ÎPS Ioannis Zizioulas, Mitropolitul Pergamului,  i-a dat un interviu lui Gianni Valente pe 26 februarie 2014, existent aici. Și intervievatul anunță o viitoare întâlnire a Patriarhului ecumenic, la Ierusalim, cu Papa.

El amintește de documentul de la Ravenna, din 2007, subliniind faptul că, pentru Ortodoxie, întâietatea este o necesitate, pentru că „Biserica este întotdeauna un sinod și în sinod există întotdeauna un protos”. Dar „în Biserică nu există niciodată un Primus fără Sinod și nu există niciun Sinod fără un Primus”. Aluzie directă la primatul papal, care este inacceptabil pentru Ortodoxie, pentru că e un primat care exclude sinodalitatea.

Biserică Ortodoxă Rusă nu a acceptat documentul de la Ravenna. De aceea, spune ÎPS Ioannis, la sinodul Pan-Ortodox din martie 2014, problema „dialogului ecumenic” nu e pe agendă, datorită poziției ruse, ci va fi una privată, între sinodali.

*

Documentul de la Ravenna, din 2007, e aici.

A fost semnat pe 13 septembrie 2007, între catolici și ortodocși, și e format din 46 de puncte.

La punctul al 2-lea se amintește de prima întâlnire catolico-ortodoxă, de la Rhodos, în 1980. După care a urmat Documentul München, 1982, Bari 1987, Valamo 1988, Balamand 1993, Baltimore 2000.

Punctul 5: „conciliaritatea/ sinodalitatea reflectă taina Treimii”. Și după cum în Prea Sfânta Treime persoanele dumnezeiești nu sunt numărate și nu Se subordonează reciproc, tot la fel Bisericile locale sunt egale.

Punctul 6: Euharistia este o manifestare actualizată a comuniunii  Treimii.

Punctul 7: „întreaga comunitate și fiecare credincios în parte poartă în sine „conștiința Bisericii””. Afirmație teologică în care sunt importante, deopotrivă, și comunitatea și persoana. Însă doar Botezul și Mirungerea sunt socotite „forme de autoritate” în Biserică, nu și Euharistia. Deși Euharistia, s-a spus la punctul 6, reflectă comuniunea Treimii.

Punctul 10: sinodalitatea are 3 nivele: local, regional și universal.

Punctul 11: catolicitatea e sinonimă cu organicitatea Bisericii. Iar manifestarea comuniunii între Bisericile locale înseamnă unitatea și indivizibilitatea Bisericii.

Punctul 12: autoritatea Bisericii vine de la Capul ei, Hristos Domnul. Succesiunea apostolică e o realitate eclesială. Iar ierarhia Bisericii predică adevărul, slujește Sfintele Taine și îi conduce pe credincioși spre mântuire.

Punctul 15: Biserica, prin Sfântul Duh, este adevărata interpretă a Scripturii.

Punctul 16: împărtășirea comună presupune comuniunea în aceeași credință, cum s-a subliniat și în documentul comun de la Bari, din 1987.

Punctul 21: harismele sunt văzute ca izvorâte din Sfântul Duh și nu din Treime.

Punctul 27: „Fiecare episcop este responsabil pentru întreaga Biserică, dimpreună cu toți ceilalți ierarhi, pentru una și aceeași misiune apostolică”.

Punctul 38: sinodalitatea episcopală nu înseamnă numai adunarea episcopilor ci și comuniunea dintre Bisericile episcopilor.

Punctul 44: primatul nu presupune inegalități între episcopi sau la nivelul catolicității.

Punctul 45: rămâne de studiat rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericilor.

Însă dacă primatul nu produce inegalitate între episcopi, atunci primatul papal e desființat la punctul 44. Pentru că primatul papal „instituie” cea mai viguroasă inegalitate între episcopi.

Did you like this? Share it: