Fericitul Timotei Tanis 1

Mănăstirea Sfinții Teodori, Părintele Timotei Țanis Duhovnicul. O floare frumos-mirositoare a Bisericii, trad. din lb. gr. de Pr. Ion Andrei Țârlescu, ed. Bunavestire, Bacău, 2010, 224 p.

*

Fericitul Timotei Tanis 2

Fericitul Timotei Țanis s-a născut în ziua de 16 noiembrie 1928, într-o zi de duminică, în satul Keramuți, din Malevi-Iraklion, în insula Creta, p. 16.

Numele său de mirean: Constantin. Era slab la trup, sensibil, liniștit, blând, p. 16.

Mama lui: Irina, p. 17.

La 13 ani a vrut să plece de-acasă și să se facă monah, p. 17.

Cel mai bun elev la școală, p. 17. Milostiv de copil. Și față de oameni și față de animale, p. 18.

În 1940 termină școala primară în satul lui natal, p. 18. Învață să cânte și să citească bisericește la Mănăstirea savatienilor, unde ajunge în 1945, p. 19. E luat de părinți acasă, p. 19. În 1946 intră primul la Seminarul Teologic din Hania, p. 19.

E luat în armată, lucrează aici ca radiotelegrafist, timp de 11 luni, p. 25. Își rupe o mână, timp de doi ani e lăsat la vatră și mai face apoi încă 9 luni de armată, p. 25. Când se eliberează din armată avea vârsta de 26 de ani, p. 25.

Devine student…doar după 3 zile de studiu. Student în Atena și plin de sărăcie, p. 26. Singur și fără loc de muncă, p. 26. Locuiește în foișorul mătușii Pelaghia, unde ea ținea toate vechiturile, p. 26. Cânta foarte frumos la strană, p. 27. Primește mâncare în dar, p. 27. Nu a putut să intre la Teologie, pentru că a vărsat, din greșeală…călimara de cerneală pe foaia de examen, p. 28.

În 1957 era student în anul al 2-lea…și „toate ușile [îi] erau închise”, p. 31.

Se căsătorește cu Maria Vasiliu Kefalogianni, p. 31. Nu au avut copii, p. 32.

Până în 1961 va lucra ca funcționar la un centru de asigurări medicale. În Iraklion, p. 32. În 1961 devine student la Agronomie, intrând între primii 12. Din 14 octombrie 1961 este inginer agronom pentru 6 ani și 6 luni, p. 32.

Toți îl vedeau nu numai ca pe un om bun, ci ca pe un Sfânt, p. 32.

În 1964 are un accident de mașină. El conducea o motocicletă…și a fost lovit de un taxi. Accident foarte grav, p. 33. A stat 6 luni în spital…spitalizarea fiindu-i plătită de soacra lui, p. 33.

Aici, la spital, în urma accidentului de mașină, a ajuns în situația de a…i se amputa picioarele. Și atunci s-a rugat Sfântului Nectarie de la Eghina să îi ajute, făgăduind că se va face preot. Sfântul i s-a arătat în vedenie și i-a spus că se va vindeca, p. 33.

Are un vis-vedenie, în care Îl vede pe Domnul…Care îi spune că trebuie să treacă prin via „plină de mărăcini mari și țepoși” pentru a se odihni în Împărăția lui Dumnezeu, p. 34.

După vindecare, el are prima vedere extatică, p. 34.

Ia decizia să se facă preot și să trăiască în curăție dumnezeiască cu soția sa, p. 39-40. În vedenia visului i se confirmă faptul că trebuie să se preoțească, p. 40-41.

Toți îl i-au în râs pentru că renunță la inginerie…pentru că, în Creta, poporul nedus la Biserică spunea că numai „puturoșii și mincinoșii se fac popi”, p. 41.

Se face preot împotriva tuturor, p. 42. E sprijinit de Părintele Manole, care înțelege viața lui printr-un vis dumnezeiesc, p. 42.

Pe 10 martie 1968 e hirotonit diacon de către ÎPS Evghenie, Arhiepiscopul Cretei. Era Duminica lăsatului sec de brânză. Iar pe 16 martie 1968, în Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron, în care avem minunea colivelor și pomenirea morților, e hirotonit preot, p. 42.

Merge în parohia Sfânta Varvara, care avea Biserica neterminată, p. 43. Părintele Manole Stratakis devine duhovnicul Fericitului Părinte Constantin Țanis, p. 43. Timotei e numele său de monah.

Încep diverse acuze la adresa sa, pentru ca să îl facă să renunțe la preoție, p. 43. Părintele Manole, duhovnicul său, are o vedenie, de mai multe ori în aceeași noapte, în care Domnul i-a spus: „Nu-l împiedica [să fie preot], [ca] să nu fii opreliște unui om pe care Eu îl vreau, care este vas ales al Meu!”, p. 43.

În urma acestei vedenii, duhovnicul său alege să slujească împreună cu Fericitul Constantin. Ba, mai mult decât atât, duhovnicul începe să se spovedească la el, la cel pe care îl spovedise până atunci, p. 43-44.

Părintele Manole, duhovnicul devenit ucenic, vede chipul Fericitului Constantin plin de lumină dumnezeiască. Și încă de atunci el primise harisma de a cunoaște păcatele oamenilor, p. 44.

Simțea mirosul păcatelor oamenilor, starea lor sufletească, p. 48. În p. 48-49 avem date despre harisma vederii-înainte pe care o avea.

Începe să-i alunge pe demoni din oameni, p. 51.

Slujește la Sfânta Varvara un an și 6 luni, p. 51. Părintele Manole îl cinstea ca pe un Sfânt, p. 51. Ajunge să slujească în Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, p. 52. Are o vedenie în urma căreia primește harisma predicării, p. 52. După predicile sale, oamenii simțeau să vină la el și să se spovedească, p. 52.

Introducea în predicile sale experiența sa mistică, p. 53. Predica din operele Sfinților Părinți, era un isihast, spovedea și împărtășea des cu Sfânta Euharistie, p. 53. La îndemnul său, credincioșii Bisericii sale „dăruiau săracilor o zecime din câștigurile lor” în așa fel încât filantropia parohiei a crescut la un alt nivel, p. 53.

Vizita des spitale, cămine de bătrâni, închisori și toți banii strânși la slujbe îi dăruia, p. 53. Deși el nu avea copii, prin rugăciunile sale multe femei au născut prunci, p. 54.

Și-a disprețuit neputința trupului în mod continuu, p. 57. Era grijuliu cu cei pe care îi spovedea, uneori aspru dar dădea dovadă de înțelegere, p. 57. Când oamenii ieșeau de la el, de la Spovedanie, simțeau că zboară, pentru că erau plini de bucurie dumnezeiască, p. 58.

Avea marele har de a se coborî la nivelul duhovnicesc al celui care se spovedea”, p. 58. Lucrurile care îl caracterizau în mod marcant: „sinceritatea adâncă și smerenia adevărată”, p. 60.

Încep bolile imense în viața lui, p. 60 și se formează, în jurul său, „primul grup de fiice duhovnicești”, p. 62.

Zidește o Biserică pe proprietatea doamnei preotese, care devine o Mănăstire de maici pentru ucenicele sale, p. 65. Piatra de temelie a Mănăstirii a pus-o în ziua de 20 mai 1976. Însă doamna preoteasă se îmbolnăvește de cancer, p. 65. Suferința ei a fost de 4 ani. Nu era geloasă pe iubirea monahiilor față de soțul ei, p. 66. Pe 22 mai 1979, preoteasa Maria primește schima mare și adoarme pe 18 iulie 1979, p. 66.

În septembrie 1979, Fericitul Constantin pleacă în Sfântul Munte Athos și pe 1 martie 1980 e tuns monah, cu numele de Timotei, de către Părintele Vasile Gontikaki, egumen al Mănăstirii Stavronikita. De ce Timotei? Pentru a-l cinstit pe ÎPS Timotei, Arhiepiscopul Cretei, p. 66.

Fericitul Timotei Tanis 3

Did you like this? Share it: