Zi: 2 aprilie 2014

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Toată lumea din secolul al 20-lea…

Prof. Remus Rus: Dar ei erau deja…[ÎPS] Nestor Vornicescu[1], PS Epifanie [Norocel][2]…toți ăștia erau deja persoane în funcție. Ca student…ca student…

Pr. Dorin Picioruș: Era un mare hop!…

Prof. Remus Rus: …eram primul student care a mers în străinătate, după cel de al doilea război mondial, pentru ca să fac teologie…

Pr. Dorin Picioruș: Deci sunteți primul student român, la teologie, care pleacă la Oxford cu bursă!…De la Statul român?

Prof. Remus Rus: Nu! De la Consiliul Ecumenic al Bisericilor…Nu, nu!…Statul român nu dădea burse…

Pr. Dorin Picioruș: Și ne întoarcem la Preafericitul Justinian, care vă analizează…

Prof. Remus Rus: El m-a analizat și mi-a zis: „Tinere, crezi că ai să poți face față?”…

Pr. Dorin Picioruș: De unde să știu acum?! (râd)…Să mă întorc!…

 Prof. Remus Rus: „Bine, bine!…Lasă că vedem noi!”. Și a venit atunci, la noi în țară, împăratul Haile Selassie[3]…

(imagine)

Pr. Dorin Picioruș: Cine?!…

Prof. Remus Rus: Haile Selassie al Etiopiei…A venit la noi în țară…și m-a chemat[4] ca să ajut…

Pr. Dorin Picioruș: Cu translarea…

Prof. Remus Rus: Nu, avea traducător oficial!…Dar să fiu pe lângă ceilalți, care nu intrau în grupa imediat următoare [împăratului]…

Pr. Dorin Picioruș: Dar care aveau nevoie de traducere…

Prof. Remus Rus: Care nu erau în suita lui…Și m-a chemat, am fost acolo, am dus și bagajele de rigoare, fără doar și poate…Așa am intrat…

Pr. Dorin Picioruș: prima intrare…

Prof. Remus Rus: prima intrare în activitatea Bisericii…la Patriarhie…Deci: așa a fost atunci!…

[Am vorbit despre] Patriarhul Justinian, Patriarhul Teoctist…Patriarhul Iustin [Moisescu]! După ce am venit din străinătate…Patriarhul Iustin a fost cel care m-a urmărit pas cu pas!…

Pr. Dorin Picioruș: După întoarcere…

Prof. Remus Rus: A vrut să mă ia la Neamț, la Seminar[5], prima dată…Profesor la Seminar…Nu mi-ar fi displăcut, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: La cel monahal?

Prof. Remus Rus: Da!…Nu mi-ar fi displăcut! Dar Patriarhul Iustin mi-a zis: „Dumneata rămâi aici până când spun eu!”.

Pr. Dorin Picioruș: La București!

Prof. Remus Rus: „Nu ești de capul dumitale! Să știi asta!”…

Pr. Dorin Picioruș: Adică: nu mergi nicăieri!

Prof. Remus Rus: Așa a fost! Pentru că în 1975, când am trecut de la serviciul de Relații Externe la Facultatea [de Teologie Ortodoxă din București], a fost iarăși un moment foarte interesant!…

Mă cheamă într-o zi la el…vicepreședintele departamentului Cultelor…și îmi zice: „Remus, eu n-am făcut nimic pentru tine până acuma!”…

Pr. Dorin Picioruș: Cu sensul: să vă ajute în mod expres.

Prof. Remus Rus: Da!…„Știi care e problema mea…și multă vreme nu voi putea să fac prea multe”. Era deja anchetat…Începuse să fie anchetat pentru relațiile lui cu Biserica…prea strânse…referitor la tabla de la Durău…

Pr. Dorin Picioruș: Da, da…ceea ce ne-ați spus anterior!

Prof. Remus Rus: „Sunt zgândărit de către cineva…Nu știu de cine…

Pr. Dorin Picioruș: Și vreau să vă ajut!

Prof. Remus Rus: Vreau să te ajut! Spune: ce vrei să fac pentru tine?”. „Păi”, zic…„dacă vreți să mă ajutați, dați-mi un post, plătit din fondurile de Stat, la Institutul Teologic din București sau din Sibiu…oricare dintre ele…”.

Pr. Dorin Picioruș: Adică să intru…

Prof. Remus Rus: în învățământ…„M-am săturat de administrație…Pentru că administrația, pentru mine, este curat mijloc de tâmpire”…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru ca să fac ceea ce am învățat să fac!

Prof. Remus Rus: Pentru că începusem să mă deprofesionalizez rău de tot…Rău de tot…Uitasem foarte multe lucruri…

Pr. Dorin Picioruș: Era normal!…Dacă ați stat atâția ani numai cu traducerea…

Prof. Remus Rus: Și…el mi-a spus: „Dar de ce nu mi-ai zis până acuma, mă?! E ușor!…Pentru că și Patriarhul asta dorește”. „Dar nu mi-a dat binecuvântare niciodată [pentru asta]!”. „Nu…pentru că Patriarhul dorește altceva…”.

Și mi-a dat hârtia respectivă…Am luat-o…Pentru că s-a făcut calculul la vechime…

Pr. Dorin Picioruș: Cartea de muncă…

Prof. Remus Rus: Mi-a dat cartea de muncă, tot-tot-tot…și cu vechimea calculată…Tot ce îmi trebuia pentru ca să fiu numit Asistent la Facultatea de Teologie. Am venit aici… la Părintele Rector de-atunci…și i-am dat hârtia…Și i-am zis: „Știți, Părinte Rector, am venit la dumneavoastră…poate aveți un post…iată am o hârtie…

Pr. Dorin Picioruș:  trimiterea!…

Prof. Remus Rus: nu știu ce…”. S-a uitat la hârtie…și Părintele [Mircea] Chialda[6] a zis: „Știi, boierule, noi nu primim ardeleni aici!”.

Pr. Dorin Picioruș: Aolo!…Era o altă palmă…

Prof. Remus Rus: Dar el era ardelean!…

Pr. Dorin Picioruș: A!…

Prof. Remus Rus: Era de la Avrig, de pe undeva de pe lângă Sibiu…

Pr. Dorin Picioruș: Da…dar se bucureștenizase între timp!…

Prof. Remus Rus: El devenise oltean!…Devenise oltean, vorba aia, așa cum le zic eu…Decanul de atunci – nu îi dau numele, pentru că este în viață – îmi zice – frecându-și barba, așa (îmi arată gestul) – : „Știi, domnu’ Remus, noi nu avem posturi!”…

[Însă, fiind] fericit că eu vreau să merg la Sibiu…fac repede o binecuvântare către Patriarh…

Pr. Dorin Picioruș: Și vă întreabă de ce n-ați găsit la București!…

Prof. Remus Rus: Zic: „Prea Fericite Părinte Patriarh, vă rog a binevoi a-mi aproba transferul de la serviciul de Relații Externe la Facultatea de Teologie din Sibiu, pentru că nu sunt posturi la București și, uitați, eu am aprobare și nu știu ce”…

Mă duc cu hârtia…și îi dau cererea lui Antonie…

Pr. Dorin Picioruș: ÎPS Antonie Plămădeală…

Prof. Remus Rus: Da!…El era Vicar Patriarhal. Zic: „Prea Sfinția Voastră luați…”. El mi-a luat cererea și zice: „Păi, ce aprobare ai, mă?!”. „Păi, Prea Sfințite, uitați: hârtia asta!”.

Pr. Dorin Picioruș: Era aprobarea [de la Culte]…

Prof. Remus Rus: Era pe o jumătate de coală…A4…

Pr. Dorin Picioruș: cu semnătură și cu parafă…

Prof. Remus Rus: parafă, tot…post…plătit din fonduri de Stat!…A vrut să îmi ia hârtia…dar îi spun: „Nu v-o dau!…Prea Sfințite asta e pita mea, vorba aia…Ce mă fac fără ea?!”. „Nu, nu, nu!”…Mi-a luat hârtia, a băgat-o în geantă…cererea…și s-a dus la Patriarhul Justinian…După 10 minute mă pomenesc chemat…

Pr. Dorin Picioruș: în audiență!

Prof. Remus Rus: la Palat, înăuntru!…În audiență…Intru înăuntru…și Patriarhul era în mână cu hârtia…

Pr. Dorin Picioruș: care trebuia să fie definitivă…

Prof. Remus Rus: și îmi zice: (o pauză lungă) „E adevărată, tinere, hârtia asta?…”.

Pr. Dorin Picioruș: Adică: dacă ați obținut-o pe drept!

Prof. Remus Rus: Zic: „Da, Prea Fericirea Voastră!…”. Stă, se uită la mine…Zice: „Dar știi că eu mă zbat să primesc astfel de posturi de la Stat…și mie nu mi-au aprobat?! E adevărată?!!”.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles acum!…

Prof. Remus Rus: „Da, Prea Fericirea Voastră, e adevărată!…”.

Pr. Dorin Picioruș: „Cum ați obținut-o?”. Asta era ideea, nu?!…

Prof. Remus Rus: Zice: „Da, dar cum ți s-a dat?! E adevărată?!! Tinere așa e?! E bună?!!!”. „Prea Fericirea Voastră”, zic, „doamna Dinescu, șefa de cabinet…O putem suna…și ea vă poate confirma, dacă este sau nu este

Pr. Dorin Picioruș: reală

Prof. Remus Rus: reală hârtia…”. „Dar de ce vrei să pleci la Sibiu, tinere?!”. „Păi”, zic, „Prea Fericirea Voastră, am fost la Părintele…

Pr. Dorin Picioruș: Și nu sunt oltean!…

Prof. Remus Rus: și mi s-au spus că nu sunt posturi…și eu sunt ardelean…și plec în…

Pr. Dorin Picioruș: Ăsta e „un defect”!

Prof. Remus Rus: Ardealul meu, Prea Fericirea Voastră!”. Încă odată mi-a zis atunci: „Tinere…

Pr. Dorin Picioruș: rămâi aici!

Prof. Remus Rus: Nu!…I-am mai adăugat: „Știți…sunt fiu duhovnicesc al Episcopiei Aradului”…La care el îmi zice: „Nu, tinere! Nu ești fiu duhovnicesc al Aradului ci ești fiul duhovnicesc al Patriarhului Justinian și faci ce îți spune Patriarhul Justinian și te duci unde el te trimite, nu unde vrei dumneata, pentru că el a investit în tine”.

Pr. Dorin Picioruș: …încredere și v-a trimis la studii…

Prof. Remus Rus: I-a chemat pe cei doi conducători ai Facultății noastre…

Pr. Dorin Picioruș: de Teologie, de la București…

Prof. Remus Rus: Da…și…

Pr. Dorin Picioruș: în câteva minute…

Prof. Remus Rus: a doua zi am fost angajatul Facultății de Teologie din București…

Între timp însă…catedra de Istoria Religiilor a fost desființată…Au desființat-o pentru că l-au pensionat pe Părintele Emilian Vasilescu[7]…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: …de vrednică pomenire…

Pr. Dorin Picioruș: autorul manualului

Prof. Remus Rus: autorul manualului…

Pr. Dorin Picioruș: de Istoria Religiilor[8]…

(imagine)

Prof. Remus Rus: …Un om extraordinar. Dumnezeu să-l pomenească…întru Împărăția Sa!…Un om formidabil a fost…Și, ca să scape de el, au desființat catedra!…

Și eu am venit asistent aici, [la București]…și m-au dat asistent la cel mai rău profesor din facultate, la vremea respectivă, care era Părintele Niculae Șerbănescu…Cel mai exigent și cel mai rău…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…În sensul că trebuia să fiți brici[9]…

Prof. Remus Rus: Îți cerea să fii brici, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Și ăsta e „un rău” necesar…dacă vrei să faci excelență (râd)…

Prof. Remus Rus: Auzi…știi cum e: înveți de la toți! De la toți înveți câte ceva, știi?!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…Dar e bine să fii pus la treabă [în mod serios]…

Prof. Remus Rus:  În fine…eu îl cunoșteam pe Părintele Șerbănescu…pentru că era și șeful Arhivei Patriarhiei…Și în cei 6 ani…

Pr. Dorin Picioruș: Al Bibliotecii…

Prof. Remus Rus:  Nu! Al Arhivei…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles! Ceva aparte…nu în cadrul Bibliotecii…

Prof. Remus Rus: Și în perioada respectivă…cât a fost el arhivar…noi discutam!…Mai beam și câte o cafea din când în când…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Adică, nu…Dar, ca profesor, era

Pr. Dorin Picioruș: Cu lucruri stricte…

Prof. Remus Rus: intransigent…