Epilog la lumea veche I 1 editia a douaPagina sursă

 item image

 Read Online
(12.0 M)PDF
(572.1 K)EPUB
Kindle
Daisy
(1.4 M)Full Text
(8.2 M)DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

 ***

Pag. 4: „Cartea de față este o reeditare a vol. I (partea întâi) din Epilog la lumea veche, într-o formă revăzută și adăugită. Am inserat în această ediție și o a doua carte pe care am publicat-o anterior, tot la nivel online, și anume Studii de poezie pașoptistă, cu texte de asemenea revăzute. Am procedat la editarea lor împreună, pentru că oricum gândisem Studiile de poezie pașoptistă ca pe o cercetare complementară, deoarece în momentul elaborării Epilogului nu am avut timpul și condițiile necesare unei dezvoltări prea mari a subiectului cercetat, așa cum ne-am fi dorit. Pe lângă acestea, am introdus capitole noi în cartea de față. Am purces deci la modificări și adăugiri semnificative, față de substanța primă a lucrării”.

*

Pag. 13: „Scriitorii paşoptişti nu cunosc sentimente adverse faţă de religie sau faţă de interconexiunea dintre credinţa lor religioasă şi literatură”.

*

Pag. 39: „Nu sunt împotriva apropierilor dintre literatura cultă şi folclor, dar rejectez în mod vehement încercările de originare a literaturii culte medievale ori a literaturii tradiţionaliste interbelice în folclor”.

*

Pag. 170-171: „Miron Costin, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, Radu şi Şerban Greceanu, Constantin Cantacuzino sunt, cu prisosinţă, creştini ortodocşi autentici, cu o conştiinţă înaltă, cu o teologie profundă şi cu o cunoaştere vastă, scripturală şi patristică, în stare să poarte discuţii şi controverse cu cu cele mai înalte autorităţi teologice ale vremii, din interiorul şi din afara Ortodoxiei”.

*

Pag. 205: „Antim este cel care a descoperit, în literatura noastră, pecetea frumuseţii asupra creaţiei, într-un mod major, fapt ce ne determină să îl considerăm – nu fără argumente solide – un precursor al lui Eminescu, prin eleganţa şi măreţia viziunilor cosmice, prin simbolismul profund şi hermeneutica abisală ce caracterizează aceste viziuni”.

*

Pag. 373: „Istoria ieroglifică ne-a făcut impresia atingerii unei maturităţi a expresiei teologico-filosofice, pe lângă cea literară, fiindcă aici am descoperit fragmente mai subtile şi mai complexe (din punctul de vedere al profunzimii gândirii, al intimizării cu această gândire şi al expresiei eliptico-metaforico-sapienţiale) decât cele ale Divanului”.

*

Pag. 565: „Totodată, există o proză care este în bună măsură resimțită ca…poezie în proză, în genul căreia poate fi încadrată Cântarea României, a lui Alecu Russo (deși multă vreme autorul a fost considerat Bălcescu)”.

*

Pag. 599: „Nimic din lirica paşoptistă nu ne face să discernem că ar putea fi vorba aici despre lumea ideilor platoniciană sau despre vreun alt concept filosofic străin cugetării româneşti tradiţionale, pe care o aflăm chintesenţiată la Dimitrie Cantemir”.

*

Pag. 728: „Înaintea lui Eminescu, universul lui Bolintineanu e cădelniţat de profume, miresme, arome, ambrozie, iar ochiul vede dulce (Leili). Trandafirii, crinii (predomină, deci, culorile roşu şi alb) şi toate florile câmpiei sunt adevărate urne cu miresme, alabastre cu mir, pe care poetul le toarnă peste lume, bălsămind-o”.

Did you like this? Share it: