Mănăstirea Sfinții Teodori, Părintele Timotei Țanis Duhovnicul. O floare frumos-mirositoare a Bisericii, trad. din lb. gr. de Pr. Ion Andrei Țârlescu, ed. Bunavestire, Bacău, 2010, 224 p.

*

Prima parte și a doua.

*

Fericitul Timotei declara că monahii sunt victime ale păcatelor oamenilor, 111. Hristos Se luptă pentru noi, dacă Îl chemăm în rugăciune și El biruie păcatele noastre, p. 115. Ajunsese să se raporteze la sufletele oamenilor și nu la sexul persoanelor, 115. Unei maici, care se plângea de suferințele ei, Fericitul Timotei i-a spus că monahismul înseamnă o continuă tristețe, p. 116.

Împărăția lui Dumnezeu se câștigă „prin multe supărări”, p. 116.

Demonii îl atacă pe un bărbat care asistase la ședințe de spiritism. Niște mâini nevăzute îl strângeau cu putere. Dar când a pomenit de Dumnezeul Fericitului Timotei, demonii au fugit, p. 119.

Îi apare în vis, unei femei care era pe cale de a muri din cauza intoxicării cu fum, și o trezește, p. 123.

El vorbea despre tristețea care ne înnoiește. Despre tristețea pe care o suferim datorită păcatelor și a patimilor noastre, p. 129.

Dorind să știe ce înseamnă „multele locașuri” ale Împărăției lui Dumnezeu, a avut o vedenie, în care a fost dus de doi Îngeri în Rai și a văzut cum se construiesc casele fiecărui membru al Împărăției lui Dumnezeu, p. 130-131.

Dumnezeu răsplătește truda/ nevoința noastră, p. 139. Pe Dumnezeu Îl interesează, dacă noi ne-am luptat cu patimile noastre, p. 140. Putem lupta cu orice ispită, pentru că harul lui Dumnezeu ne întărește, p. 141.

Dumnezeiescul Timotei ne învață să Îi lăsăm lui Dumnezeu grija noastră, p. 142. Să o punem înaintea Lui. Să Îl lăsăm pe El să decidă în ceea ce ne privește.

Numai prezentul ne aparține, p. 143. Demonii ne ispitesc cu simțăminte și boli false, p. 146. De aceea, el ne îndeamnă să fim atenți la sănătatea noastră, p. 146. În p. 148, el afirmă că orice păcat pentru care nu ne pocăim este un păcat de moarte.

„Uneori, Dumnezeu, chiar și Sfinților le permite să aibă defecte, chiar până la sfârșitul vieții lor, pentru a se smeri”, p. 151. Judecarea altora îndepărtează de la noi harul lui Dumnezeu, p. 152. Păcatele trebuie mărturisite punctual și nu povestite pe zeci de minute. Spui păcatul și nu contextul, p. 159.

Noi nu putem să biruim nicio patimă…dar Domnul e Cel care biruie în noi patimile, p. 176. Trebuie să mâncăm cu măsură, p. 181. Hainele de rugăciune, de acasă, trebuie să fie smerite și vechi,  pentru ca să ne împingă spre umilință, p. 181. Pe când cele cu care mergem la Biserică trebuie să fie cuviincioase, p. 181.

Unei monahii, la parastasul său de 3 zile, în vis, Fericitul Timotei îi confirmă că el a strâns-o de mână, pe când era prohodit în coșciug, p. 204. Rodiile binecuvântate de el, ajută un cuplu să aibă copii, p. 205-206. Ajută pe cineva să elimine pietrele de la rinichi, p. 208.

Did you like this? Share it: