Și cerul s-a umplut de sfinți…Martiriul în Antichitatea creștină și în secolul al XX-lea

Colocviu 2

Cristian BădilițăEmanuel Conțac (editori), Și cerul s-a umplut de sfinți…Martiriul în Antichitatea creștină și în secolul al XX-lea. Actele colocviului internațional Sighet, 2-5 iunie 2011. Organizat de Fundația Academia Civică în colaborare cu Asociația Culturală „Oglindanet”, cu sprijinul Institutului Cultural Român din Chișinău, Ed. Curtea Vece, București, 2012, 571 p.

*

Colocviu 1

Cuvânt-înainte de Ana Blandiana, 7-9, 18 referate, Bibliografie selectivă, Despre autori.

Cristian Bădiliță: moartea Sfântului Arhidiacon Ștefan „este o apoteoză…în sens pneumatologic și cristologic”, p. 30.

Cristian Langa

Attila Jakab: „Bolșevismul…a fost…un mesianism imanent, care promitea mântuirea prin realizarea unei bunăstări sociale și materiale pe pământ”, p. 91.

Lucian Dîncă: „Pentru creștinii din Antichitate, euharistia duminicală reprezenta punctul culminant pentru întărirea în credință, pregătindu-i să înfrunte cu eroism cele mai îngrozitoare torturi”, p. 105.

„Martiriul este mijlocul cel mai direct, dar și cel mai violent, prin care credinciosul se unește cu Isus Cristos”, p. 112.

Otniel Vereș

Virgil Bercea: „simulacrul „trecerii” unor protopopi greco-catolici la ortodoxie”, p. 157.

Celula 48 de la Sighet, p. 159.

Romulus Rusan: „În timpul lui Ceaușescu s-a creat un fals ecumenism”, p. 181.

Vasilică Croitor: Seminarul Teologic Penticostal din București a luat ființă în 1976, p. 191.

Andrei Brezianu

Emanuel Cosmovici: Monseniorul Ghika a avut la el, în închisoarea Jilava, „într-un buzunar interior al sutanei, în dreptul inimii, un fragment din Coroana de spini a lui Hristos, prin intermediul căreia a săvârșit însănătoșiri inexplicabile, trupești și sufletești”, p. 282.

Nina Negru: îl citează pe Paul Goma în p. 309.

Monica Papazu: persecutarea Bisericii Ortodoxe Ruse de către comuniști s-a soldat „cu o creștere a ei”, p. 380.

„Începând cu 1918, Biserica Ortodoxă [din Rusia] nu a mai fost o instituție recunoscută de stat, nu avea „personalitate juridică”, ci reprezenta o inițiativă privată, depinzând de abnegația și curajul unor grupuri de oameni”, p. 384.

George Ardeleanu

Marius David Cruceru: baptiștii au fost atestați la București pe la anul 1850, p. 415.

„În anul 1947, Cultul Baptist avea circa 250.000 de membri și peste 2.000 de pastori”, p. 417.

Colaboratorii baptiști cu Securitatea: Constantin Bălgrădeanu, Cornel Mara, Ioachim Țunea, Ioan Bunaciu, Vasile Talpoș, p. 421, Florea Cruceru, Iosif Țon, p. 422, Radu Cruceru, Simion Cure, p. 423.

Despre tatăl său, Radu Cruceru, autorul spune că a fost „ucis de forțele Securității la 17 decembrie 1975”, p. 423.

Când a murit tatăl său, Marius Cruceru avea 5 ani. A fost ucis la ora 17. 30 pe 17 decembrie 1975, p. 433.

De la Florea Cruceru, unchiul său, autorul a aflat, la vârsta de 16 ani, că tatăl său, Radu Cruceru, a fost colaborator al Securității, p. 434.

În 1995, Iosif Țon i-a spus autorului că tatăl său a fost „securist”, p. 435.

Richard Wurmbrand știa faptul că Radu Cruceru a fost „a Communist spy”, p. 436, și l-a scris în The Voice of the Martyrs Newsletter, nr. 7, 1976, cf. p. 436, n. 1.

Radu Cruceru semna cu „Barbu” pentru Securitate, p. 436.

Și-a reînhumat tatăl pe 6 septembrie 2009, p. 438.

Ioan-Irineu Fărcaș

Emanuel Conțac

Ruxandra Cesereanu

Didier Rance

Ana Blandina are 24 de volume de versuri, p. 564.

Emanuel Conțac a terminat Institutul Penticostal din București în 2004 și e doctor în filologie din 2010, p. 566.

Marius Cruceru a fost „hirotonit pastor” în 1996, p. 567.

Lucian Dîncă: preot „augustinian”, p. 567.

Romulus Rusan: „autor a cincisprezece cărți de proză, reportaj și critică de film”, p. 570.

Colocviu 3

The Doctrine of the Trinity. Croall Lectures (1942-1943)

Hodgson 1

Leonard Hodgson, The Doctrine of the Trinity. Croall Lectures (1942-1943), Pub. Charles Scribner’s Sons, New York, 1944, 237 p.

***

Hodgson 2

Prefață, 7 lecții de triadologie, 8 texte auxiliare, index.

Din Prefață, aflăm că aceste cursuri teologice le-a ținut la Edinburgh, în ianuarie 1943, p. 5.

„Revelația lui Dumnezeu este dată în fapte [is given in deeds]. Învățăturile credinței sunt formulate prin reflecția la semnificația acelor fapte”, p. 22.

„viața creștină este viața „în Duhul”, atâta timp cât reproduce în fiecare creștin în parte aceeași cale a vieții ca cea a lui Hristos pe pământ”, p. 49.

În p. 88, autorul folosește drept corelativ al lui perihoresis/ circuminsessio pe interpermeation.

„Revelația pretinde nu numai o revizuire a ideii teologice de Dumnezeu dar și o revizuire a ideii de unitate din filosofie”, p. 98.

Exemplarul pe care l-am răsfoit a fost citit cu creionul în mână. Pentru că apar diverse note ale celui care a citit-o.

Hodgson 3

De Trinitate. Din problemele teologiei trinitare

Buzalic 1

[Pr. Lect. Dr.] Alexandru Buzalic, De Trinitate. Din problemele teologiei trinitare, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2010, 368 p.

*

Buzalic 2

Cartea e formată din Cuvânt înainte, Prolegomenă (în 3 puncte), 3 părți, Concluzii, Bibliografie, Indice analitic…autorul fiind greco-catolic.

Cuvântul înainte e al episcopului greco-catolic, Dr. Virgil Bercea, p. 9-11, care consideră volumul de față ca fiind „complex și bine închegat”, p. 11 iar despre autorul spune că are capacitate „de introspecție și de restituire”, p. 11.

Prolegomena începe în p. 13.

Autorul susține că termenul de „dogmatic” a apărut în sec. al 17-lea. Melanchthon l-a utilizat pe dogmatic, p. 17.

„Evenimentul pascal…este o lucrare trinitară”, p. 84, 106.

Autorul folosește grafia „Spirit Sfânt”, cf. p. 84.

Lista triadologică a NT propusă de autor, p. 105-106: Mt. 11, 25-27 (Tatăl a dăruit totul Fiului), Mt. 28, 16-20 (Botezul trinitar), Mc. 1, 9-11 (Botezul Domnului), Mc. 15, 33-39 (e recunoscut de sutaș ca Fiul lui Dumnezeu), Lc. 1, 26-38 (Bunavestire), Lc. 4, 16-21 (Duhul Domnului coboară peste Fiul), In. 1, 1-18 (Logosul întrupat al Tatălui), In. 3, 16-18 (Tatăl Îl dă pe Fiul din iubire pentru lume), In. 5, 19-30 (Fiul este egal cu Tatăl), In. 14, 1-14 (Fiul este în Tatăl), In. 14, 15-26 (trimiterea Duhului Sfânt), In. 17, 1-18 (preamărirea Fiului prin Tatăl și a Tatălui prin Fiul), In. 17, 20-26 (unitatea Treimii și a Bisericii), In. 20, 24-29 (Iisus, Domn și Dumnezeu), F. Ap. 2, 32-36 (Iisus șade de-a dreapta Tatălui și trimite pe Duhul Sfânt), Rom. 1, 1-7 (Fiul Tatălui și puterea Sfântului Duh), Rom. 5, 5 (iubirea lui Dumnezeu revărsată prin Sfântul Duh), I Cor. 8, 1-6  (un Dumnezeu  – Tatăl, un Domn – Hristos), I Cor. 12, 1-11 (același Duh, același Domn, același Dumnezeu și diverse daruri), II Cor. 13, 11-13 (Sfânta Treime), Gal. 4, 4-7 (Duhul lui Iisus trimis de Dumnezeu în sufletele noastre), Filip. 2, 5-11 (chenoza Fiului), Colos. 1, 12-20 (chipul lui Dumnezeu în Iisus și Biserică), Efes. 1, 3-23 (Sfânta Treime), I In. 4, 17-16 (Dumnezeu este iubire, trimite pe Fiul și dăruiește pe Sfântul Duh).

În p. 158, autorul redă textul Crezului în greacă și română așa cum este: fără Filioque. Dar în p. 160 afirmă că Sinodul II Ec. „nu a rezolvat” „relația explicită dintre Tatăl și Fiul”, fapt pentru care s-a ajuns la „necesitatea introducerii lui filioque în cateheza Bisericii din Spania, pentru a se ajunge de la un theologoumen la introducerea lui în Crezul liturgic în mod unilateral, de către Biserica latină”.

Folosește grafia „Isus Hristos”, p. 165.

La sfârșitul sec. al 19-lea, spune autorul, greco-catolicii români au trecut la „Doamne îndură-Te!”, în loc de „Doamne miluiește!” și la grafia „Spirit” în loc de „Duh”, p. 257.

În concluzie: o sinteză de suprafață fără personalitate.

Buzalic 3