Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 10 martie 2014

Interviuri de conștiință (vol. 1) [7]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

***

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și Dumnezeu ține sufletul nemuritor și îl păstrează în vederea învierii.

Pr. Dorin Picioruș: În vederea învierii omului…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, îl ține până la sfârșit!…Și asta este garanția [învierii noastre]. Și dacă a venit Hristos cu învățătura despre învierea morților, [a venit pe un teren prielnic, pentru că]…lumea era deja pregătită. Ea credea în existența spiritelor.

Pr. Dorin Picioruș: Din teologia păgână…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păgână…și de toate nuanțele. Și panteistă, și dualistă…și parsistă…și mai știu eu de care alta…Dar și cea creștină! Care, într-adevăr, scoate în evidență [faptul], nu numai că există materie și spirit dar că, în fond, materia e concentrare de spirit și energie.

Numai că omul a descoperit o a doua lege… Pentru că bomba atomică ce e?

Pr. Dorin Picioruș: E o concentrare de energie!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu, pulverizează…descompune materia! Căci apare explozia aceea teribilă…o lumină care te orbește, o lumină care este moartea…

Pr. Dorin Picioruș: Da, care aduce moartea!…Care vestește moartea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și care e la antipodul celei care a strălucit pe Tabor.

Pr. Dorin Picioruș: …Care nu a produs moartea, ci transfigurarea lor[1].

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Așa!…Și aici e toată chestiunea [de fond]. Că omul poate să distrugă, dar nu poate să repare.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles, Părinte Profesor!…Acum am ajuns în situația, ca noi, în teologie, să vorbim despre reactualizarea Părinților. Să vorbim despre reactualizarea marilor probleme teologice. Dumneavoastră cum credeți [că stau lucrurile în această chestiune] sau care ar fi lucrul principal, care ar trebui reactualizat?

Dumneavoastră vorbiți, spre exemplu, despre creație, ca despre o realitate cu amprentă rațională, vorbiți apoi, în mod pregnant, despre Hristos ca Pantocrator, Care atrage spre Sine toată creația, vorbiți și despre diferența dintre umanizare și deificare/ îndumnezeire

Dintre toate acestea, care credeți că ar fi…subiectul teologic sau dogma teologică, care ar trebui esențializată, care ar trebui pusă în termeni proprii pentru credincioșii noștri, pentru ca viața lor liturgică, viața lor particulară și eclesială să fie alta, să fie revitalizată?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Păi…

Pr. Dorin Picioruș: Dumneavoastră mergeți pe ideea Pantocratorului!…Teologia Dogmatică a dumneavoastră, ultima carte[2], este făcută pe calapodul lui Hristos ca Pantocrator…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Sfântul Chiril al Alexandriei[3] folosea o imagine foarte plastică. Ca să explice această realitate, adică îndumnezeirea omului. Și exemplul lui m-a frapat de când l-am studiat. Căci el spunea: bagi fierul în foc și metalul acela, care e opac, se înroșește și devine maleabil.

Pr. Dorin Picioruș: Arată alte calități

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Că se vede că focul schimbă constituția…

Pr. Dorin Picioruș:…fierului…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …a fierului. Și asta e ceva practic!

Pr. Dorin Picioruș: Da, foarte practic!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și Hristos a arătat-o…

Pr. Dorin Picioruș: În persoana Lui.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, în mod natural…pă muntele Taborului. Când fața Lui a strălucit ca soarele și veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina [Mt. 17, 2]. Deci materia e făcută de Dumnezeu cu fundament spiritual! Și [iar] „marea contribuție” pe care o are astăzi lumea, față de trecut, de antichitate…[e aceea că] a opus spiritul materiei.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și Părinții, ai văzut, arată ce se întâmplă cu fierul înroșit în foc…

Pr. Dorin Picioruș: Adică arată că nu există un antagonism între suflet și materie…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Mă rog!…Aveau ei ideile lor…Întotdeauna au recurs la analogii d-astea dinamice…N-au recurs…

Pr. Dorin Picioruș: La chestii statice

Pr. Prof. Dumitru Popescu:…pentru că n-au vrut să opună materiei spiritul.

Pr. Dorin Picioruș: Da, corect!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Ei nu puneau în relație, spre exemplu, piatra cu mintea! Pentru că, în mod categoric, nici prin cap nu îți trece o asemănare între ele.

Însă, dacă mergi și sapi la adâncul lucrurilor – și asta a făcut-o fizica contemporană! – atuncea îți dai seama că, într-adevăr, dincolo de lumea ta materială, văzută, este infinitul cosmic. Acolo e cosmosul mic, în care tu, pur și simplu, vezi numai particule…

Pr. Dorin Picioruș: Lumea subatomică, da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …care au o mobilitate extraordinară…Însă, numai că aici se întâmplă altă treabă. În trecut opuneau spiritul cu materia. Astăzi însă sunt atât de mult cuceriți de materie încât spun că totul se explică prin materie și cică nu mai există spirit.

Însă realitatea e că s-a făcut un pas extraordinar și de atunci s-a terminat cu epoca iluministă, care s-a constituit într-o frondă nemaipomenită la adresa Creștinismului. Pentru că iluminiștii nu suportau ideea de spirit a Creștinismului, care intra în contradicție cu raționalismul lor materialist dus la maximum [la extrem].

Ei, bine, acum s-a ajuns la concluzia că materia este maleabilă, că se poate modifica…Însă, cu bomba atomică, oamenii și-au dat seama că pur și simplu toată materia se transformă în pulbere.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Deci dumneavoastră credeți că teologia creației sau ea împreună cu hristologia ar trebui să fie reevidențiate de către teologia actuală.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Adică eu cred că noi putem să facem apel la știință, ca să arătăm că, într-adevăr, materia nu este opusă spiritului.

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că atunci când s-a spart atomul [când s-a intrat în atom în mod științific], s-a constatat că înăuntrul lui este o lume organizată în mod extraordinar. Că avem de-a face cu un microcosmos, [tot la fel de impunător] ca și cosmosul mare.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și el[4] este de o organizare extraordinară…deși, pe de altă parte, ei[5] vin și spun că acolo se petrec niște fenomene ieșite din comun. Pentru că, la un microscop, dacă vrei să pătrunzi în lumea microcosmosului [subatomic], îți dai seama că e totul o învălmășeală de particule

Pr. Dorin Picioruș: …care par haotice, o lume haotică…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …dar însă, realitatea e aceea, că ea are o ordine!…

Pr. Dorin Picioruș: Că lumea asta haotică nu se sparge…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: nu se descompune!

Pr. Dorin Picioruș: …nu se descompune…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Că ceea ce ni se pare nouă haotic…are ordine. Pentru că, așa cum spunea cineva, lumea e în curs de devenire. Ea nu șade pă loc! Ea merge [mai departe tocmai] pentru că e făcută de Dumnezeu pentru un scop [anume] și tinde către un scop. Acuma, știința vine și spune [în mod] clar: Domne, noi nu putem să știm dacă lumea are un început sau nu are un început, pentru că noi nu putem să verificăm treaba asta!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Cine s-apucă să-mi spună mie că „nu există Dumnezeu”, pentru că „lumea e eternă”…astea sunt povești! Sunt ideologii

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Care nu pot fi justificate și gândite științific…

Pr. Dorin Picioruș: Sau, mai bine zis, sunt presupuneri

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Sunt [presupuneri] „științifice”, da!…Care înlocuiesc cuvântul „știință”…

Pr. Dorin Picioruș: [surâd] …Înțeleg!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: [și dumnealui surâde]: …Toate sunt „științifice” dar nu țin de Dumnezeu! …Căci știința se mărginește la ceea ce se vede.

