Botezați în Duhul. O teologie penticostală globală [2]
Frank D. Macchia, Botezați în Duhul. O teologie penticostală globală, trad. de Ionel Mitra, Ed. Casa Cărții, Oradea, 2010, 344 p.
*
Prima parte…
*
Autorul consideră că Sfântul Evanghelist Luca insistă pe a fi în Hristos, pe când Sfântul Apostol Pavel pe a funcționa în Hristos, prin puterea Duhului Sfânt, p. 19. Iar pentru Sfântul Pavel „revărsarea Duhului are o semnificație eclesiologică și chiar cosmică enormă”, p. 20.
În p. 21, traducătorul cărții l-a preferat pe „experiențial”, folosit de Părintele Dumitru Stăniloae, în locul lui „experimental”.
În p. 22, Macchia ne propune să vedem „botezul în Duhul” ca pe „un act trinitar”. Dar dacă e trinitar…de ce nu vorbește despre „botezul în harul Treimii”, ci doar despre „botezul în Duhul”?
Tot în p. 22, autorul vorbește despre „ploaia târzie a Duhului”, ca despre o sintagmă folosită de „primii penticostali”. Văzută ca o pregătire pentru a doua venire a Domnului, p. 22.
În p. 24, „îmbrăcarea în Duhul” sau „botezul în Duhul” este pentru autor transformarea penticostalilor în „martori ai lui Cristos”. Și tot aici, autorul recunoaște că penticostalii au un interes pnevmatologic „îngust”.
Cap. al 2-lea începe în p. 25 și poartă titlul: Botezul în Duhul și teologia penticostală. Întoarcerea la principala noastră caracteristică. Unde autorul spune că „teologia penticostală a fost modelată…de discuția despre botezul în Duhul Sfânt”, p. 26. Și tot în p. 26, autorul spune că „botezul în Duhul” este „o împuternicire pentru lucrare”, care este „distinctă de regenerare sau de inițierea în Cristos”.
Există penticostali „unitarieni”, adică antitrinitari, p. 26. Însă penticostalii „chilieni și germani consideră botezul în Duhul Sfânt ca fiind o regenerare”, p. 27. Pentru penticostalii unitarieni, „botezul în apă” e totuna cu „botezul în Duhul”, p. 28.
În p. 29, Macchia pledează pentru o participare de substanță a penticostalismului în „mișcarea ecumenică”.
Autorul ne confirmă faptul, că există și penticostali, care consideră că „botezul în Duhul” este „o experiență a harului sacramental”, p. 44. De aceea, cred că mulți penticostali români, în contact cu Ortodoxia, consideră experiența aceasta penticostală drept „o experiență harică”.
Numai că Ortodoxia nu creditează „botezul în Duhul” penticostal drept „o experiență duhovnicească” ci demonică. Pentru că Biserica Ortodoxă nu acceptă faptul că există experiențe mistice autentice în afara ei.
Tot din p. 44 aflăm, că există penticostali care consideră că „vorbirea în limbi” nu e o marcă a „botezului în Duhul” ci dragostea „este semnul principal al botezului în Duhul”, p. 44. „Vorbirea în limbi” e considerată de mulți penticostali ca o „xenolalie”, adică „capacitatea de a proclama Vestea Bună în limbile celorlalte popoare”, p. 45.
Steven J. Land (teolog penticostal) a scris Pentecostal Spirituality, paradoxal, sub influența lui Wesley, Barth și Moltmann. Te-ai fi așteptat să îl fi „inspirat” penticostalii, dacă scrie despre spiritualitatea lor. Însă pe el „îl inspiră” metodiști și luterani.
Concluzia autorului din p. 73: „botezul în Duhul este un botez în dragostea lui Dumnezeu care sfințește, reînnoiește și împuternicește” pe om. Pe când „botezul Duhului” este acela care „transformă toată creația în locuința finală a lui Dumnezeu”, p. 73. Adică se referă la transfigurarea întregii creații la parusia Domnului.