Interviuri de conștiință (vol. 1) [29]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a.

***

Prof. Remus Rus: Au scris aburos…

Pr. Dorin Picioruș: Da, aburos!…

Prof. Remus Rus: Să păstrăm termenul Părintelui Stăniloae!…Fiindcă e un termen care îți dă posibilitatea unei gândiri teologice.

Pr. Dorin Picioruș: Într-un adjectiv…

Prof. Remus Rus: Printr-un adjectiv la care nu te așteptai…

Pr. Dorin Picioruș: Și eu l-am învățat, astăzi, pe aburos, de la dumneavoastră…Pentru că nu l-am auzit vreodată și nici nu aș fi conceput să îl pun într-un context gnoseologic…

Prof. Remus Rus: Și eu l-am auzit de la Părintele Stăniloae…și cred că îi aparține…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că teologia ortodoxă este aburoasă…

Prof. Remus Rus: Teologia adevărată este aburoasă…Pentru că, în teologie, trebuie să ai lumina aburului, care strălucește când lumina bate pe el, dar, în același timp, impenetrabilitatea lui…sau dificultatea de a pătrunde în abur, pentru ca să vezi totul absolut deslușit. Ci vezi numai conturul…vezi numai ca o prefigurare…

Pentru că, acum, vedem ca prin ghicitură…

Pr. Dorin Picioruș: dar atunci vom vedea față către față.

Prof. Remus Rus: iar atunci vom vedea față către față…

Pr. Dorin Picioruș: Vă mulțumim frumos, domnule Profesor Remus Rus! Astăzi am avut parte de un regal al comunicării cu dumneavoastră. Pentru că sunteți unul dintre rarii profesori care ne-ați învățat să comunicăm, cu înțeles, ore întregi.

Și dumneavoastră ne-ați dat astăzi un mare dar: darul comunicării cu dumneavoastră. Care este unul regular…însă e pentru prima oară când înregistrăm audio, cum arată o convorbire cu dumneavoastră.

Așa comunicați dumneavoastră, în mod permanent, cu oamenii care vă trec pragul. Iar noi ne aflăm astăzi, 4 septembrie 2008, în cabinetul dumneavoastră, de la Facultatea de Teologie din București. Care e un cabinet al colocviilor inopinate.

Pentru că aici vine cineva…și, împreună cu dumneavoastră, începe discuția! Despre…about something. Despre orice.

Prof. Remus Rus: About something, yes!…Ăsta e lucrul care mi-a plăcut! Noi am fost o comunitate de inși…Alături de mine a fost un oarecare Avramescu…Părintele Ioan Avramescu a fost…Venea, din când în când, și Părintele Viorel Ioniță[1]…Era Cezar Vasiliu[2]. Era Victor Iliescu, vestitul Profesor de Filosofie, elevul lui Mircea Florian[3]…și ne adunam și discutam împreună. Am uitat să-l spun pe Părintele Ioan Caraza[4]…

Pr. Dorin Picioruș: Da, da, da!…Părintele Profesor Diacon…

Prof. Remus Rus: Părintele Profesor Ioan Caraza, care este uluitor!…E uluitor și în cunoștințe…și în suflet…

Pr. Dorin Picioruș: Ne-ați spus de mai multe ori despre dumnealui…lucruri extraordinare…

Prof. Remus Rus: Da!…Și stăteam ore în șir și discutam teologie…Din nefericire, în timpul din urmă, foarte puțin mai vin…Când vine Părintele Ioan Caraza pe la mine…mai discutăm…Ceilalți au plecat în străinătate…Viorel Ioniță, Părintele Profesor, este la Geneva…Părintele Ion Avramescu este în Norvegia…iar domnul [Victor] Iliescu ne-a părăsit…

Victor Iliescu are Fenomenologia tragicului…sau a răului[5]…

 (fotografie)

Și e o carte scrisă foarte interesant. A fost un gânditor uluitor. Puțini dintre teologii noștri au știut teologie cât a știut Iliescu. Doar că, din nefericire pentru noi, el avea o gândire aburoasă…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!…Deci, pe cei care gândesc mult și profund…trebuie să îi întrebăm mult mai multe (surâd) despre ei…

Prof. Remus Rus: Da, e greu să îi dezvolți! El a fost din generația lui [Virgil] Cândea[6], a lui Dan Zamfirescu[7]…Ei au fost preluați de către Părintele Patriarh Justinian [Marin] – Dumnezeu să-l odihnească! – când cei din Stat îi persecutau…

Pr. Dorin Picioruș: Statul comunist…

Prof. Remus Rus: De Statul comunist…Patriarhul Justinian i-a luat și i-a oblăduit la el. Iar eu am fost coleg, la serviciul de Relații Externe, cu două mari personalități ale vieții noastre sociale: Ioan Lahovari…numele spune totul!

Pr. Dorin Picioruș: Nu știu cine este…

Prof. Remus Rus: Piața Lahovari!

