Interviuri de conștiință (vol. 1) [21]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a.

***

Prof. Remus Rus: Deci ei [comuniștii] n-au avut curaj [să comunice direct cu Patriarhul]…sau au avut încredere în mine, știind că sunt la începutul activității…

Pr. Dorin Picioruș: Sau poate că au crezut că aveți o influență mai mare decât cea pe care o aveați…

Prof. Remus Rus: Nu cred [acest lucru]!…În fine: ce-a fost a fost!…Nu știu lucrurile…Dar…era clar faptul că Patriarhul Justinian [Marina] a fost ținut în umbră…

Pr. Dorin Picioruș: de către aparatul…

Prof. Remus Rus: de către aparatul [politic] comunist…

Vă mai dau un exemplu!…Am fost chemat într-o după masă, la el, în birou…era pe la 6 seara…

Pr. Dorin Picioruș: la Preafericitul Justinian…

Prof. Remus Rus: la Preafericitul Justinian…Eram în biroul dânsului…și mi-a spus: „Vino, tinere, că am ceva…

Pr. Dorin Picioruș: de lucru, de făcut…

Prof. Remus Rus: de lucru!”. M-am dus la el și Patriarhul era în biroul lui, care se afla în partea întunecată…în partea către Catedrală…și către Marea Adunare Națională, cum era atunci…și acum e Palatul Patriarhiei. Era partea întunecoasă a Palatului. Și el stătea întotdeauna cu o lampă aprinsă pe birou. Dar, de data asta, nu era aprinsă lampa, și Patriarhul stătea la geam…

Și, în fața Palatului, era o mare forfotă. Cu mașini…cu un dute-vino…și așa mai departe…Și, din vorbă în vorbă, Patriarhul îmi spune pentru ce m-a chemat…și eu mi-am luat la un moment dat inima în dinți și am spus: „Preafericirea Voastră, nu înțeleg de ce stați în biroul ăsta întunecat…

Pr. Dorin Picioruș: retras, da!…

Prof. Remus Rus: În partea cealaltă este un spațiu

Pr. Dorin Picioruș: deschis…

Prof. Remus Rus: deschis…luminos și așa mi departe…”. Și el stă și se uită la mine și îmi zice: „Tinere, eu trebuie să fac lucrul ăsta!”… (o pauză cu subînțeles)

Pr. Dorin Picioruș: …Prima dată n-a avut sens…

Prof. Remus Rus: N-am înțeles ce vrea să spună…„Dar, Preafericirea Voastră, sunteți Patriarhul Bisericii noastre…și?!”…Și zice: „Da!…Eu trebuie să fiu aici și să văd tot ce se întâmplă! Pentru că aici nimeni nu îmi spune nimic…”.

Pr. Dorin Picioruș: Ce se întâmplă la mine în Palatul Patriarhal…La mine în față…

Prof. Remus Rus: În față!…Era Marea Adunare Națională…erau mașini…„Eu trebuie să știu ce se întâmplă aici!”…

Pr. Dorin Picioruș: Și ați înțeles, că nu exista o relație…

Prof. Remus Rus: Încă odată am înțeles că Patriarhul era ținut în întuneric…

Pr. Dorin Picioruș: Că nu știa ce se petrece cu Partidul comunist…

Prof. Remus Rus: Nu știa ce se petrece…Nu știa cine vine, cine pleacă, ce se întâmplă…El nu știa!…Cerberii[1] din jurul lui…l-au încorsetat…și el, bine mersi…

Pr. Dorin Picioruș: Nu știa nimic…

Prof. Remus Rus: Nu, nu știa!…

Pr. Dorin Picioruș: Primea informații tot prin intermediul [unor oameni din Biserică]…

Prof. Remus Rus: Și apropo de comunitatea evreiască, de statul Israel!…După ce i-am spus [Patriarhului secretul de Stat]…și au plecat oaspeții…

Pr. Dorin Picioruș: Delegația, da!…

Prof. Remus Rus: …delegația…l-a chemat pe secretar și i-a zis: „Părinte secretar, tânărul ăsta vine [de aici încolo] ori de câte ori dorește!”…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Are drum deschis către (zâmbesc)…

Prof. Remus Rus: „Ori de câte ori dorește să vină la mine!”…Bineînțeles, m-am dus numai în cazuri

Pr. Dorin Picioruș: speciale…

Prof. Remus Rus: …când a trebuit să transmit un mesaj…sau ceva…Fiindcă, într-adevăr, am fost folosit multă vreme ca mesager între Culte și Patriarh …

Iustin!…

Pr. Dorin Picioruș: Dar asta înseamnă că Preafericitul vă credita cu multă considerație. Chiar dacă n-a exprimat-o…

Prof. Remus Rus: Eu sper că…a avut față de mine…

Pr. Dorin Picioruș: o grijă aparte…

Prof. Remus Rus: o grijă aparte…și eu, dacă ar fi să numesc câțiva oameni din viața mea, în afară de părinții mei…

Pr. Dorin Picioruș: cărora le sunteți recunoscător…

Prof. Remus Rus: cărora trebuie să le fiu recunoscător…în primul rând și în primul rând sunt profund recunoscător Patriarhului Teoctist [Arăpașu][2] – și vă și spun de ce! – și, în al doilea rând, Patriarhului Justinian [Marina]. În al 3-lea rând, Patriarhului Iustin [Moisescu]…Pentru că aceștia au fost…

Pr. Dorin Picioruș: oamenii fundamentali în viața dumneavoastră…

Prof. Remus Rus: oamenii cheie din viața mea, care m-au ajutat într-un fel sau altul…A mai fost încă o persoană, pe care n-am s-o numesc acuma…Dar ăștia sunt cei care au dat curs vieții mele…

Patriarhul Teoctist, după ce a ajuns Episcop al Aradului[3] – pentru că eu am venit din Episcopia Aradului –

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…

Prof. Remus Rus: …am ajuns la licență și am făcut cerere ca să vin la doctorat…

Pr. Dorin Picioruș: La București!

Prof. Remus Rus: La București…Fiindcă existau cursuri de doctorat…

Pr. Dorin Picioruș: Numai aici.

(fotografie)

Prof. Remus Rus: la București. Și am făcut cerere, și eu și încă un coleg de-al meu, Gligor Veniamin…Părintele Gligor Veniamin[4], preot pe lângă Arad…pentru ca să fiu…

Pr. Dorin Picioruș: detașat aici…

Prof. Remus Rus: Ca să mi se dea binecuvântare, pentru ca să pot să vin și să mă înscriu la examenul de admitere la doctorat.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus[5]: Și ce s-a întâmplat atunci?…Patriarhul Teoctist a primit cele două cereri: a mea și a

Pr. Dorin Picioruș: colegului dumneavoastră…

Prof. Remus Rus: colegului meu…pentru ca să participăm la doctorat. Dar a zis: „Nu vă dau aprobare, până nu vă examinez!”.

Pr. Dorin Picioruș: În mod personal…

Prof. Remus Rus: Și a venit exact în perioada licenței!…De la Arad la Sibiu, era în drum spre București…și tocmai s-a întâmplat să fie licența la noi, la Sibiu…Ne-a chemat și pe mine și pe colegul meu…

Pr. Dorin Picioruș: Adică licența în teologie…

Prof. Remus Rus: Da, licența în teologie!…

Pr. Dorin Picioruș: …pentru ca să fie înțeles…

Prof. Remus Rus: Ne-a chemat…în ordinea alfabetică. După ce l-a chemat pe el, pe colegul meu…și l-a examinat, [Episcopul Teoctist] fiind în comisia de licență…

Pr. Dorin Picioruș: Examenul era și oral și scris?

Prof. Remus Rus: Nu, se dădea numai oral!…Dar era foarte complicat. Pentru că în comisie trebuiau să fie toți profesorii…

Pr. Dorin Picioruș: Și fiecare întreba din materia sa…

Prof. Remus Rus: Da…Cum nu eram mulți, un examen dura cel mult o oră, o oră și ceva…

A venit rândul meu, m-a ascultat…s-a terminat examenul. După examen ne-a chemat sus, la rectorat: și pe mine și pe colegul meu. Iar Patriarhul Teoctist a zis așa…arătând cu degetul spre mine: „Dumneata, faci cerere, pentru ca să mergi la Doctorat iar dumneata faci cerere, pentru ca să te numesc secretarul meu!”.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Din generația dumneavoastră a ochit doi oameni de viitor…

Prof. Remus Rus: Pe mine m-a ales…și putea să fie invers…și cursul vieții mele era altul…

Pr. Dorin Picioruș: să fie cu totul altul…

Prof. Remus Rus: Dar pentru faptul că el mi-a deschis drumul…nu pot să nu mi-l amintesc în rugăciune, nu pot să nu-i fiu…

Pr. Dorin Picioruș: Vă cred!…

Prof. Remus Rus: recunoscător…Iar, la plecarea în străinătate, după ce am ajuns aici, la doctorat, s-a dat un examen pentru trei burse: una la Oxford, alta la Paris…

Pr. Dorin Picioruș: Una a fost a Părintelui [Alexandru] Stan[6]

Prof. Remus Rus: Nu!…

Pr. Dorin Picioruș: Eu așa știam…

Prof. Remus Rus: …a fost a lui Săbăduș…Părintele Săbăduș[7]…Părintele Costandache…și cu mine…Da, au fost 94 de candidați!…

Pr. Dorin Picioruș: Uau!…Pe cele trei?…

Prof. Remus Rus: Pe cele trei burse, da!…

Pr. Dorin Picioruș: 94?!…În cât? În 1964?

Prof. Remus Rus: În 1965, în februarie…

Pr. Dorin Picioruș: Trei din…94!…

Prof. Remus Rus: Am dat examenul și…în fine…Pe românește: prost să fii, noroc să ai!…

Pr. Dorin Picioruș: Ei, nici chiar așa!…

Prof. Remus Rus: Am avut norocul în așa fel, încât am câștigat bursa!…Și am avut contracandidați puternici…Nu-i dau cu numele pe toți…dar unii au fost…mulți sunt în viață…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…

Prof. Remus Rus: Dar printre ei a fost și Ion Bria[8], care făcuse studii în Anglia…

Pr. Dorin Picioruș: Da, care a adormit!…

Prof. Remus Rus: a adormit în Domnul…care făcuse în Anglia studii…deja un an de zile…și am avut în el un contracandidat puternic de tot.

Și m-au ales!…

Examenul l-am dat cu profesorii noștri…dar în comisie a fost o doamnă de la Universitate. Nu știu cine este…N-am mai văzut-o…

Pr. Dorin Picioruș: Care v-a chestionat la Engleză!

Prof. Remus Rus: M-a chestionat la engleză…Și, după ce s-a terminat examenu’, ne-au spus profesorii, care au fost acolo…Profesorul Liviu Stan[9] ne-a spus, că Antim Nica, Episcopul Vicar Patriarhal la vremea respectivă…a întrebat-o pe doamnă: „Doamnă, dintre cei pe care i-am examinat, pe cine ați alege dumneavoastră?”. „Păi, pe dumnealui!”. Și așa am ajuns!…M-a chemat Patriarhul Justinian după asta, a stat de vorbă cu mine…s-a uitat la mine în sus și-n jos…m-a măsurat din cap și până în picioare…și mi-a zis:

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că trebuie să specificăm faptul că, până în 1964, noi, teologii români, nu am avut burse în străinătate…

Prof. Remus Rus: Deci, ce s-a întâmplat?…

În 1961, Biserica noastră a devenit membră al Consiliului Mondial al Bisericilor[10]. Și Consiliul Mondial al Bisericilor a început să dea burse…

Pr. Dorin Picioruș: Și atunci au început să iasă

Prof. Remus Rus: în străinătate…Atunci a ieșit și Părintele Mitică [Dumitru] Popescu[11] și [Ion] Bria și toți ceilalți…