Interviuri de conștiință (vol. 1) [6]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a.

*

A 3-a parte. 15 iulie 2008[1].

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar în cazul transfigurării, energia nu mai e folosită pentru distrugere ci constructiv: pentru înălțarea ta către Dumnezeu și pentru împlinirea de sine.

Pr. Dorin Picioruș: Pentru personalizarea ta.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da…Și acesta e un lucru extraordinar…Pentru că dinamica spiritualității ortodoxe constă în aceea de a te baza pe harul lui Dumnezeu și nu doar pe voința omului.

Însă, în același timp, acest lucru e foarte firesc, propriu pentru om. Pentru că îl face pe om să nu mai lucreze ca unul care nu știe de Dumnezeu ci ca unul care are chipul lui Dumnezeu.

Și aici e toată nenorocirea lumii contemporane…Căci, pe de o parte, vine și spune cum că omul se trage din animal…

Pr. Dorin Picioruș: din maimuță…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …iar, pe de altă parte, că nu poate să explice diferența dintre om și animal.

De unde a apărut conștiința omului?…

Pr. Dorin Picioruș: De unde diferența asta calitativă între animal și om?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…De unde saltul de la animal la om, de la ființă necuvântătoare la ființă cuvântătoare, dacă nu ar fi la mijloc un act special, prin care Dumnezeu a intervenit în viața lumii? Și astfel, omul, să dobândească această capacitate de a se exprima prin cuvinte…

Animalul, trăiește și el, săracul, dar nu are conștiința existenței lui.

Pr. Dorin Picioruș: Și nici nu poate să iasă din definiția realității lui…din ontologia lui.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…El e supus repetiției. Săracul, repetă la nesfârșit ceea ce a învățat.

Pr. Dorin Picioruș: Adică gesturile…El imită…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Adică nu știe ce e progresul. Și e interesant că această realitate se păstrează, pentru că de atâta vreme animalul nu a putut să se ridice [deasupra lui], cu toate eforturile pe care le-a făcut. El nu a ajuns niciodată la conștiința de sine.

Iar, în al doilea rând, omul, de când a apărut cu conștiință, nu a mai evoluat [, dacă e să acredităm teoria evoluționistă].

Pr. Dorin Picioruș: În niciun fel…Nu s-a mai schimbat în mod fundamental…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: A rămas același de zeci de mii de ani. Și continuă să activeze ca atare.

Pr. Dorin Picioruș: Deci, ideea de evoluție cade…Ca și ideea de autonomie a omului…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Putem vorbi de o evoluție a creației…în sensul că Dumnezeu a început de la cele simple spre cele complexe. Însă nu pe cale evolutivă, în mod autonomist…Ci creația a apărut prin intervenția specială a lui Dumnezeu.

Și, din această cauză, dacă combini două animale din aceeași specie, măgarul cu calul spre exemplu, produsul lor nu se mai înmulțește.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Deci realitatea e viguroasă…Acum încearcă ei să combine diferite specii, să facă nu știu ce…Însă toate încercările lor sunt încercări de laborator, care nu fac decât să se îndepărteze din sfera adevărului. Pentru că, nenorocirea lumii de azi [e aceasta]: că făcând abstracție de Dumnezeu, face abstracție de suflet. Și ceea ce mai rămâne din om, [când negi sufletul], e numai trupul. Iar dacă manipulezi trupul…

Pr. Dorin Picioruș: materia creată…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …crezi că poți rezolva toate problemele [omului]. Or, după cum vezi, medicina a reușit să facă progrese formidabile, a reușit să facă transplanturi și operații, care erau de neimaginat în trecut, dar psihologia nu a putut să progreseze cu nimic. Ea bate pasul pe loc. Fiindcă e deja într-o lume a realităților nevăzute, care, pe cât e de nevăzută, pe atât e de importantă în viața omului.

Că îmi amintesc odată, când făceam armata, era un fel de major, care venea și spunea…

Pr. Dorin Picioruș: …Pentru că știa că ați făcut teologia…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, pentru că făcusem Seminarul![2]…Și el le spunea altora: „Uite bă, ăsta, crede în Dumnezeu! Cum să crezi în Dumnezeu, dacă El nu se vede?!”.

Pr. Dorin Picioruș: Dacă Dumnezeu nu Se vede, atunci nu există…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și eu l-am întrebat: „Dumneata ai minte?”. „Păi, cum să n-am?!”. Și i-am spus: „Nu să vede!”. Și atunci s-a înfuriat…și m-a pedepsit…

Însă, realitatea e următoarea: că omul este om prin ceea ce nu se vede și nu prin ceea ce se vede.

Pr. Dorin Picioruș: În mod fundamental, suntem oameni prin ceea ce nu se vede…decât prin ceea ce se vede…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da…E puterea spiritului! Or știința a mers până aici[3]…De aici, gata! Nu mai poți să mergi [cu uneltele științei]…

Pr. Dorin Picioruș: Însă cunoașterea lumii se bazează pe ceea ce dumneavoastră iarăși accentuați și anume pe raționalitatea creației. Pe raționalitatea și plasticitatea ei. Căci materia se poate schimba.

Fierul se poate modifica, planta poate fi modificată. Și prin aceste schimbări putem beneficia din plin de raționalitatea materiei, atâta timp – și dumneavoastră subliniați de foarte multe ori acest lucru – atâta timp cât ne păstrăm, totuși, în naturalul, în firescul lucrurilor.

Pentru ca apoi…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Acum, știți ce se întâmplă?!…Ajungem la faptul că știința actuală a ajuns la concluzia că materia nu mai este chiar așa [de]

Pr. Dorin Picioruș: amorfă…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …[de] plată…da…ci că ea este rațională pe undeva. Dar numai că nu vor să recunoască că raționalitatea asta vine de la Dumnezeu.

Pr. Dorin Picioruș: Că e amprenta unui Creator.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și cred că ei pot manipula cum vor, prin intermediul ei, creația. Or sunt niște parametri acolo, pe care, dacă nu-i respecți, sare totul în aer. Fiindcă nu poți să iei un aspect [din realitatea materiei] și să îl dezlipești de restul aspectelor, pentru ca [după aceea] să poți să îl manipulezi așa cum vrei tu. Dacă nu…

De exemplu, poți să te lupți cu un microb, dar nu poți să-l faci niciodată pe om să nu moară. Însă mai sunt și alte racile care îl macină pe om, alte zeci și sute și mii de microbi, care te atacă din toate părțile și nu poți să câștigi în fața lor.

Deci, omul are această posibilitate, parțială, [adică] rațiunea, însă trebuie, dacă ești om cu cap, trebuie să ții măsura lucrurilor[4]. Iar dacă nu faci apel la rațiune, poți să strici tot. Pentru că, fără rațiune, explici anumite lucruri până la un punct și [dar] nu poți să explici altele, care depășesc posibilitățile noastre raționale.

Da…Pentru faptul că e om[5]!…

A fost un psiholog, un savant american, Alexis Carrel[6]…

(imagine)

Pr. Dorin Picioruș: Da, îl știu!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …care a scris Omul, ființă necunoscută[7].

Pr. Dorin Picioruș: Da, s-a tradus în română!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: A apărut cu o jumătate de secol în urmă și a produs vâlvă la vremea respectivă, pentru că [a spus că] omul este…[necunoscut]. Și, într-adevăr, el vine să confirme ceea ce spun Părinții [și anume] că omul e făcut după chipul lui Dumnezeu.

Pr. Dorin Picioruș: Și acest chip e o taină, e un abis, e o necunoscută…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Ei și…nu poți să definești taina asta[8], pentru că depășește orice imaginație. Și ea nu ține numai de suflet ci ține și de trup. Și în ea se concentrează întregul mister al omului.

Poți să zici, de exemplu, că „nu există Dumnezeu”, dar îți creezi alții[9].

Pr. Dorin Picioruș: Negarea lui Dumnezeu înseamnă inventarea unor pseudo-dumnezei…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, creezi alții, care nu există…Numai că depinde la ce Dumnezeu te închini. Te închini la Moloch[10] sau la Mammonas[11] sau te închini lui Dumnezeu Cel adevărat? Și una e să te închini la materie și alta e să te închini la Spirit. Dumnezeu e Duh și trebuie să I ne închinăm Lui în duh și în adevăr [In. 4, 24]…

Pr. Dorin Picioruș: Părinte Profesor, am vorbit, pe de o parte, despre raționalitatea materiei iar, pe de altă parte, despre prezența lui Dumnezeu în lume…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Și am vorbit, totodată, despre taina omului, despre chipul lui Dumnezeu din om, care e foarte adânc, care e foarte profund, despre realitatea noastră personală necunoscută…dar n-am atins punctul esențial al discuției: prezența energetică a lui Dumnezeu în lume. Faptul că Dumnezeu e prezent în lume prin harul Său, prin slava Sa, prin lumina Sa necreată. Acest lucru ne deosebește fundamental, nu?,

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: …de teologia și spiritualitatea romano-catolice…sau protestante…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi nu [poate fi altfel]…Părinții au recurs la o analogie, care a rămas fundamentală pentru toată patristica răsăriteană: L-au comparat pe Dumnezeu cu un Soare ceresc, iar energiile Lui cu razele de soare. Și așa cum soarele e dincolo dar luminează lumea…

Pr. Dorin Picioruș: …iradiază în lumea noastră…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …tot așa și Dumnezeu e dincolo [dar și aici, prin energiile Sale dumnezeiești necreate]. Iar Ortodoxia, la ora actuală, deși a fost ostracizată [timp] de secole de către occidentali, [pe motivul] că ei erau „raționali”, pentru că spiritul „se opune” materiei, că nu știu ce…astăzi s-a ajuns la faptul [la constatarea] că materia e plină de spirit. Și că nu poți să explici nimica…

Pr. Dorin Picioruș: fără să apelezi la realitatea energiei…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că există sensul energiei create și sensul energiei

Pr. Dorin Picioruș: necreate…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Or taina, pe care o spuneau [la care se refereau] Părinții – de unde a luat ideea și Părintele Stăniloae[12] – [e] anume [aceea], că energiile create au fost concepute de Dumnezeu cu capacitatea de a primi [în ele însele] energiile necreate. Și de a se dilata și de a transfigura

Pr. Dorin Picioruș: …materia…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …așa cum s-a întâmplat pe Muntele Taborului[13].

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că asta e dovada supremă că omul n-a fost făcut să moară și [ci] că, până la urmă, el[14] va străluci în Împărăția lui Dumnezeu, așa cum strălucește soarele pe cer [Dan. 12, 3; Filip. 3, 21]…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu:…cum zice Apostolul [Pavel]…

Și e un lucru extraordinar…(zâmbește)… pentru faptul că, chiar Scriptura, care începe cu cerul și pământul,

Pr. Dorin Picioruș: La Facerea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …termină cu cerul și pământul nou

Pr. Dorin Picioruș: la Apocalipsă…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: la Apocalipsă…Pentru că este exact drumul pe care îl face lumea prin Hristos. Prin El s-a zidit [lumea], prin El s-a restaurat și prin El se va împlini destinul ultim al lumii. Iar ca o dovadă a faptului că –  zic Părinții [acest lucru]! – acesta e planul lui Dumnezeu…

Pr. Dorin Picioruș: cu lumea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: cu lumea…constă în faptul că îl lasă pe om să moară trupește dar nu și sufletește. Că, dacă stai să te gândești, omul e făcut ca om nu numai după trup ci și după suflet.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar sufletul nu e necreat ci creat [de Dumnezeu].