Pr. Dorin Picioruș: A, da, da!…

Prof. Remus Rus: De la Piața Romană…

Pr. Dorin Picioruș: Am crezut că nu e nicio legătură…

Prof. Remus Rus: El era proprietarul Pieței Lahovari…

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!

Prof. Remus Rus: și Șerban Nicolae, care a fost procurorul-șef al capitalei…Patriarhul Justinian le-a dat serviciu la serviciul de Relații Externe, lucrând ca traducători. Și eu am fost cu ei multă vreme.

Pe urmă a mai fost un alt personaj cheie: Ioan Ștruc. Un teolog de mână forte…Păcat că nu l-au lăsat în învățământ…El a scris mai mult recenzii…Dacă citiți o recenzie a lui e un adevărat studiu.

Pr. Dorin Picioruș: Adică e foarte concis în exprimare…

Prof. Remus Rus: Nu! El făcea studiu pe marginea unei cărți…

Și, bineînțeles, Niculae Șerbănescu,  Părintele Profesor…căruia îi port amintire scumpă…

Ăștia au fost oamenii cu care am lucrat la serviciul de Relații Externe!…

Nu trebuie însă să-l uit pe Părintele Dumitru Fecioru! Era cel mai mare traducător de limbă greacă

Pr. Dorin Picioruș: al Sfântului Ioan Gură de Aur…

Prof. Remus Rus: El mi-a fost consilier o vreme…Bineînțeles, nu trebuie să îl uit nici pe Părintele Ilie Georgescu[8]…care a fost singurul dintre consilierii din perioada lui Ceaușescu care a refuzat să trimită informații la Departamentul Cultelor…după care a fost schimbat din funcție…

Pr. Dorin Picioruș: Informații care se cereau de către…

Prof. Remus Rus: Informații care trebuiau să fie date!…Îmi venea la mine și îmi zicea: „Măi, Remus, iar mi-au cerut! Iar mi-au cerut!…Nu pot! Nu pot! Nu pot!…”. „Dar, Părinte Consilier, vă este funcția [pusă în pericol]!”…„Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu!”…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că a avut conștiință!…

Prof. Remus Rus: Și a fost singurul dintre consilieri[i patriarhali], care nu a dat informații la Culte…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: El trimitea numai scrisorile oficiale și cu asta o termina!…Și l-au schimbat! Nu a rezistat decât doi ani de zile…Pă urmă a venit Dumitru Soare[9], care făcea…a făcut mai multe. Dar și el a fost un om extraordinar!…A fost directorul tipografiei Patriarhiei Române…iar ca director al tipografiei a făcut lucruri uluitoare. A ajutat la tipărirea Părinților și a Scriitoriilor bisericești…

Pr. Dorin Picioruș: A PSB-ului…

Prof. Remus Rus: Sigur că da! A ajutat la tipărirea Sfintei Scripturi…

De aceea, nu poți să judeci omul numai dintr-o anume perspectivă…

Pr. Dorin Picioruș: Trebuie să îl vezi holistic, în toată spledoarea…

Prof. Remus Rus: în toată splendoarea…Iar pentru Biserică, fiecare dintre ei – chiar dacă au greșit cu ceva în viața lor – rămâne un punct de referință, pentru că au făcut ceva pozitiv pentru Biserică.

Pr. Dorin Picioruș: În acea perioadă istorică…

Prof. Remus Rus: Da, atunci…au făcut ceva pozitiv!…Au ajutat la promovarea literaturii creștine…Și să nu uităm, că la centrul nostru bisericesc se publicau, în zece mii de exemplare, 4 reviste:

Pr. Dorin Picioruș: Reviste centrale…

Prof. Remus Rus: Biserica Ortodoxă Română[10], Ortodoxia[11], Studii Teologice[12] și Glasul Bisericii!…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Deci erau patru reviste care se publicau în 10.000 de exemplare. Și se răspândeau în toată țara…

Iar referitor la Părinții bisericești [despre colecția PSB], iarăși, odată, să discutăm…să vă povestesc…Pentru că sunt niște lucruri foarte interesante. Spre exemplu, despre cum a mărit Patriarhul Justin tirajul unui volum din PSB.

Pr. Dorin Picioruș: În fotografia care va însoți interviul la nivel online, dumneavoastră veți fi alături de Icoana Sfintei Treimi, aceasta, de lângă biroul dumneavoastră…

Căci acesta e locul dumneavoastră de rugăciune și de studiu…alături de ultima aparatură…

Prof. Remus Rus: a civilizației moderne…

Pr. Dorin Picioruș: În care v-ați inițiat…și la care lucrați continuu. Aici, în locul dumneavoastră de odihnă interioară…

Trebuie să spun că acum lucrați la un dicționar…la un nou dicționar…de peste o mie de pagini…Iar aici v-am găsit din zorii dimineții…Și ori de câte ori am venit la dumneavoastră v-am găsit lucrând…

Dar chiar: de ce trebuie să mai lucrați, dacă ați făcut atâtea în viață? Faceți și dumneavoastră precum tinerii: duceți-vă la o bere toată ziua…la fotbal…să vă plimbați! De ce să mai munciți și acum, la bătrânețe?!

(o ironie pedagogică…înțeleasă de către confidentul meu…și primită cu zâmbetul pe buze)

Prof. Remus Rus: …Îmi aduc aminte de tatăl meu!…Tatăl  meu a trăit 94 de ani…

Pr. Dorin Picioruș: Dumnezeu să-l ierte!…

Prof. Remus Rus: Mulțumesc frumos!

Pr. Dorin Picioruș: Și pentru mama dumneavoastră…

Prof. Remus Rus: Da, și pentru mama mea…Și mereu îi ziceam: „Tată, dar de ce nu te odihnești și dumneata la amiază?!”…Pentru că el obișnuia, la amiază, să stea pe un scăunel mic…și ținea capul în pumn…

Pr. Dorin Picioruș: Fără să doarmă!

Prof. Remus Rus: fără să doarmă…

Pr. Dorin Picioruș: O ațipeală!…

Prof. Remus Rus: ațipea…La noi se spune cucăia…

Pr. Dorin Picioruș: Cucăia? N-am auzit până acum!…Căci așa stă și cucu pe ram…

Prof. Remus Rus: Da!…Și el cucăia! Și ziceam: „Dar întinde-te puțin!”.

Pr. Dorin Picioruș: Avem pat!…

Prof. Remus Rus: „Întinde-te! Ai loc! Întinde-te pe divan”…Adică pe canapea…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: La care tata zicea: „Fiule, nu vreau să mă prindă moartea dormind!…”.

Pr. Dorin Picioruș: Dormind…E de Pateric!…

Prof. Remus Rus: Și Dumnezeu i-a dat o viață, astfel încât n-a stat bolnav decât 24 de ore…în pat…

Pr. Dorin Picioruș: Ăsta e un mare privilegiu!…

Prof. Remus Rus: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Ca să adormi pe picioarele tale…

Prof. Remus Rus: Doar 24 de ore! Miercurea s-a întins în pat…joi a mâncat ultima masă…și

Pr. Dorin Picioruș: Vinerea a adormit!

Prof. Remus Rus: noaptea a adormit în Domnul…Și n-a stat pe pat, n-a fost bolnav, știi?!…Dar pe el l-a ținut munca. De dimineață și până-n seară muncea. Făcea totul.

Și de aceea, eu cred că omul a fost creat de Dumnezeu spre muncă…Și să nu uităm, că după ce Dumnezeu l-a creat pe om…și l-a văzut că e bun foarte…ce-a făcut Dumnezeu? L-a luat Dumnezeu cu El și l-a dus în Paradis. Și l-a plimbat!…L-a plimbat și i-a dat de lucru! Fiindcă Dumnezeu îl chestiona pe om: „Uite, Adame, copacul ăsta îți place? E frumos? Cum îl numești?”.

Pr. Dorin Picioruș: Așa sau așa?

Prof. Remus Rus: „Uite floarea asta! Ce nume îi dai? Uite! Cum faci cu lucrul ăsta?”. Deci [Dumnezeu] l-a angajat pe Adam în munca Lui de creare. Fiindcă Adam dând nume lucrurilor a devenit

Pr. Dorin Picioruș: co-creator…

Prof. Remus Rus: împreună creator cu Dumnezeu.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Prof. Remus Rus: Deci munca a fost cea care l-a caracterizat pe Adam, pe om…

Pr. Dorin Picioruș: a fost substanța vieții lui…

Prof. Remus Rus: a fost activitatea lui de la început…Nu munca sau funcția creează organul[13]! Nu asta!…Ci munca creatoare e vocația umană. Căci dacă omul nu muncește devine legumă…

Pr. Dorin Picioruș: Vă dorim să vă găsim întotdeauna muncind, bucurându-vă de rezultatele bătrâneților dumneavoastră!…Rezultate care au  început în acea tinerețe, când singurătatea v-a făcut comunicativ…când singurătatea v-a făcut să adânciți relația cu Dumnezeu și să vă iubiți și respectați părinții…

Iar apoi a creat recunoștința…față de Patriarhii care v-au ajutat…care au investit în dumneavoastră. Așa că recunoștința dumneavoastră va trece în viața cititorilor noștri ca un lucru demn de urmat. Pentru că bunul simț, munca și recunoștința sunt elementele definitorii ale unui om.

Vă mulțumesc frumos, Domnule Profesor, și bucuria imensă e de partea noastră!

Prof. Remus Rus: Mulțumim!

Pr. Dorin Picioruș: La revedere! Vă mulțumesc frumos! Sărut mâna!…

Prof. Remus Rus: Să dea Dumnezeu numai bine!