Iubiții mei,

Sfinții Păzitori ai teologilor, Sfinții Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur, sunt sărbătoriți astăzi ca o unime, datorită unei vedenii pe care a văzut-o Sfântul Ierarh Ioan al Evhaitelor.

O vedenie trăită în secolul al 11-lea d. Hr., ca un răspuns la o problemă a zilei.

Pentru că, oamenii credincioși ai Bisericii își puneau problema care este „cel mai mare” dintre cei 3 teologi ai Bisericii.

Iar Sfântul Mitropolit Ioan al Evhaitelor i-a văzut, în vedenie, pe cei 3 Sfinți Ierarhi astăzi pomeniți, care i-au spus:

Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nicio sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de Dumnezeiescul Duh, am scris învăţăturile spre mântuirea cea de obşte şi folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am învăţat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează.

Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire.

Deci, împreunându-ne într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios.

Apoi, spune şi celorlalţi care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvârşi praznicul pomenirii noastre”.

După cum se observă, Sfinții sunt una la Dumnezeu și vor unitate în Biserică iar rolul teologiei este tocmai acela de a aprofunda credința și viața ortodoxă, care ne unesc, care ne leagă pe unii de alții.

Iar zilele de prăznuire, ca și cea de acum, sunt dorite de Dumnezeu și de Sfinții Lui, pentru că ele sunt de mare folos duhovnicesc pentru viața noastră.

Noi avem nevoie de Sfinți, de prezența lor în viața noastră, pentru ca să ne învețe, în mod punctual, ce să facem în toate zilele vieții noastre.

De aceea, superbia, aroganța față de Sfinți, lipsa de rugăciune față de ei, nedorința noastră de a le cere sfatul și ajutorul, arată că nu dorim să fim prietenii Stăpânului și comoștenitori cu ei ai Împărăției Sale.

Din aceeași pagină citată anterior, aflăm însă și înfățișarea celor 3 Sfinți Ierarhi astăzi pomeniți.

Iar dacă știm înfățișarea lor fizică, din care deducem asceza lor și trăirea lor mistică, duhovnicească…putem să facem comparație cu înfățișarea noastră.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfântul Patriarh Ioan Gură de Aur „era scund de statură, cu capul mare, cu trupul drept şi subţire, cu nasul plecat, alb la faţă şi cam palid, având pleoapele ochilor adâncite şi luminile lor mari. Apoi, i se arăta multă veselie în faţă, cu fruntea lată şi mare, cu urechile cam plecate, cu barba mică şi rară, cu părul galben, amestecat cu cărunt, iar fălcile lui erau adâncite înăuntru, de multă postire şi nevoinţă”.

Și fața îi era plină de bucurie duhovnicească, fiind plin de postire și de nevoință…

Pentru că teologia și nevoința duhovnicească sunt cele care îl luminează pe om, îl umplu de slava lui Dumnezeu.

Sfantul Vasile cel Mare

Sfântul Arhiepiscop Vasile cel Mare era „la statura corpului foarte înalt, uscăţiv şi slăbănog la faţă, negricios şi palid, cu sprâncenele lungi, încovoiate şi ridicate în sus, asemănându-se omului îngrijit, având nasul plecat, cu faţa cam zbârcită, adâncit la pleoapele ochilor, păros la trup, barba căruntă pe jumătate şi destul de lungă”.

Iar trupul suplu, uscat de post, e o urmare a cercetărilor teologice și a ascezei duhovnicești profunde.

Sfantul Grigorie TeologulSfântul Patriarh Grigorie Teologul „la statura corpului său potrivit, puţin cam palid, nasul lătăreţ, sprâncenele potrivite, căutătura veselă şi blândă, la ochiul cel drept avea un semn de la o lovitură, barba nu-i era lungă, dar deasă şi potrivită şi pe margini se arăta cam afumată. Pleşuv de ajuns, cu părul alb”.

Iar cine are ochi veseli și blânzi e semn că are o profundă cunoaștere a lui Dumnezeu, de sine și a oamenilor.

Pentru că numai Dumnezeu ne învață blândețea duhovnicească, profundă și ne umple de veselie dumnezeiască.

Sfântul Vasile cel Mare adoarme la vârsta de 49 de ani. Fiind născut în 330 și adormit în 379.

Sfântul Ioan Gură de Aur se naște în 347 și adoarme în anul 407. Adică 60 de ani de viață.

Sfântul Grigorie Teologul se naște în c. 329 și adoarme pe 25 ianuarie 389 sau 390.  Adică 60/ 61 de ani de viață. Deși de aici aflăm că a trăit 80 de ani.

Însă puținii lor ani de viață, în comparație cu imensitatea operei lor, au îmbogățit Biserica cu opere teologice unice.

Pentru că nimeni nu poate fi înlocuit…și nimeni nu te mai poate continua, dacă tu nu îți termini operele începute…

Sfântul Grigorie a fost al 35-lea Patriarh al Constantinopolului, între 379-381 (adică 2 ani), pe când Sfântul Ioan al 37-lea, între 398-404 (adică 6 ani).

Sfântul Vasile a fost ales Arhiepiscop al Cezareei Capadociei pe 14 iunie 370 (pentru 9 ani de zile).

Și cu toate că anii lor de episcopat, însumați, sunt 17 (2 + 6 + 9), episcopatul lor reprezintă un etalon pentru toți episcopii Bisericii, pentru că sunt o expresie vie a ceea ce înseamnă episcopul Bisericii.

Mai concret, dacă episcopul se îngrijește, deopotrivă, de scris, de slujit și de chivernisirea Bisericii, fiind omul ascezei și al vieții mistice, atunci e înrudit duhovnicește cu acești trei mari ierarhi ai Bisericii.

Dar și fiecare dintre noi trebuie să ne înrudim duhovnicește cu cei 3 mari Sfinți Părinți ai Bisericii, prin dorința noastră continuă de a citi, de a ne ruga, de a lucra în Biserică și societate cu multă bucurie și împlinire duhovnicească.

În Patrologiae Graeca, tomurile dedicate Sfântului Vasile cel Mare sunt 29 (omiliile la Hexaemeron, la Psalmi și cele 5 cărți împotriva ereticului Eunomiu), 30 (predici la Psalmi, comentariul la Sfântul Isaia, cartea despre feciorie, scrieri împotriva lui Arie și Eunomiu), 31 (două cărți despre Botez, Dumnezeiasca sa Liturghie, Rugăciunile de exorcizare și alte scrieri) și 32 (tratatul despre Sfântul Duh și epistolele sale).

În aceeași colecție patristică, volumele dedicate operelor Sfântului Grigorie Teologul sunt volumele 35 (predici 1-26), 36 (predici 27-45, Dumnezeiasca sa Liturghie, pentru ca din col. 733-734 să aflăm că s-au mai păstrat doar 3 fragmente din Rugăciunile sale de exorcizare), 37 (scrisorile și poemele sale) și 38 (poeme, epitafuri și epigrame…volumul nefiind dedicat exclusiv lui, ci și Sfântului Cezar, fratele său).

Opera Sfântului Patriarh Ioan Gură de Aur o găsim în PG 48 (unde a scris despre feciorie, despre Preoție, contra iudeilor și neamurilor, plus alte predici), 49 (cele 21 omilii la statui, cele două cateheze pentru cei iluminați prin Botez, cele 3 omilii despre imbecilitatea demonilor, 9 despre pocăință, predicile sale panegirice), 50 (continuarea la predici panegirice), 51 (25 omilii la Noul Testament), 52 (epistolele sale), 53 (omiliile la Facerea), 54 (continuarea omiliilor la Facerea, alte 9 predici la Facerea, cele 5 predici despre Sfânta Anna, mama Sfântului Profet Samuil, 3 omilii la Sfântul David și Saul), 55 (comentariile la Psalmi), 56 (comentariile la Sfântul Isaia, cele 6 omilii despre Serafimi, comentariul la Sfântul Profet Daniil și la alte locuri VT), 57 (comentariul la Evanghelia Sfântului Matei), 58 (continuarea comentariului la Matei), 59 (comentariul la Evanghelia Sfântului Ioan), 60 (comentariul la Faptele Apostolilor și la Romani), 61 (comentariile la I și II Corinteni și Galateni), 62 (comentariile la Efeseni, Filipeni, Coloseni, I și II Tesaloniceni, I și II Timotei, Tit și Filimon), 63 (comentariul la Evrei, alte omilii și predici, Dumnezeiasca sa Liturghie) și 64 (alte omilii ale sale și fragmente).

Așa că multul scrisului lor ne îndeamnă și pe noi la multul citit, scris și tradus și nu la lene, la letargie!

Căci Sfinții astăzi pomeniți ne îndeamnă să fim activi în viața Bisericii și a lumii, să iubim pe Dumnezeu și prietenia între noi, să iubim studiul și nevoința duhovnicească.

De aceea, să îi rugăm pe Sfinții noștri Părinți, să ne facă și pe noi să ardem de dragostea lui Dumnezeu. Din care vine toată evlavia și toată cuviința în relațiile dintre noi.

Pentru ca Dumnezeul nostru treimic să fie slăvit întru noi, prin pogorârea slavei Sale în ființa noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Did you like this? Share it: