Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a.

***

Pr. Prof. Dumitru Popescu: …pentru că era o figură deschisă…Și ăla îi spune: „Ești om ales. Ești omul nostru, domnule!”. Și se lăuda la noi, că ăla a spus despre el, că este de origine nemțească. Că este cult și că este o somitate.

 (începe să râdă). Venea la o oră de doctorat…și trebuia să prezinte cineva o lucrare de seminar…(iarăși râde)…Și acela, tâmpitu’ de Tarangul, vine și îi spune [lui Rămureanu] că a venit cineva să ia o lucrare de doctorat și că el i-ar da un subiect…„Ia spuneți, domnuuuu’…”. (râde) „Despre ce e vorba?”. „Domne, cică la noi, acolo, în comună, în Bucovina

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: se duc femeile la Biserică, domne. Și, la un moment dat, uite așa se așază toate, în fața altarului, cu capul în jos și cu fundu’ în sus (râdem amândoi)…

Și ăla întreabă: „De ce-o fi așa, mă?!”. „Tu nu știi, mă?” „Nu!”. „Atunci o să-ți spun eu, mă! Pentru ca să le pupi în fund”. (râdem amândoi).

Și s-a făcut ăla [Prof. Rămureanu] negru la față…L-a dat afară…A vrut să-l elimine…Vai de capul meu, ce a fost atunci!…

Pr. Dorin Picioruș: Exista și curaj pe lângă…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Pe lângă muncă. Un curaj frumos…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…

Pr. Dorin Picioruș: Care ar trebui să fie peste tot…cât și respect. Nu cred că era numai glumă…ci la studiile dumneavoastră doctorale aveați și oameni care munceau. Astea erau așa: în mici pauze…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, se făcea carte! Ca să faci o lucrare de seminar atunci, ph-aoleu…

Pr. Dorin Picioruș: Era ceva complicat. Trebuia să o publicați în revistă.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Era cu cenzură…Și trebuia ca fiecare cuvânt să îl știi. Pentru ca să nu iasă ceva acolo ce nu trebuia. Iar preotul își asuma răspunderea pentru lucrarea ta…În fine! A fost…

Pr. Dorin Picioruș: Când studiem ceea ce s-a publicat…este enorm…Și acum se pierd toate lucrurile astea [de prin reviste], din cauza că nu sunt scanate. Iar dacă s-ar aduna articolele din revistele noastre teologice, ar fi foarte multe lucruri teologice importante acolo. Și, mai ales, ar trebui catalogate: dogmaticienii într-o parte, ce e pe Istoria Bisericii în altă parte, ce e pe Liturgică…Am face foarte multe cărți din arhiva revistelor noastre teologice.

Pentru că am impresia că se pierd pe acolo…

Doamna preoteasă studiază acum despre Sfântul Antim Ivireanul…și găsim ample articole.

Pentru că s-au făcut studii serioase despre cărți, despre morminte, despre Biserici, despre diverse perioade istorice. Sunt discutate lucruri punctuale. Adică: se făceau lucruri bune!

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, se lucra serios, în orice caz!…Nu era muncă de ageamiu…Trebuia să îți bați capul. Și te învățau să fii cinstit, corect și muncitor. Acuma…

Pr. Dorin Picioruș: Ce i-ați spune cuiva, care începe acum o teză doctorală? Cum ar trebui să fie concepută ea, la el în cap, pentru ca lucrurile să se ordoneze foarte bine în scrisul său?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi, nenorocirea știi care este cu tezele mele[1]? Că vin să facă teză și n-au nimic în cap.

Pr. Dorin Picioruș: Adică o cultură teologică…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Și însăilează!…Fură de la unu’, fură de la altu’, le pun cap la cap și rezultă teza.

Pr. Dorin Picioruș: Fără să fi gândit în prealabil?…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu, pentru că [ei] nu gândesc! Nu gândesc. Nu mai gândesc…Păi dacă se dau pe bandă rulantă doctorate…Totul e numai pă bani!

Pr. Dorin Picioruș: Dar la ce ar trebuie să se gândească, pentru ca să facă o teză [doctorală]? Ce [calități] ar trebui să aibă?

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Domne…ar trebui să opteze, în primul rând, pentru domeniul unde îi place lui să lucreze…

Pr. Dorin Picioruș: Da, corect!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Și din domeniul ăla trebuie să își aleagă un subiect, care este interesant…și care merită tratat. Nu pot să-i spun eu care e ăla…Trebuie să-l găsească singur…și, mai ales, unul care n-a fost tratat. Că așa, iei unul, care a mai fost tratat în cinci teze de doctorat, pentru ca să îl mai tratezi și tu o dată…Asta nu mă încălzește cu nimic…

Pr. Dorin Picioruș: Eu mă refeream, în primul rând, la cum să gândești modul de a scrie lucrarea. Spre exemplu, dumneavoastră m-ați ajutat mult la teza doctorală prin aceea că mi-ați impus să scriu într-un mod sintetic

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Păi, da, asta e toată chestiunea! Că d-aia m-am îngrozit…

Acum să îți spun o chestie…Când eu eram la licență, am avut un profesor foarte bun, pe Emilian Vasilescu[2]

Pr. Dorin Picioruș: Da, da-da-da!…Istoria Religiilor

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Foarte bun!…Scria frumos…și m-a pus să îi fac o lucrare de seminar. I-am făcut-o, i-am dat-o și mi-a adus-o toată făcută roșu…Fiecare literă în parte, uite așa, luată (ciocăne în masă)…pentru că era de o acrivie extraordinară. Lucra la milimetru…

Pr. Dorin Picioruș: Adică v-a întrebat de unde ați luat fiecare lucru.

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Era ceva de groază…În fine!…Și de la omul ăsta am învățat un singur lucru…atunci când mi-a citit teza. „Domne”, cică, „am mai citit teze…dar o lucrare așa clară, ca a dumitale, nu am mai citit până acum!”.

Pr. Dorin Picioruș: Clară ca idee, ca formă ideatică…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da, da!…Și am avut un fir [pornind de aici]. Nu știu de unde a venit treaba asta la mine…

Pr. Dorin Picioruș: Să fiți foarte sintetic…concentrat…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Iar când fac ceva, întâi îmi fac planul în cap. Și pac, pac, pac…una, alta…și mă duc precis [la concluzii]. Nu stau să umblu în stânga, să umblu în dreapta, ca să bat câmpii…ci știu precis ce vreau. Dacă, pe parcurs, îmi apare ceva [în minte sau în munca de cercetare], o dau jos toată și o fac din nou. Dar, în general, merg pe o linie [anume]. Totul e să ai, de la început și până la sfârșit, un fir conducător

Pr. Dorin Picioruș: Să știi ce vrei!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Asta [e]!…Asta e toată chestiunea!…

Pr. Dorin Picioruș: Să ajungi la concluzii!…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Că o fi așa, că o fi mai așa…dar trebuie să ai un plan! Dacă îl ai, atunci poți lucra. Și chiar dacă nu e ea mare lucrare, totuși impresionezi, pentru că arăți că știi ce vrei și că cunoști ce spui acolo. Iar acesta e lucrul important!

Dar pe urmă, în al doilea rând, eu mai am o chestie tare: caut să fiu clar.

Pr. Dorin Picioruș: În exprimare…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Da!…Pentru că mie nu îmi place să umblu cu dedesubturi…și cu întâmplări din astea…neterminate…cu…

Pr. Dorin Picioruș: Cu subînțelesuri…

Pr. Prof. Dumitru Popescu: Nu! Ci eu, domne, scriu cu onoare. Că unul mi-a și spus că sunt prea catafatic…Domne, sunt catafatic, dar când vine vorba de mister sunt apofatic, pentru că eu nu pot să-l explic. Ți-l prezint, dar nu pot să ți-l explic. Pentru faptul că el presupune experiență. Zic, asta am învățat și eu din teologie, ca să nu mă duc cu simplitatea asta până la capăt, și să fiu raționalist, ci am știut întotdeauna să las loc de întors pentru experiența apofatică.

Pentru că, dacă scoți apofatismul ăsta din [teologie] nu mai faci nimic.

Că unii vorbesc despre cunoașterea rațională a lui Dumnezeu. Însă una e să vorbești despre cunoașterea rațională a lui Dumnezeu și alta e să Îl cunoști cu inima și cu sufletul. De-abia atuncea îți dai seama că cunoști mult prea puține, din multele lucruri pe care trebuie să le cunoști [în relație cu Dumnezeu].


[1] Cu tezele doctorale pe care vor să le conduc

Did you like this? Share it: