Istorie 4. 55
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a.
***
Molitva a cincea:
Doamne D[u]mnezeule a toate Țiitoriule, cela ce priimești dela puterile tale ceale cerești lauda Sfintei Troiță, priimeaște și dela noi nevreadnicii robii tăi lauda Sfintei Troiță, și ne dărueaște întru toți anii vieții noastre, și întot ceasul, ție mărire să înălțăm Tatălui, și Fiiului, și Sf[â]ntului D[u]h, acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.
Molitva a șasea:
Doamne a toate Țiitoriule, D[u]mnezeul puterilor, și a toate trupurilor, carele în ceale de sus lăcuești, și spre cei smeriți priivești, cela ce ispitești
19.
inimile și rărunchii, și tainele oamenilor le știi adevărat, lumină fără de început, și pururea fiitoare, în carea nu iaste mutare, sau umbrire de schimbare.
Însuți Înpărate fără de moarte, priimeaște rugăciunile noastre, care le facem cătră tine din gurile noastre ceale spurcate, întru această vreame a nopții, îndrăznind pentru mulțimea milelor tale.
Și lasă noao greșealele, carele am făcut înaintea ta, cu cuvântul, cu lucrul din știință, și din neștiință, și ne curățeaște de toate spurcăciunile trupești și sufletești, făcândune casă cinstitului și sfântului tău D[u]h, și ne dăruiaște întru inimă priveghitoare, și curată, a treace toată noaptea aceștii vieți, așteptând luminata și sf[â]nta zi a unuia născut Fiiului tău, a D[o]mnului D[u]mnezeu, și Mântuitoriului nostru I[i]s[us] H[ri]s[tos], când va veni pre pământ cu slavă să judece pre toți, și să plătească fieștecăruia după lucrul lui.
Ca să nune aflăm zăcând, și dormind, ci priveghind
20.
și sculați întru lucrurile poruncilor lui, și să fim fata a întra în bucuria și în cămara slavei lui cei D[u]mnezeești, unde iaste glasul cel ne încetat al lăudătorilor, și nespusa frumseață acelor ce văd pururea frumseața cea nespusă a slavei tale.
Că tu ești lumina cea adevărată, carea luminezi toate câte sânt, și pre tine te laudă toată făptura în veaci, Amin.
Molitva a șaptea:
Pre tine bine te cuvântăm D[u]mnezeul[e] cel de sus, și D[o]mnul milelor cela ce faci pururea cu noi lucruri mari, și cu anevoie ale urma, slăvite și preaminunate, carele nu au număr, cela ce neai dat noao somn spre odihna neputințelor noastre, și spre odihna ostenealei trupului celui cu multe osteneale, mulțămimuți, că nu neai pierdut cu fără de legile noastre, ci după obiceaiul [obiceiul] cel iubitoriu de oameni teai milostivit, și neai ridicat pre noi, a mâneca, și a slăvi, stăpânirea ta, pentru aceaia ne
21.
nugăm bunătății tale, cei ne asemânate [celei neasemănate], luminează ochii gândului nostru, și ridică mintea noastră din somnul cel greu, al leanii [lenii], și ne deschide gura noastră, și o umple de laudele tale, ca să putem întru liniște a cânta, și a striga, și ane mărturisi ție pururea, lui D[u]mnezeu celui slăvit, întru toate și dela toți, Tatălui celui fără de început, înpreună și unuia născut Fiiului tău, și prea sf[â]ntului și bunului și de viiață Făcătoriului tău D[u]h, acum și pururea, și înveacii veacilor, Amin.
Molitva a opta a Sfântului Ioani Zlataust [Ioan Gură de Aur]: Rugăciune de mângăeare pe numărul de 12 ceasuri ale zilei, și ale nopții.
Pe ale zilii [zilei]:
Doamne! numă lipsi de binele tău cel Ceresc:
Doamne, ivbăveaștemă de muncile de veaci:
Doamne de am greșit măcar cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul iartămă.
Doamne, izbăveaștemă de toată neștiința, și uitarea, și ne în
22.
drăznirea, și de nesimțirea cea înpetrită [împietrită].
Doamne izbăveaștemă de toată ispitirea.
Doamne lumineazămi inima, carea iaste întunecată de vicleana pofta cea rea.
D[o]amne eu ca un om am greșit. Iară tu ca un D[u]mnezeu îndurătoriu mă miluiaște: văzând neputința sufletului mieu.
D[oa]mne trimite mila ta întru ajutoriul mieu, ca să proslăvesc Numele tău cel sf[â]nt.
Doamne I[i]s[us]e H[ristoa]se, scriemă pre mine robul tău în cartea vieții șimi dăruiaște sfârșit bun:
D[oa]mne D[u]mnezeul mieu, măcar de nam făcut nici un bine înaintea ta, zimi dă [ca] după darul tău să puiu [pun] început bun:
Doamne stropeaște în inima mea roao [roua] darului tău:
D[o]mnul ceriului și al pământului, pomeneaștemă pre mine păcătosul robul tău, rușinatul și necuratul, întru înpărăția ta, Amin.
Iară această rugăciune iasta a ceasurilor Nopții:
Doamne priimeaștemă întru pocăință:
D[oa]mne numă lasa:
D[oa]mne numă duce întru ispită.
D[oa]mne dămi cuget bun.
D[oa]m
23.
ne dămi lacrimi și aducere aminte de moarte, și umilință.
D[oa]mne dămi cuget sămi ispovedesc [spovedesc] păcatele meale.
D[oa]mne dămi smerenie, curățire, și ascultare.
Doamne! dămi răbdare, vo[i]e nebiruită, și blândeațe.
Doamne sădeaște întru mine rădăcina bunătăților, și frica ta în inima mea.
D[oa]mne învredniceaștemă săte iubesc cu tot sufletul, și cu tot gândul mieu, și să fac întru toate voia ta:
Doamne acoperămă de oameni gâlcevitori, și de draci, și de patimile trupești, și de toate alte lucruri necuvioase.
D[oa]mne știi să faci, cum vrei tu, deci să fie și întru mine păcătosul voia ta: că bine ești cuvântat în veaci, Amin.
Molitva a noua cătră Îngerul păzitoriul tău:
Îngerul lui H[risto]s cel sf[â]nt, cătră tine caz [cad], și mă rog, păzitoriul mieu cel sf[â]nt, carele ești dat mie spre păzirea sufletului mieu, și trupului mieu celui păcătos, din Sf[â]ntul Botez, iară eu cu leanea mea, și cu obiceaiurile meale cea-
24.
le reale am mâniat prea curată lumina ta, și team gonit dela mine, cu toate lucrurile ceale de rușine, cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea[1], cu trufia, cu neplecarea[2], cu ne iubirea de Frați, și cu ținearea [ținerea] în
minte de rău, cu iubirea de argint[3], cu prea curvia, cu mâniia, cu scumpeatea [scumpetea/ scumpătatea][4], cu mâncarea cea fără sațiu[5], cu beția[6], cu multa vorbă, cu gândurile ceale reale [cele rele] și vicleane [viclene], cu obiceaiurile ceale reale, și cu îndrăznirea spre curvie, avândă osebită [deosebită] voire spre toată pofta cea trupească.
O rea voirea mea, carea și dobitoacele ceale fără cuvântare nu o fac, dară cum vei putea să cauți spre mine, sau săte apropii cătră mine, ca cătră un câ[i]ne înpuțit: sau cu ce ochi Îngerul lui H[risto]s vei căuta spre mine, cel ce mam înpleticit așa în lucruri înpuțite: sau cum voiu putea sămi ceiu ertăciune faptelor meale celor amară [amare], și reale [rele], și vicleane, în care caz preste toate zilele și nopțile, și întot ceasul, ci caz înaintea ta, și mă rog, Păzitoriul mieu cel sf[â]nt, milostiveaștete spre
25.
mine păcătosul robul tău: Fiimi ajutoriu asupra pizmașului mieu celui rău, cu sfi[n]tele tale rugăciuni, și Înpărăției lui D[u]mnezeu mă fă părtași cu toți sfinții, acum și pururea, și în veacii veacilor, Amin.
Molitva Dimineții, cea de apoi cătră Preasf[â]nta Născătoarea de D[u]mnezeu:
Prea Sf[â]ntă Stăpâna mea de D[u]mnezeu Născătoare, cu sfintele și prea putearnicele tale Rugăciuni, goneaște dela mine smeritul, și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința[7], nepurtarea de grije[8], și toate gândurile ceale spurcate, reale [rele] și hulitoare de la ticăloasă inima mea, și dela întunecată mintea mea.
Și stânge [stinge] văpaia poftelor meale, că sărac sânt și ticălos: și mă izbăveaște de multe reale [rele], și aduceri aminte, și de năravuri, și de toate faptele reale [rele] mă slobozeaște, că bine ești cuvântată de toate Neamurile, și să slăveaște prea cinstit Numele tău în veaci, Amin.