Pr. Dorin Picioruș: La ceea ce e cuantificabil

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: La ceea ce se poate…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …experimenta…

Pr. Dorin Picioruș: …demonstra…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar ceea ce nu poate să cunoască…ea[6] lasă la o parte. Or s-a văzut un singur lucru: că nu se poate explica începutul [lumii] și nici nu se poate explica sfârșitul [ei], dar se poate explica, pur și simplu, asta: că materia rămâne deschisă continuu către transcendent. Căci, la un moment dat, [oamenii de știință înțeleg] că parcă există ceva dincolo de materie. Pentru că [omul] nu poate să explice totul pân [prin] materie, ci trebuie să facă apel la ceva care vine din afara materiei. E prea mare dis…asta!…ordine, prea multă risipă de raționalitate, pentru ca lucrurile să…

Pr. Dorin Picioruș: fie la voia întâmplării…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Ea nu poate să fie de la sine[7]…fără să fi avut loc o intervenție specială…Și aici e spărtura asta, care îți dă posibilitatea să te deschizi către Dumnezeu. Numai că ajung așa de infatuați [oamenii de știință] între ei, încât spun că știința poate să dovedească existența lui Dumnezeu mai mult decât orice religie.

Pr. Dorin Picioruș: Și știința, cumva, merge pe urmele teologiei…ale teologiei Pantocratorului. Pentru că Cel care a creat lumea și Care o ține în existență, Care o mântuie și Care o va judeca, a creat-o rațional, pentru ca și omul și materia să se îndumnezeiască.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, asta e adevărat!…Însă ei[8] nu pot să vorbească despre Pantocrator, pentru că El depășește posibilitățile lor. Ei merg până la graniță. Ce-o fi dincolo de graniță, ei nu mai știu.

Pr. Dorin Picioruș: Cu alte cuvinte, teologia ortodoxă, vorbind despre Dumnezeu Pantocratorul, e avangardistă

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: …în comparație cu știința…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi nu e avangardistă pentru că a fost mai înainte de știință…

Pr. Dorin Picioruș: Da-da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: pentru că nu am făcut acum afirmațiile, după ce le-a descoperit știința…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Pentru că totul[9] vine din Dumnezeu. Căci spune acolo, că l-a început a făcut cerul și pământul [Fac. 1, 1]. Pentru că a făcut mai întâi lumea nevăzută și apoi pe cea văzută.

Pr. Dorin Picioruș: Da, da, da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Căci după [ce a fost creată] lumea nevăzută, a fost creată și cea văzută.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar pentru că omul era primitiv…nu puteai să vii cu imagini din astea, abstracte, care…

Pr. Dorin Picioruș: …pentru evreul care tindea spre idolatrie…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Căci făcea ce făcea [poporul lui Israel]…ăla[10] se ruga sus[11], bietu’ Moise, pe munte, și el se ducea în vale și se închina la vițălul de aur.

Pr. Dorin Picioruș: Da, din păcate!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Și noi ne închinăm astăzi la vițelul de aur…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și încă cum!…Pentru un vițel de aur (zâmbește) ești în stare să dai orice…Unii își dau și sufletul din ei.

Mai ales acum, în sfârșit, în societatea asta…Pur și simplu mă uit…și mă gândesc…și mă apucă groaza…Pentru că unde mă uit, toți vor numai bani!…Numai învârteală, numai afaceri, numai corupție…ca și când totul ar fi numai pământ…Nu mai au niciun fel de deschidere, de preocupare pentru [suflet]…

Poate că așa e mentalitatea [postmodernă]! Pentru că se gândesc să facă mai întâi avere și apoi se gândesc și la lucruri spirituale.

E adevărat că, în trecut, boierii[12] se ocupau ei și de lucruri spirituale, dar aveau cu ce să trăiască.

Pr. Dorin Picioruș: Le făceau pe ambele: și cu viața spirituală și cu…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Aveau posibilități [materiale]! Că altfel trebuiau să tragă la jug ca să supraviețuiască.


[1] A Sfinților Apostoli.

[2] Mă refer la: Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2005, 442 p.

[4] Microcosmosul subatomic.

[5] Oamenii de știință.

[6] Știința.

[7] Să aibă existență de sine.

[8] Oamenii de știință.

[9] Toată revelația dumnezeiască.

[10] Sfântul Proroc Moise.

[11] Pe Muntele Sinai.

[12] Din Țările Române.

Viața și experiența Fericitului Timotei Țanis [1]

Fericitul Timotei Tanis 1

Mănăstirea Sfinții Teodori, Părintele Timotei Țanis Duhovnicul. O floare frumos-mirositoare a Bisericii, trad. din lb. gr. de Pr. Ion Andrei Țârlescu, ed. Bunavestire, Bacău, 2010, 224 p.

*

Fericitul Timotei Tanis 2

Fericitul Timotei Țanis s-a născut în ziua de 16 noiembrie 1928, într-o zi de duminică, în satul Keramuți, din Malevi-Iraklion, în insula Creta, p. 16.

Numele său de mirean: Constantin. Era slab la trup, sensibil, liniștit, blând, p. 16.

Mama lui: Irina, p. 17.

La 13 ani a vrut să plece de-acasă și să se facă monah, p. 17.

Cel mai bun elev la școală, p. 17. Milostiv de copil. Și față de oameni și față de animale, p. 18.

În 1940 termină școala primară în satul lui natal, p. 18. Învață să cânte și să citească bisericește la Mănăstirea savatienilor, unde ajunge în 1945, p. 19. E luat de părinți acasă, p. 19. În 1946 intră primul la Seminarul Teologic din Hania, p. 19.

E luat în armată, lucrează aici ca radiotelegrafist, timp de 11 luni, p. 25. Își rupe o mână, timp de doi ani e lăsat la vatră și mai face apoi încă 9 luni de armată, p. 25. Când se eliberează din armată avea vârsta de 26 de ani, p. 25.

Devine student…doar după 3 zile de studiu. Student în Atena și plin de sărăcie, p. 26. Singur și fără loc de muncă, p. 26. Locuiește în foișorul mătușii Pelaghia, unde ea ținea toate vechiturile, p. 26. Cânta foarte frumos la strană, p. 27. Primește mâncare în dar, p. 27. Nu a putut să intre la Teologie, pentru că a vărsat, din greșeală…călimara de cerneală pe foaia de examen, p. 28.

În 1957 era student în anul al 2-lea…și „toate ușile [îi] erau închise”, p. 31.

Se căsătorește cu Maria Vasiliu Kefalogianni, p. 31. Nu au avut copii, p. 32.

Până în 1961 va lucra ca funcționar la un centru de asigurări medicale. În Iraklion, p. 32. În 1961 devine student la Agronomie, intrând între primii 12. Din 14 octombrie 1961 este inginer agronom pentru 6 ani și 6 luni, p. 32.

Toți îl vedeau nu numai ca pe un om bun, ci ca pe un Sfânt, p. 32.

În 1964 are un accident de mașină. El conducea o motocicletă…și a fost lovit de un taxi. Accident foarte grav, p. 33. A stat 6 luni în spital…spitalizarea fiindu-i plătită de soacra lui, p. 33.

Aici, la spital, în urma accidentului de mașină, a ajuns în situația de a…i se amputa picioarele. Și atunci s-a rugat Sfântului Nectarie de la Eghina să îi ajute, făgăduind că se va face preot. Sfântul i s-a arătat în vedenie și i-a spus că se va vindeca, p. 33.

Are un vis-vedenie, în care Îl vede pe Domnul…Care îi spune că trebuie să treacă prin via „plină de mărăcini mari și țepoși” pentru a se odihni în Împărăția lui Dumnezeu, p. 34.

După vindecare, el are prima vedere extatică, p. 34.

Ia decizia să se facă preot și să trăiască în curăție dumnezeiască cu soția sa, p. 39-40. În vedenia visului i se confirmă faptul că trebuie să se preoțească, p. 40-41.

Toți îl i-au în râs pentru că renunță la inginerie…pentru că, în Creta, poporul nedus la Biserică spunea că numai „puturoșii și mincinoșii se fac popi”, p. 41.

Se face preot împotriva tuturor, p. 42. E sprijinit de Părintele Manole, care înțelege viața lui printr-un vis dumnezeiesc, p. 42.

Pe 10 martie 1968 e hirotonit diacon de către ÎPS Evghenie, Arhiepiscopul Cretei. Era Duminica lăsatului sec de brânză. Iar pe 16 martie 1968, în Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron, în care avem minunea colivelor și pomenirea morților, e hirotonit preot, p. 42.

Merge în parohia Sfânta Varvara, care avea Biserica neterminată, p. 43. Părintele Manole Stratakis devine duhovnicul Fericitului Părinte Constantin Țanis, p. 43. Timotei e numele său de monah.

Încep diverse acuze la adresa sa, pentru ca să îl facă să renunțe la preoție, p. 43. Părintele Manole, duhovnicul său, are o vedenie, de mai multe ori în aceeași noapte, în care Domnul i-a spus: „Nu-l împiedica [să fie preot], [ca] să nu fii opreliște unui om pe care Eu îl vreau, care este vas ales al Meu!”, p. 43.

În urma acestei vedenii, duhovnicul său alege să slujească împreună cu Fericitul Constantin. Ba, mai mult decât atât, duhovnicul începe să se spovedească la el, la cel pe care îl spovedise până atunci, p. 43-44.

Părintele Manole, duhovnicul devenit ucenic, vede chipul Fericitului Constantin plin de lumină dumnezeiască. Și încă de atunci el primise harisma de a cunoaște păcatele oamenilor, p. 44.

Simțea mirosul păcatelor oamenilor, starea lor sufletească, p. 48. În p. 48-49 avem date despre harisma vederii-înainte pe care o avea.

Începe să-i alunge pe demoni din oameni, p. 51.

Slujește la Sfânta Varvara un an și 6 luni, p. 51. Părintele Manole îl cinstea ca pe un Sfânt, p. 51. Ajunge să slujească în Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, p. 52. Are o vedenie în urma căreia primește harisma predicării, p. 52. După predicile sale, oamenii simțeau să vină la el și să se spovedească, p. 52.

Introducea în predicile sale experiența sa mistică, p. 53. Predica din operele Sfinților Părinți, era un isihast, spovedea și împărtășea des cu Sfânta Euharistie, p. 53. La îndemnul său, credincioșii Bisericii sale „dăruiau săracilor o zecime din câștigurile lor” în așa fel încât filantropia parohiei a crescut la un alt nivel, p. 53.

Vizita des spitale, cămine de bătrâni, închisori și toți banii strânși la slujbe îi dăruia, p. 53. Deși el nu avea copii, prin rugăciunile sale multe femei au născut prunci, p. 54.

Și-a disprețuit neputința trupului în mod continuu, p. 57. Era grijuliu cu cei pe care îi spovedea, uneori aspru dar dădea dovadă de înțelegere, p. 57. Când oamenii ieșeau de la el, de la Spovedanie, simțeau că zboară, pentru că erau plini de bucurie dumnezeiască, p. 58.

Avea marele har de a se coborî la nivelul duhovnicesc al celui care se spovedea”, p. 58. Lucrurile care îl caracterizau în mod marcant: „sinceritatea adâncă și smerenia adevărată”, p. 60.

Încep bolile imense în viața lui, p. 60 și se formează, în jurul său, „primul grup de fiice duhovnicești”, p. 62.

Zidește o Biserică pe proprietatea doamnei preotese, care devine o Mănăstire de maici pentru ucenicele sale, p. 65. Piatra de temelie a Mănăstirii a pus-o în ziua de 20 mai 1976. Însă doamna preoteasă se îmbolnăvește de cancer, p. 65. Suferința ei a fost de 4 ani. Nu era geloasă pe iubirea monahiilor față de soțul ei, p. 66. Pe 22 mai 1979, preoteasa Maria primește schima mare și adoarme pe 18 iulie 1979, p. 66.

În septembrie 1979, Fericitul Constantin pleacă în Sfântul Munte Athos și pe 1 martie 1980 e tuns monah, cu numele de Timotei, de către Părintele Vasile Gontikaki, egumen al Mănăstirii Stavronikita. De ce Timotei? Pentru a-l cinstit pe ÎPS Timotei, Arhiepiscopul Cretei, p. 66.

Fericitul Timotei Tanis 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno