Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 31 martie 2014

Mariologia Mineielor românești [5]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Studii

de

Teologie Dogmatică

Ortodoxă

 *

(vol. 2)

*

Cap. al 13-lea al cărții

***

Prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a.

***

Șarpele a fost „călcat de femeie”[1], adică de Maica Domnului. Pentru că ea s-a arătat „ascultătoare” [2] de Dumnezeu. Și pentru că este lângă Dumnezeu, Maica Lui e, în toate zilele, „întărirea credincioșilor”[3]. Ea omoară păcatul în noi. Păcatul nostru viu[4] și dureros. Iar dacă păcatul din noi moare, ea ne înviază „prin lucrarea Vieții celei adevărate”. Adică prin lucrarea Fiului ei[5].

Maica Domnului este „turn de putere” pentru noi și „zid nebiruit”[6]. Turn plin de putere dumnezeiască, care ne ascunde în harul ei atunci când suntem înconjurați de demoni și e zid nebiruit, aidoma unei cetăți de apărare, care ne apără de păcate și de dureri de tot felul. Pentru că atunci când se dorește evidențierea prezenței ei apărătoare în viața noastră, Maica Domnului este asemuită unor construcții inexpugnabile.

Ea este „pământ nelucrat”, adică curată Fecioară, care L-a născut pe „Strugurele vieții”[7]. Este „stea în chipul soarelui”[8], pentru că, deși om, Maica lui Dumnezeu luminează ca un soare pe toți pământenii. De aceea, noi îndrăznim spre ajutorul Prea Curatei Stăpâne cu „bună îndrăzneală”[9], pentru ca să biruim patimile care ne robesc. Pentru că Maica Domnului este „îndurătoare”[10] și își arată îndurarea ei față de noi[11].

Fecioara Maria este „cu totul aleasă, cu totul înfrumusețată”[12] interior. Pentru că e plină de toată virtutea și sfințenia. De toată frumusețea dumnezeiască. De aceea, ea este „pururea preamărită”[13] de către întreaga Biserică cerească și pământească.

În slujba zilei de 26 septembrie, când e pomenit Sfântul Ioan Evanghelistul, Maica lui Dumnezeu e numită „măslin roditor”[14] dar și „ajutătoare și folositoare caldă” și „nădejde” în ziua morții noastre[15]. Căci ea este „împodobită cu dumnezeiască frumusețe”[16] și se roagă Fiului ei, ca să fie milostiv nouă „în ziua judecății” Sale[17]. De aceea, pe cele ale Maicii lui Dumnezeu le putem cânta, numai dacă ne umplem de Duh[18], adică de harul dumnezeiesc.

Maica Domnului e descrisă ca medic într-o cântare a aceleiași zile liturgice. Ca un medic care ne vindecă rănile sufletului și tămăduiește inima noastră cu doctoria ei cea lucrătoare[19].

Fecioara Preacurată a fost încredințată de Fiul ei „ucenicului cel iubitor de feciorie”[20], Sfântului Apostol Ioan. Iar Sfântul Ioan, fiind „cinstit” „cu primirea de fiu”, s-a arătat „frate” al Celui care l-a ales pe el și „ucenic cuvântător de Dumnezeu”[21].

Maica lui Dumnezeu este „Biserică [a] Dumnezeiescului Duh”[22], care, prin mijlocirea ei, ne arată și pe noi „biserici ale lui Dumnezeu”[23]. Pentru că, prin ea, ne îmbogățim „cu fericirea cea negrăită și cu viața cea veșnică”[24].

Comparând cerul zidit cu Maica lui Dumnezeu, o cântare o declară drept un „alt cer pământesc” pe Fecioara Maria, pe care l-a „întins” Dumnezeu[25]. Iar dacă pântecele ei nu a fost ars de focul Dumnezeirii, noi o rugăm pe Maica lui Dumnezeu ca să ne scape de focul cel veșnic[26].

Maica lui Dumnezeu ne poate îmbunătăți inima[27], căci ea „strălucește ca aurul”[28]. E plină de lumină dumnezeiască și de aceea strălucește în mod preaslăvit. Iar îmbunătățirea noastră e tot harică.

Ea este „armă nebiruită” împotriva vrăjmașilor noștri[29]. Pentru că ea este unică în toate neamurile, fiindcă numai ea este Maică a lui Dumnezeu[30]. Preacurata Fecioară este „cetatea cea nemișcată”[31] și „zidul cel nesurpat”[32] și „scară înțelegătoare”[33], rațională. Sintagme prin care se subliniază ajutorul efectiv pe care îl primim din partea ei.

Numită adesea ușă, cu sensul de cea prin care Fiul lui Dumnezeu a intrat în lume, o găsim numită și „ușa cerului”[34] pe Maica Domnului, cu sensul de cea care ne deschide cerul. De aceea, ea este „folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre”[35].

*

Mineiul pe octombrie[36] începe să vorbească despre Maica lui Dumnezeu ca despre „adâncul milei”[37]. Iar Sfântul Roman Melodul primește de la Prea Curata Stăpână, în vedenia somnului, darul de a scrie și de a cânta cântările bisericești[38].

Ea ne dă „mână de ajutor” în nevoința noastră[39] și este „vasul bunei miresme”[40]. Pentru că acoperământul Maicii Domnului este „doctorie duhovnicească”[41] pentru noi. Este un medicament care nu numai că ne însănătoșește dar ne și înfrumusețează interior.

Tot pe 1 octombrie, la Vecernia Mică, găsim un tropar pe glas 4, care vorbește despre venirea și umbrirea noastră de către Maica Domnului[42]. Care este o umbrire duhovnicească sau o iradiere a slavei lui Dumnezeu din persoana ei. Însă umbrirea se face din apropiere, venind Maica lui Dumnezeu la noi, pentru că o chemăm în rugăciune.

Ea este „mare apărătoare”[43] a celor necăjiți și „grabnică ajutătoare”[44] a lumii. Și, în aceeași stihiră, se vorbește despre „luminatul ei omofor[45][46], care e un veșmânt episcopal.

(Sfântă Icoană)

Însă acoperământul și omoforul Maicii Domnului sunt unul și același lucru[47].

Tot pe 1 octombrie, Maica lui Dumnezeu e numită „o polată [cămară] frumoasă”[48] a lui Dumnezeu dar și un munte mai important decât Sinaiul, pentru că a purtat în pântecele său pe Dumnezeu Cuvântul, cu tot focul Său dumnezeiesc[49].

Praznicul din ziua de 1 octombrie subliniază ipostaza Maicii Domnului de rugătoare pentru noi[50]. Iar omoforul ei strălucește[51] și ne strălucește. De aceea, când ea se roagă pentru noi, de fapt ne umbrește[52] cu lumină dumnezeiască.

Vedenia pomenită pe 1 octombrie a fost văzută de Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos[53]. Și el a auzit cum Maica Domnului se ruga Fiului ei pentru oamenii credincioși[54].

Maica lui Dumnezeu își înfrumusețează praznicele cu minuni[55]. Ea îi gonește pe draci[56] cât și patimile din sufletul nostru[57]. De aceea, avem nevoie de puterea sa cea nemăsurată și de dumnezeiasca ei sprijinire[58].

Pe 7 octombrie, Maica lui Dumnezeu este numită „cuptor înțelegător”[59] la cântarea a 7-a. Bineînțeles, în relație cu cuptorul de foc al Babilonului. Însă, pe 8 octombrie, ea este prezentată ca cea care ne răcorește cugetul „cu ploile Sfântului Duh”[60].


[1] Mineiul pe septembrie, tipărit în zilele păstoriei PFP Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 5-a, Ed. IBMBOR, București, 1984, p. 297.

[2] Ibidem.

[3] Idem, p. 298.

[4] Idem, p. 300.

[5] Idem, p. 300-301.

[6] Idem, p. 303.

[7] Ibidem.

[8] Idem, p. 304.

[9] Idem, p. 306.

[10] Idem, p. 307.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 309.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 311.

[15] Idem, p. 317.

[16] Idem, p. 319.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 320. Cântarea e aceasta: „Vindecă, Preacurată, rănile sufletului meu; și smerită inima mea cea otrăvită de veninul șarpelui, tămăduiește-o cu doctoria ta cea lucrătoare”.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 321.

[22] Idem, p. 322.

[23] Ibidem.

[24] Idem, p. 323.

[25] Idem, p. 324.

[26] Idem, p. 328, 330.

[27] Idem, p. 331.

[28] Idem, p. 334.

[29] Idem, p. 347.

[30] Idem, p. 350.

[31] Idem, p. 351. În Idem, p. 361 regăsim sintagma: „cetatea cea neclintită”.

[32] Idem, p. 351, 361.

[33] Idem, p. 354.

[34] Idem, p. 356.

[35] Idem, p. 362.

[36] Mineiul Lunei Octomvrie, tipărit în zilele Majestății Sale, Iubitorului de Hristos, Mihai I, Regele României și sub păstoria Î.P.S. Patriarh Miron [Cristea], cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române, ediția a III-a, Ed. Tipografia Cărților Bisericești, București, 1929, 416 p.

[37] Idem, p. 4.

[38] Idem, p. 11.

[39] Idem, p. 13.

[40] Idem, p. 15.

[41] Ibidem.

[42] Idem, p. 18.

[43] Idem, p. 19.

[44] Ibidem.

[46] Mineiul Lunei Octomvrie, ed. cit., p. 19.

[47] Idem, p. 21.

[48] Ibidem.

[49] Idem, p. 22.

[50] Idem, p. 24.

[51] Ibidem.

[52] Idem, p. 26.

[53] Idem, p. 27.

[54] Ibidem.

[55] Idem, p. 29.

[56] Ibidem.

[57] Idem, p. 53.

[58] Idem, p. 88.

[59] Idem, p. 92.

[60] Idem, p. 96.

Interviuri de conștiință (vol. 1) [20]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Și sunt din ce în ce mai multe aceste persoane…

Prof. Remus Rus: Și ele au fost ajutate de oamenii Bisericii, fără să se spună cine sunt. Și preoții au ajutat și înainte [de revoluție] și ajută și-acuma…

Pr. Dorin Picioruș: Fără să știe nimeni de ei…

Prof. Remus Rus: Fără să știe nimeni de ei!…

Căci așa îmi spuneau: „Remus, să nu spui la nimeni nimic!

Lasă că facem…dregem…ajutăm!…”.

De aceea, mulți zic că…Biserica a fost închisă[1]! Că Bisericile au fost închise…Aș vrea să văd [însă] câte Biserici au fost închise în București?

Pr. Dorin Picioruș: În timpul regimului…

Prof. Remus Rus: În timpul regimului [comunist]…Preoții veneau la ora 8 [la Biserică] și stăteau până după masa…la 5, la 6, la 7…Erau acolo în permanență.

Chiar la mine, la Biserica Cărămidari[2], erau 3 preoți…

Pr. Dorin Picioruș: Pe timpu’ [comunismului]…

Prof. Remus Rus: Da, sigur că da!…Erau 3 preoți, făceau cu rândul, săptămânal…În Biserică, duminica, slujeau împreună…

Pr. Dorin Picioruș: apoi fiecare era cu săptămâna lui…

Prof. Remus Rus: În Biserică mergeai la el, stăteai de vorbă cu el [cu preotul]…și nimeni nu te știa…

Pr. Dorin Picioruș: Sau Botezuri, Cununi, Înmormântări ale marilor ștabi[3] făcute în Biserică…

Prof. Remus Rus: Hai să îți spun, apropo de Botezuri…și, în special, de Sfintele Taine!…Un lucru foarte picant…

Pr. Dorin Picioruș: Botezuri și Cununii pentru comuniștii între ghilimele.

Prof. Remus Rus: Da, pentru „comuniști”!…

Un individ, sus-pus

Pr. Dorin Picioruș: Da, din partid!…

Prof. Remus Rus: Nu-i dăm numele, pentru că

Pr. Dorin Picioruș: e cunoscut…

Prof. Remus Rus: e prea cunoscut, pentru ca să îi dăm numele…Într-o bună zi, prietenul meu, Părintele cutărică, primește un telefon de la o familie în vârstă…Și îi spune: „Părinte, avem un nepoțel…

Pr. Dorin Picioruș: Care trebuie botezat!

Prof. Remus Rus: Am dori să îl botezați. Sunteți amabil să faceți lucrul acesta

Pr. Dorin Picioruș: acasă, fără să știe nimeni…

Prof. Remus Rus: acasă?”. „Da, nu e nicio problemă!”…Și-a luat Părintele

Pr. Dorin Picioruș: ce trebuie pentru acolo

Prof. Remus Rus: toate lucrurile…A mers, a făcut Botezul…A stat puțin la masă cu bătrânii…

Pr. Dorin Picioruș: Și acolo a aflat că?…

Prof. Remus Rus: Nu, nu!…Stai că e o poveste foarte drăguță asta!…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: A stat la masă cu bătrânii…a plecat…fără să aibă

Pr. Dorin Picioruș: multe detalii…

Prof. Remus Rus: fără nimic…După vreo două săptămâni primește un telefon…tot de la o pereche de oameni în vârstă și care i-au zis: „Știți, Părinte, avem un nepoțel! Am dori să îl botezați…Stăm la adresa cutare…Vreți să veniți?!”.

Pr. Dorin Picioruș: Părea să nu aibă legătură una cu alta…

Prof. Remus Rus: A fost o adresă…și o altă adresă…S-a dus, l-a botezat, nu știu ce…a stat la un pahar de vorbă cu ei…și a plecat…După două săptămâni, primește încă un telefon…și, de astă dată, erau persoanele în cauză: tatăl și mama!

Au dat telefon și zic: „Știți, Părinte, avem un băiețel și vrem să-l botezăm! Vreți să veniți la adresa cutare…din Parcul nu știu care?”.

Pr. Dorin Picioruș: Tot în București!…

Prof. Remus Rus: Da, aici, în București…„Da, fără îndoială!”…S-a dus a treia oară…și, când a intrat, a dat cu ochii de același copil…Erau numai părinții și copilul! Fără niciun invitat…pentru că era, vorba aia…

Pr. Dorin Picioruș: era secretă

Prof. Remus Rus: era secretă treaba! Dar, când s-a uitat la copil…

Pr. Dorin Picioruș: era același!…

Prof. Remus Rus: era cel pe care îl botezase o dată, a doua oară…și acum era chemat să îl boteze a treia oară…Și le-a zis: „Știți, eu îl botez pe băiat!…Dar băiatul acesta a fost botezat de mine o dată”…Și atunci și-au dat seama…

Pr. Dorin Picioruș: că bunicii..

Prof. Remus Rus: …că bunicii din partea mamei și a tatălui îl botezaseră…

Deci, există în conducerea țării noastre un individ…care a fost botezat de două ori…și era cât pe-aci să fie botezat…

Pr. Dorin Picioruș: și-a treia oară…Pentru că membrii familiei au ținut, în secret, să îl boteze…

Prof. Remus Rus: Sunt lucruri frumoase!…Poate că acuma, cineva va zice: „Cum a putut preotul să facă acest lucru?”. Însă, domne, de unde știa el că este același copil la un interval de…la o altă adresă?…

Pr. Dorin Picioruș: S-a uitat la oamenii care au cerut Botezul…

Prof. Remus Rus: Dar…vezi!…El s-a dus, a făcut, așa cum trebuia…

Pr. Dorin Picioruș: E un exemplu de neînfricare. Pentru că, a te duce la o adresă…neidentificată…pe nepusă masă…

Prof. Remus Rus:  Așa erau vremurile!…

Pr. Dorin Picioruș: e o dovadă de curaj…de mare curaj…

Prof. Remus Rus:  Și curaj…dar a mers!…Este Domn Părinte în București, bine mersi…încă lucrează…Nu e pensionar! Încă lucrează…

Pr. Dorin Picioruș: Asta este o istorioară de Pateric!

Prof. Remus Rus:  O istorioară care ar merita să o cunoască toți…

Pr. Dorin Picioruș: Da! O să o cunoască mulți…

Prof. Remus Rus: Pentru că preotul, atunci când a fost chemat, s-a dus și a săvârșit Taina pentru care a fost chemat…Și au fost [multe] lucruri de genul ăsta…

Îmi aduc aminte…și numele lui pot să-l dau!…Un fost coleg de-al meu de doctorat, care a fost și protopop în București, avea un fișier special cu…

Pr. Dorin Picioruș: numere de telefon!…

Prof. Remus Rus: cu numele persoanelor speciale la care

Pr. Dorin Picioruș: fusese

Prof. Remus Rus: fusese…

Pr. Dorin Picioruș: Da!

Prof. Remus Rus: Și pe fișa respectivă, el avea: numele, data,

Pr. Dorin Picioruș: unde stă

Prof. Remus Rus: ce problemă a avut, și așa mai departe…

Pr. Dorin Picioruș: O evidență internă!…

Prof. Remus Rus: O evidență…Și el mergea, de fiecare dată, și făcea…și scria acolo…iar listele respective cred că încă mai există…

Pentru că familia lui…băiatul și fiica lui cred că nu le-au aruncat…Și ar fi fost păcat! Pentru că asta este o mărturie a activității unui preot, care a lucrat, în taină, în tot Bucureștiul…Pentru că el era chemat în tot Bucureștiul…

Pr. Dorin Picioruș: De către oameni ai partidului…

Prof. Remus Rus: De către oameni, care aveau grijă de ei…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Până acum, domnule profesor, ne-ați vorbit despre singurătatea dumneavoastră comunicativă…despre momentele de realism pe care le-ați trăit în viața dumneavoastră…Și cred că ar trebui să ne explicați – așa cum ne-ați explicat, de-a lungul timpului, anumite nuanțe – modul în care ați ajuns la acest simț dezvoltat al limbii, care se observă în traducerile dumneavoastră? Pentru că am observat grija dumneavoastră față de cuvinte. Față de locul unde trebuie pus fiecare cuvânt în parte…

E un dar nativ, cu care v-ați născut…sau ați crescut acest simț al limbii? Cum intuiți care e locul cuvintelor?

Prof. Remus Rus: Știți ce se întâmplă?…Din…

Pr. Dorin Picioruș: E ceva nativ!

Prof. Remus Rus: Da, poate să fie și ceva nativ!…Eu am avut părinți simpli. Tata a fost tâmplar, iar mama a fost casnică.

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră ați întrecut orice ștafetă…

Prof. Remus Rus: Sora mai mare a fost Profesor de Chimie la Timișoara iar cea mică a rămas casnică, acasă, fiindcă exista pământul…

Pr. Dorin Picioruș: care trebuia muncit, da!…

Prof. Remus Rus: și să fie cineva, care să moștenească ceea ce este acasă, la țară…

Problema traducerilor…Și ăsta e un lucru foarte frumos!…Când am venit din Anglia în România, în 1969…am lucrat ca traducător

Pr. Dorin Picioruș: 7 ani, nu?

Prof. Remus Rus: 7 ani…Până în 1975 am lucrat ca traducător.

Pr. Dorin Picioruș: La Patriarhia Română, la Relații Externe

Prof. Remus Rus: Da, la serviciul de Relații Externe…Și acolo a trebuit să joc pe muchie [de cuțit]…mereu…

Pr. Dorin Picioruș:  cu sensurile cuvintelor…

Prof. Remus Rus: Trebuia să fii foarte atent

Pr. Dorin Picioruș:  Să drămuiești cuvintele (râd)…

Prof. Remus Rus: Să drămuiești totul!…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: Patriarhul Justinian [Marina][4] întotdeauna îmi spunea: „Tinere!”. Eram tânăr la vremea respectivă, îți dai seama…„Tinere, vezi dacă zic ceva ce nu e bine și ai grijă, mare grijă cum traduci!”.

Pr. Dorin Picioruș:  Pentru că eu pot să fiu obosit

Prof. Remus Rus: Pot să zic cine știe ce…și lucrurile să fie înțelese greșit

Pr. Dorin Picioruș:  Adică avea încredere în dumneavoastră. Se lăsa pe mâna dumneavoastră în timpul traducerii…

Prof. Remus Rus: Niciodată nu mi-a zis…

Pr. Dorin Picioruș:  că ați tradus defectuos…

Prof. Remus Rus: că am spus ceva [greșit]…Dimpotrivă!…Îmi dădea mână liberă…și nu numai el! Patriarhul Justin [Moisescu][5], care a fost…care știa și ceva engleză…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: …a fost un om extraordinar! Un intelectual fin…un patriarh grozav…Și el știa engleză! Nu m-a corectat nicio singură dată…Când observa că nuanțez ceva, într-un anume fel,

Pr. Dorin Picioruș:  știa că mergeți pe o idee, că aveți un plan…

Prof. Remus Rus: zâmbea!…Zâmbea (zâmbind cu față veselă)!…

Pr. Dorin Picioruș:  În timpul discursului…

Prof. Remus Rus: Da!…El nu spunea nimic…ci se uita așa, lung…Avea

Pr. Dorin Picioruș:  un surâs al lui, care spunea…

Prof. Remus Rus: și prin asta spunea: „Știu că!…”.

Pr. Dorin Picioruș:  Te-am prins! (râd)…

Prof. Remus Rus: Te-am prins!…Știu că nuanțezi…

Pr. Dorin Picioruș:  Da!…

Prof. Remus Rus: Dar apropo de tradus…și de toată problema asta…

Pr. Dorin Picioruș:  E foarte important astăzi pentru România!

Prof. Remus Rus: E foarte important să se înțeleagă astăzi…

În 19…70, dacă nu greșesc, după ce România a recunoscut Israelul[6]

Pr. Dorin Picioruș:  Da, ca Stat!…

Prof. Remus Rus: …și urma să trimitem ambasada noastră la Tel Aviv[7]. Și asta, încă odată, pentru ca să se vadă, cam ce fel de relații a avut cu comuniștii așa-numitul Patriarh roșu!

Este extrem de important acest lucru…

Pr. Dorin Picioruș: Adică Patriarhul Justinian [Marina]…

Prof. Remus Rus: Da, mă refer la Patriarhul Justinian acum!…Că el a fost numit de către mulți…Patriarhul roșu

Pr. Dorin Picioruș: Da, între ghilimele!…

Prof. Remus Rus: Între ghilimele, da!…Ca să vedem…

Pr. Dorin Picioruș: Pe nedrept!…

Prof. Remus Rus: Dar nu numai pe nedrept…ci într-un mod mârșav

Pr. Dorin Picioruș: Acum…Post factum[8]

Prof. Remus Rus: Post factum…Sigur că da!…În perioada respectivă am fost chemat la departamentul Cultelor, la domnul Dogaru și domnul Nenciu, care erau președinte și vicepreședinte, și mi s-a zis așa: „Domnu’ Remus, mergi la Părintele Patriarh – că ei așa îi spuneau – mergi la Părintele Patriarh și îi spune că: miercuri, vor sosi din străinătate

Pr. Dorin Picioruș: Din Israel!…

Prof. Remus Rus: Nu numai din Israel…din America, din Israel, și cu Moses Rosen[9]…Va fi o delegație a evreilor din diaspora…și să îi primească foarte bine, pentru că noi suntem în procesul de recunoaștere a Israelului. Noi suntem…

Pr. Dorin Picioruș: Vrem să trimitem acolo ambasadă…

Prof. Remus Rus: și să se vadă că Biserica noastră nu este împotrivă”…

Pr. Dorin Picioruș: Că e prietenă cu Israelul…

Prof. Remus Rus: Am încercat să iau legătura cu Patriarhul. [Dar] secretarul lui nu mă lăsa să intru…până nu îi spun secretu…Fiindcă ei mi-au spus: „Ăsta e secret de Stat! Nu spui nimănui decât Patriarhului Justinian”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Secretarul lui, Cazacu, care trebuia să știe despre toate și despre toți…nu m-a lăsat să intru până nu îi spun ce vreau să vorbesc cu Patriarhul. Iar eu i-am spus că nu, nu pot…pentru că e o taină…„Trebuie să îi spun personal acest lucru!”. Pentru că eram la începutul activității mele în Patriarhie…Nu știam o serie de…

Pr. Dorin Picioruș: relațiile dintre oamenii de acolo…

Prof. Remus Rus: Luni, m-a ținut de la 10 până la două în…

Pr. Dorin Picioruș: anticameră

Prof. Remus Rus: și n-am intrat! Marți, m-a ținut toată ziua: de la nouă și până la două și nu m-a lăsat să intru…Însă eu nu știam despre faptul, că toți cei care doreau să îl vadă pe Justinian, puteau să meargă după masa, pe la cinci, pentru că el se plimba anume

Pr. Dorin Picioruș: în afară…

Prof. Remus Rus: în parc și îi primea pe toți. Eu n-am știut lucrul ăsta la vremea respectivă!…În fine…Dar n-am putut să intru să-i spun

Pr. Dorin Picioruș: ce trebuia…

Prof. Remus Rus: să spun despre Moses Rosen și despre ceilalți doi…Nu dau numele, pentru că unul dintre ei este viu…și încă activ în…

Pr. Dorin Picioruș: Corect!…

Prof. Remus Rus: …New York…Și, miercuri dimineață, la ora 10, am zis așa, în mintea mea: „Măi, ei mi-au spus mie! Este imposibil ca să nu-i dea telefon Patriarhului…

Pr. Dorin Picioruș: ca să-l înștiințeze

Prof. Remus Rus: că s-a schimbat toată politica și așa mai departe”.

Nu-mi puteam închipui că departamentul Cultelor nu comunică, [în mod] direct, cu Patriarhul…

Pr. Dorin Picioruș: Un gând bun!

Prof. Remus Rus: mai ales un astfel de gând.

…Și m-am dus a doua zi, dimineața, a ieșit Patriarhul Justinian exact când a venit delegația, am intrat cu delegația…eu fiind liniștit, având gândul că Patriarhul știe

În schimb, când a început Patriarhul să vorbească…

Pr. Dorin Picioruș: v-ați dat seama…

Prof. Remus Rus: că nu știa nimic!…Absolut nimic…

Pr. Dorin Picioruș: Iar dumneavoastră erați calul troian, care trebuia să zică ceva (râd)!…

Prof. Remus Rus: Și ce-am făcut? L-am lăsat o vreme să vorbească mai mult…și eu am început să rezum. Însă Moses Rosen – Dumnezeu să-l ierte! – știa engleză, știa română…și se aștepta de la Patriarhul Justinian

Pr. Dorin Picioruș: să zică ceva…

Prof. Remus Rus: să zică ceva pozitiv! Să vorbească despre ceva din ce s-a vorbit[10]…și așa mai departe…

Și l-am lăsat vreo zece minute pe Patriarh să vorbească…am intrat în panică…am văzut că lucrurile merg din ce în ce mai rău…mai rău…m-am ridicat de pe scaun…m-am dus la urechea Patriarhului…și i-am spus: „Preafericirea Voastră, sunteți rugat să vorbiți pozitiv despre relația românilor cu Israelul, fiindcă România recunoaște statul Israel și vom trimite ambasadori!”.

Și mi-aduc aminte că…după ce i-am spus lucrul ăsta…Patriarhul s-a întors…

Pr. Dorin Picioruș: S-a luminat la față!…

Prof. Remus Rus: s-a întors frumos…și a zis: „Ei, după cum ziceam…”…

Pr. Dorin Picioruș: Despre cum ziceam? (încep să râd)…

Prof. Remus Rus: …Și a vorbit atât de frumos și despre Moses Rosen…și despre relațiile cu Israelul…și despre relațiile cu poporul lui Israel în istorie…cu Creștinismul…

Pr. Dorin Picioruș: Încât toți au rămas paf

Prof. Remus Rus: Toți au rămas deosebit de încântați…de primirea pe care Patriarhul le-a făcut-o…

Dar ăsta e un semn uluitor al faptului că nu exista o comunicare clară între Biserică și comuniști…


[1] Necomunicativă cu credincioșii.

[2] Cred că e vorba despre Cărămidarii de Jos: http://www.parohiacaramidariidejos.ro/.

Există însă și Cărămidarii de Sus:

http://bucuresti.wikia.com/wiki/Biserica_C%C4%83r%C4%83midarii_de_sus.

[3] Persoanelor din nomenclatura comunistă.

[6] Care se declarase independent pe 14 mai 1948, cf.  http://ro.wikipedia.org/wiki/Israel.

[8] Sintagmă latină: după fapt. După moartea patriarhului…a fost numit…

[10] Din ce se plănuise…și care mesaj trebuia să ajungă la Patriarh prin traducătorul Remus Rus.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno