Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Părintele Stăniloae vorbea fără curs? Fără ceva în față? Vorbea liber?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da…vorbea liber!…El vorbea în afara cursului. Nu se ținea numai de curs.

Pr. Dorin Picioruș: El spunea mai mult decât era în curs…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Ceea ce era interesant…Pentru că, ați văzut [cum stă treaba], cu cei care nu erau atenți la ce spunea el și nici nu doreau să îi citească cursul…

Dar erau alții (râde), care aveau talente oratorice teribile…Unul era Liviu Stan[1].

Pr. Dorin Picioruș: De Drept canonic!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Vorbea bine! Știa să vorbească bine…Apoi Coman era înflăcărat

Pr. Dorin Picioruș: I. G. Coman…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Dar și el avea o boală: nu putea să ajungă la concluzii. Scotea frază din frază, frază din frază…el zicea că termină și nu termina niciodată. Dar te ținea două ore [privind] cu gura căscată [la el]…

Însă vorbea cu patos extraordinar, înflăcărat, nu știu ce…încât îți venea să te urci pe bancă, pentru ca să îl asculți. Era frumos…Nici nu știai când trecea ora.

Apoi era Balcă[2]. Ăsta era o altă figură…Era mucalit[3], făcea bancuri…

Pr. Dorin Picioruș: Profesorul Balcă era cu Predica?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu, era mai mult cu Filosofia el!…Cu Predica nu se prea ocupa…Am impresia că a făcut treaba asta[4], pentru că nu avea altceva mai bun de făcut.

Dar, din punctul de vedere al culturii, el ne-a învățat despre toți filosofii, ne vorbea…

Pr. Dorin Picioruș: Mai mult sintetic…în mod selectiv…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da…știa bine!…Apoi mai era Elian[5]

Pr. Dorin Picioruș: Alexandru Elian…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: El era de Bizantină…Și ăsta vorbea frumos! Și scria frumos!…Dar a fost leneș. N-a scris prea mult la viața lui. Decât două-trei broșuri…

Eu îl știu de când veneau ăia de la Culte, că atunci așa era…ca să asiste la ore, ca să vadă ce vorbești…

Pr. Dorin Picioruș: Vă monitorizau…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: O!…Nu puteai să respiri [din cauza lor]…Că [atunci] pleca Securitatea și veneau Cultele. După ce plecau Cultele, veneau ăia de la Patriarhie. După Patriarhie, veneau ăia de la Primărie, de la Miliție…Și toată ziua se preumblau p-acolo[6]…Era de groază!

Și îți spuneau: „Vezi că ăsta face afaceri, că uite ce spune, că ălalalt [face] cutare [lucru]…”.

Pr. Dorin Picioruș: Doreau să vă împileze unul cu altul…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi da!…Însă ei veneau la mine, pentru că eram rector, ca să îmi spună ce se întâmplă în școală. Și eu le spuneam: „Ce să le faci, domne, sunt tineri!…”. [Și ei]: „Da, da!…Dar dacă nu le intră mințile în cap[7], îi băgăm la zdup[8]!”. Și mă duceam, mai dădeam cu ei de pământ[9], pentru ca să-i sperii…De unde!…

Într-o zi eram cu unu’ p-acolo, pă sus, unde erau dormitoarele…La etaj…

Pr. Dorin Picioruș: Da, știu…Sus: dormitoarele și jos: clasele de curs…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Îhî…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru cei care nu știu cum era facultatea noastră înainte [de revoluție]…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și era un băiat simpatic, cu care mai luam un pahar[10] cu el…Și mă ia și îmi spune: „Hai încoace!”. Și mă duce și deschide ușa…și unul asculta Europa Liberă (începe să râdă cu poftă)…

Pr. Dorin Picioruș: Adică ei știau cine se mai ocupă (încep și eu să râd)…și cu altceva

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și ăla stătea lungit în pat…„Ia uite, domnule, după lege, p-ăsta trebuie să îl bag în pușcărie!”…

