Nagy 1Nagy Ovidiu Marian, Actele de cult. Botezul creștin și Cina Domnului în lumina Sfintelor Scripturi, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007, 212 p.

*

Nagy 2Autorul e penticostal și cel care recomandă lucrarea este Prof. Dr. Mihai Handaric din Arad, p. 3.

„Botezul este ziua de naștere a candidatului” și „certificatul nașterii pentru Împărăția lui Dumnezeu”, p. 5.

Se citează foarte multe locuri scripturale și se fac mici comentarii pe seama lor.

Lanfrank, arhiepiscop de Canterbury, este inițiatorul teoriei transsubstanțierii, p. 21-22. Care susține că „substanța pâinii și a vinului se schimbă, pe când accidentele rămân aceleași”, p. 22.

John Wycliffe a respins transsubstanțierea și a vorbit despre elementele Cinei ca despre elemente simbolice. Pentru el „identificarea pâinii din Euharistie cu trupul real al lui Hristos ar fi idolatrie”, p. 27.

Cartea de față nu are nicio notă de subsol, așa că nu știu de unde și-a luat autorul datele.

În 1525, în ziua de Paști, Zwingli a renunțat la Liturghia romano-catolică și „a împărtășit Cina Domnului cu farfurii și pahare de lemn și vinul a fost turnat din două ulcioare de plumb”, p. 31.

Balthasar Hubmaier a fost ars pe rug în Viena, pe 10 martie 1528. Pentru el Cina era o comemorare a Cinei Domnului, cu aspect simbolic și lega Botezul de Cină, p. 35-36.

În p. 84, autorul subliniază faptul că, în penticostalism, „actele de cult…nu sunt acte sacramentale în sensul că prin ele însele, nu se obțin un har special”. Din acest motiv, fiind pur simbolice, autorul spune că Cina nu aduce, prin împărtășire, iertare de păcate, p. 84.

Și penticostalii, la Cină, nu folosesc „vinul fermentat, ci numai mustul din struguri”, p. 85. Pentru că, precizează autorul, Domnul nu pomenește de vin ci numai de pahar sau de rodul viței, p. 85.

Tot la fel, consideră că Domnul a vorbit despre azimă și nu despre pâine, p. 85. De aceea, în concluzie, autorul ne spune că la Cina Domnului, penticostalii folosesc azimă și must, p. 85.

În p. 88, Nagy spune că, pentru penticostali, „prezența lui Hristos în actul Cinei Domnului [este] de natură spirituală, nicidecum de natură fizică”. Atunci ce rost mai are Cina penticostală, dacă în ea nu e nicio sfințenie, ci împărtășirea cu Hristos e spirituală? Pentru o unire cu Hristos, pur spirituală, nu ai nevoie de elemente materiale.

Tot în p. 88, autorul neagă o perspectivă sacramentală sau mistică a Cinei, deși vorbește despre prezența spirituală a lui Hristos în Cină. Cum este însă prezent Hristos în Cină, dacă nu sacramental și mistic?

Din Cină se pot împărtăși cei care au primit „botezul cu Duhul Sfânt”, chiar dacă nu au fost botezați în apă, p. 89. De unde importanța capitală a celui de-al doilea în comparație cu primul. Dar dacă se pot împărtăși oameni care nu au fost botezați în apă, nu se pot împărtăși „credincioșii care…au restricție, temporară, pe linie Bisericească”, p. 89. Care sunt motivele restricționării lor?

Penticostalismul practică spălarea picioarelor după Cina, p. 94 și nu înaintea ei, așa cum a făcut Domnul.

Discuția Botezului începe în p. 102.

Botezul trebuie precedat de pocăință, p. 120.

Botezul în apă este un act care se oficiază în urma unei mărturii personale a credinței în Isus și jertfa Sa”, p. 122.

Autorul exclude Sfânta Tradiție dar și istoria Bisericii și consideră că doar Noul Testament ne poate spune cine poate fi botezat în apă, p. 152.

În p. 154, autorul spune că botezul fără credință „nu este valid”. Pe când în p. 157, că „botezul în apă nu mântuiește pe nimeni”, pentru că trebuie să existe „schimbarea lăuntrică cerută de Cuvântul lui Dumnezeu”, p. 157.

Autorul consideră că Botezul prin scufundare „este cel mai sprijinit de argumente și dovezi”, p. 165.

Într-o scrisoare a lui Calvin către John Knox, întemeietorul presbiterianismului, el îi spune că e un lucru irațional să avem nași la Botez, pentru că „nu avem nicio speranță [ca cei botezați or] să devină vreodată ucenici”, p. 181.

De unde se observă că Jean Calvin vorbea despre un Botez eficient pe plan evanghelistic și nu vedea Botezul ca pe o umplere a omului de către harul Treimii. Pleda pentru eficiență și nu pentru sfințenie.

Anabaptiștii făceau botezul prin scufundare și numele lor vine de la faptul că rebotezau pe cei care intrau în secta lor, p. 186.

Și anglicanii cât și luteranii botează copiii, p. 194-195.

Calvin a admis botezul copiilor cu participarea nașilor la botez, p. 197.

Penticostalii botează numai adulți și botezul se face prin scufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, p. 204.

Nagy 3

Did you like this? Share it: