiectul-Dumnezeu, singurul activ de fapt. Conștiința umană a lui Isus stătea înaintea lui Dumnezeu în distanța creaturală, liberă, ascultătoare și adorantă, ca oricare altă conștiință umană”.

Însă ar fi putut să fie distantă conștiința umană a Domnului numai dacă ar fi fost activată umanitatea Lui dintr-o persoană separată de a Logosului, adică în mod nestorian.

Dogma hristologică însă vorbește despre asumarea umanității în persoana lui Hristos și astfel persoana Lui divino-umană este cea care acționează și nu umanitatea Sa separată de dumnezeirea Lui.

cristologia descendentă sau a întrupării presupune teologia trinitară clasică”, p. 413.

În p. 434 autorul consideră că se poate integra „cristologia conștiinței”, care e nestoriană, după cum am spus mai sus, în cristologia clasică. Însă asta nu e posibil.

Și tot aici, în p. 343, autorul spune că „în cristologia protestantă de la începutul secolului nostru [sec. 20] a existat (într-un fel de reeditare a cristologiei nestoriene clasice a „verificării” (Bewāhrung)) o cristologie a conștiinței care, de fapt, era eretică”.

Însă și cristologia propusă de autor este eretică. E aceeași erezie nestoriană ca la protestanți.

E o dezamăgire imensă pentru mine întreaga pledoarie a lui Rahner din această carte, pentru că nu e deloc clar în afirmațiile sale. Conceptualizările lui excesive mă fac să mă întreb: unde mai e teologia prin atâta filosofie?

„Scriptura este concretizarea literară a mărturiei vii a Bisericii. Biserica și propovăduirea ei au existat înaintea Scripturii și, în fond, o susțin pe aceasta din urmă”, p. 514.

„Trăim într-o lume lumească (weltlichen Welt)”, p. 564, care trăiește „un pluralism de aspirații spirituale și umane, de ideologii, de concepții, de stiluri concrete de viață, de culturi și de partide”, Ibidem.

Eshatologia începe la p. 605.

Rahner 3

Did you like this? Share it: