Conducerea Bisericii în Postmodernism [1]
Daniel Fodorean, Conducerea Bisericii în Postmodernism, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2011, 243 p.
*
*
Autorul e baptist, aceasta e teza sa doctorală și e compusă din Abrevieri, Cuvânt înainte, Introducere, 4 capitole, Concluzii, Bibliografie și Anexă.
Din Cuvântul înainte, p. 11, aflăm că autorul e pastor în Constanța, are 16 ani de slujire pastorală, a făcut doctoratul la București sub conducerea Prof. Dr. Vasile Talpoș, a studiat și în America, la Dallas.
Introducerea începe în p. 13.
E nevoie de „lideri competenți” sau de „pastori-lideri” în baptismul românesc, p. 14.
Episcopos, p. 18-19, diaconos, p. 19.
„Postmodernismul este promotorul relativismului absolut”, p. 21.
A folosit metodele sinteză, analiză, programe de cercetare, lucrări de specialitate, interacțiune personală, sondaj de opinie, p. 24.
Sondajul pe care l-a făcut a fost pe baza răspunsurilor a 1.100 de oameni, p. 24.
Cap. 1 începe în p. 25: Raportul teologic dintre Revelație, Biserică și cultură.
Cornilescu a redus pe cosmos, eon, icumeni la lume, p. 27.
Cultura ca parte a lumii, p. 29. Și ea „nu este niciodată neutră”, p. 37. Cultura se asumă „în mod conștient sau inconștient”, p. 38. Ea nu e statică ci dinamică, e locală și globală, p. 39.
Autorul admite faptul că în era globalizării „bisericile evanghelice” „s-au scufundat” în individualism, p. 40.
Cultura e o hartă și o oglindă a societății umane, p. 41.
Apocalipto, p. 41. Diloo, epifania, gnorizo, orama, p. 42.
Autorul acceptă și revelația naturală, p. 42.
Dumnezeu a vorbit pe limba oamenilor, în diverse contexte culturale, p. 43.
Cap. 1 se termină în p. 54 și al doilea începe în p. 55, cu titlul: Cultura postmodernă și impactul ei asupra Bisericii Baptiste din România.
„Biserica evanghelică nu trebuie să abandoneze esența teologiei care i-a determinat propria identitate”, p. 77. Până acum eu nu am înțeles care este identitatea teologică a baptismului. Pentru că nu am înțeles, de fapt, care e teologia lui „distinctă”.
Postmodernismul e critic față de modernism, p. 78, oferă libertate de alegere, a impregnat filosofia contemporană, aprobă pluralismul, p. 79, promovează o altă epistemologie, p. 80.
Lucrăm și teologhisim într-un mediu multicultural, p. 81.
Postmodernitatea este o oportunitate pentru evanghelizare, p. 83.
Stanley J. Grenz pledează pentru „o teologie holistică”, care să se ocupe de om în integralitatea lui, p. 85.
Pentru mine teologie holistică înseamnă o teologie care se ocupă de toată Tradiția Bisericii și de toată problematica lumii contemporane. Care cuprinde o perspectivă ortodoxă asupra întregii existențe.
Individualismul credinței în neoprotestantism, p. 94.
Cap. al 2-lea se termină în p. 107. Al 3-lea începe în p. 108: Teologia Conducerii Bisericii Baptiste: definiții și tipologii.
Omul mare: omul cu calități deosebite, p. 112.
Conducerea religioasă văzută sub aspectul multidisciplinarității, p. 115-116.
„motivarea oamenilor cheie”, p. 117.
Conducerea spirituală e conferită de Dumnezeu, p. 118.
Darul spiritual al administrării/ administrației la nivel eclesial, p. 123.
Realism pastoral și ierarhizarea priorităților, p. 124.
Administrarea e un dar spiritual, care nu se limitează la cele materiale, p. 126.
Pingback: Conducerea Bisericii în Postmodernism [2] |