Predică la Intrarea Domnului în Ierusalim [2014]
Iubiții mei,
după ce Sfântul Lazăr, prietenul Domnului, a ieșit din mormânt, după 4 zile de moarte…Domnul intră în Ierusalim…pentru ca să moară!
Să moară pentru noi și pentru mântuirea noastră.
De unde rezultă că mântuirea o primim ca urmare a faptelor lui Hristos pentru noi și nu printr-un efort pur-uman de salvare personală.
El intră în Ierusalim…pentru ca să fie Mântuitorul nostru.
Și dacă intră…El vine să ne îmbrățișeze pe noi, pe toți…pentru că dorește mântuirea noastră, a tuturor.
Însă dinamismul acestei sărbători e format din două lucruri smerite: din mânzul asinei, pe care Domnul urcă și care ne închipuie pe noi, oamenii credincioși [Triodul, ed. BOR 2000, p. 536], care ascultăm, de Domnul, care ne supunem Lui, care Îl lăsăm pe El să Se odihnească în noi…și din „pruncii cei fără de răutate” [Idem, p. 528], care L-au lăudat pe Hristos „cu dumnezeiască cuviință”…în timp ce „iudeii Te-au hulit cu fărădelege” [Idem, p. 532], Doamne!
Puiul de măgar…și puii de om sunt împreună cu Cel blând și nevinovat, Care vine spre patimă/ suferință/ moarte de bunăvoie.
Pentru că e nevoie de inimă curată, nepervertită, frumoasă, ca să te bucuri.
E nevoie de harul lui Dumnezeu în noi ca să ne bucurăm în mod real, în mod simplu, în mod cuviincios.
Însă noi, cei de azi, care nu mai știm să ne bucurăm în mod real…e pentru că nu vrem să ne curățim de patimi.
Pentru că „Preasfântul Duh”, spune Sinaxarul zilei, „le-a mișcat inimile spre lauda și slava lui Hristos” [Idem, p. 536]. Harul dumnezeiesc i-a mișcat pe pruncii evreilor și pe unii dintre părinții lor…ca să Îl laude pe Hristosul Cel smerit, Cel care venea pe mânzul asinei ca să împlinească profeția Sfântului Zaharia [Zah. 9, 9].
Au venit înaintea Lui cu ramuri verzi…pentru că așa erau primiți împărații vremii în cetate. Iar la Zah. 9, 9 era vorba despre Împăratul Ierusalimului. Despre Împăratul păcii.
Au venit simțind dumnezeirea Lui.
Însă și acest eveniment hristologic, care are de-a face cu persoana lui Hristos, fusese profețit în Ps. 8, 3 [LXX]. Pentru că a primit laude „din gura pruncilor și a celor care sug”.
Tocmai de aceea, mesajul Bisericii pentru noi, în acest praznic luminos, e acela de a fi frumoși și verzi ca ramurile de salcie pe care le avem în mâini și nu indiferenți față de Dumnezeu și de semenii noștri.
Pentru că relația noastră cu Dumnezeu se măsoară prin ceea ce facem pentru semenii noștri. Prin raportarea noastră față de ei.
Căci e nevoie și de grija față de prunci și de atenția față de tineri și de responsabilitatea față de oamenii maturi și de delicatețea față de oamenii senectuții.
E nevoie de o delicată și profundă vedere a lucrurilor în fiecare clipă…pentru că fiecare detaliu al vieții noastre contează…și, mai ales, rezonează în alții.
De aceea, ca să știi cum să ajuți și pe cine să ajuți…și pe cine să întâmpini…trebuie să fii mereu îmbrăcat în har și în fapte bune.
Lucru pe care ni-l va aminti, de mai multe ori în săptămâna care vine, luminânda de la Denii…Pentru că trebuie să avem îmbrăcăminte, îmbrăcăminte de har, slava lui Dumnezeu în noi, pentru ca să știm să îi vedem pe oameni…și pentru ca să Îl întâmpinăm pe Dumnezeu în fiecare clipă a vieții noastre.
Da, suntem comparați astăzi cu blândețea mânzului de măgar, cu răbdarea lui, cu ascultarea lui…dar și cu bucuria pruncilor, care au vorbit dumnezeiește despre Fiul lui Dumnezeu întrupat. Care L-au simțit și L-au slăvit cu adevărat!
Pentru că ni se cere și nouă să fim autentici în faptele noastre.
Ni se cere să fim Sfinți și să nu părem „sfinți”!
Ni se cere bunătate și iertare, amabilitate și delicatețe, pace și curăție dumnezeiască.
Ni se cere să fim atenți la detalii, la detaliile relațiilor dintre noi, pentru că astfel împlinim voia lui Dumnezeu cu noi.
Căci trebuie ca împlinirea noastră duhovnicească să se reverse, în mod frumos, și în ceilalți.
Dacă avem ceva în plus, dacă putem ajuta, dacă îi putem dinamiza pe oameni, să nu ne dăm înapoi!
Pentru că fiecare lucru pe care îl facem în harul lui Dumnezeu e un lucru prin care Dumnezeu sădește în oameni dorința de bine.
Iar dacă în noi au sădit alții exemplul bun, frumusețea, gingășia, libertatea duhovnicească, să facem același lucru cu toți care ne văd și ne cunosc.
Dumnezeu să îi primească întru Împărăția Sa pe toți cei adormiți ai noștri iar pe noi să ne umple de pace și de bucurie dumnezeiască. Amin!