Pr. Dorin Picioruș: Și datorită unor securiști, mai cu Dumnezeu în suflet, am putut să scăpăm…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Oricum a fost…erau tot oameni, și puteai să te înțelegi cu ei…

Dar s-au făcut lucruri eroice

Pr. Dorin Picioruș: Acum chiar minunate, dacă privești în urmă și vezi câte s-au făcut în timpul comunismului [la nivelul întregii Biserici Ortodoxe Române]…cu toate legile împotriva noastră…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Ce s-a făcut bine acolo[11], în timpul comunismului, a fost acela că…a fost disciplină.

Pr. Dorin Picioruș: Disciplină în cadrul facultății…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Era armată! Ieșeau în oraș numai cu bilet de voie. Nu putea nimeni să miște în institut…

Și aveam altul (râde)…când și-a dat și el doctoratul…Magisteriu îi zicea [pe] atunci…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: A murit săracu’… Dumnezeu să-l ierte! Era cam naiv…(râde). Era băiat deștept, inteligent…dar cam visător…Și mai eram cu unul, Tarangul[12], care acum e pe la Paris…un tip dat în mă-sa pă gheață de inteligent…dar escroc mare…

Și toată ziua, bună ziua (râde), îl bătea p-ăsta la cap: „Băi, trebuie să ajungi prim-ministru!”, înțelegi?

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar Tarangul îi spune lu’ ăla: „Bă, vezi că mâine facem o întrunire și îți expui programul de prim-ministru!”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și sună dimineața deșteptarea, și acolo, la rugăciune…în loc să se roage, a început să spună: „Eu sunt prim-ministru!” (izbucnește în râs)…Și l-a luat Securitatea!…

Pr. Dorin Picioruș: L-a luat Securitatea atât de repede?!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: O glumă ca să reziști sub presiunea…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da…dar săracu’, el nu știa [de glumă]!…(râde din nou copios)…

Iar ăia l-au luat pe sus (râde în continuu)…și el: „Oho, unde mă duceți!” (râde cu nostalgie)…

(râd și eu)

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …Și ce i-or fi făcut bietului acolo, că a venit…

Pr. Dorin Picioruș: Din cauza glumei…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: (râsul se transformă în tușit) …Dracu te-a pus!…

Pr. Dorin Picioruș: Glumă tinerească…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și a murit de cancer, săracu’!…Era profesor la Caransebeș. Da…Făcuse studii la sârbi, era bun istoric, scria bine…

Tot așa mai era Rămureanu[13]

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Profesor dă…

Pr. Dorin Picioruș: La IBOR[14]?…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, era figură mare!…Era plin de el. Era așa: un tip mic…și îi intrase lui în cap că e neamț

Pentru că s-a dus la studii, la Strasbourg, și acolo l-a întrebat un profesor de unde este. „Păi, din România!”. „Din România?!…Și acolo n-au fost goții, domnule?!”…Pe vremuri…

Pr. Dorin Picioruș: Goții erau spre Buzău…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și ăla i-a spus: „Dar stai, că ai mutră de [neamț]…”.

Pentru că avea ochelari din ăia, de diplomat…

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru că era o figură deschisă…Și ăla îi spune: „Ești om ales. Ești omul nostru, domnule!”. Și se lăuda la noi, că ăla a spus despre el, că este de origine nemțească.


[3] Un om vesel, poznaș, pus pe glume.

[4] Faptul de-a preda Omiletică, Catehetică și Pedagogie.

[6] Pe la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Pentru că doreau să știe ce se predă la studenți.

[7] Dacă nu se conformează mentalității comuniste.

[8] Pușcărie.

[9] Mai certam studenții.

[10] Mai beam un pahar cu el.

[11] La Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Pe atunci Institut Teologic.

[14] IBOR = Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Însă Prof. Ioan Rămureanu, între 1956-1977, la București, a predat IBU (Istoria Bisericii Universale).

Did you like this? Share it: