Interviuri de conștiință (vol. 1) [33]

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a.

*

Pr. Dorin Picioruș: Însă dacă e să îl diagnosticăm pe acest informator, cunoștea aceste lucruri în amănunțime sau aici sunt lucruri din auzite?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu, cunoștea lucrurile în amănunțime! Și a fost identificat de către noi ca fiind

Pr. Dorin Picioruș: fotograful Preafericitului

Pr. Prof. Adrian Gabor: pentru faptul că amintea, la un moment dat, de vizitele pe care Patriarhul Justinian le făcea în străinătate sau în eparhii, în țară…sau de vizitele de primire pe care Patriarhul Justinian le făcea și de calitatea fotografiilor pe care le realiza.

Pr. Dorin Picioruș: Am înțeles!

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și făcea la un moment dat comparația cu fotograful lui Dej, care nu avea aceeași precizie fotografică.

Pr. Dorin Picioruș: Înseamnă că a vrut să dea indicii despre sine pentru istorie…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, probabil!…Însă el nu știa pe atunci că acest raport va fi citit și în țară peste câteva decenii.

Pr. Dorin Picioruș: Și trebuie să subliniem că a fost făcut în anul

Pr. Prof. Adrian Gabor: 1956…

Pr. Dorin Picioruș: de către un colaborator al Securității, de către „o cârtiță”…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, de către „o cârtiță” introdusă în sistem!…Însă este interesant faptul că acest raport este destul de echilibrat. Iar acolo unde erau atacați ierarhii, informatorul echilibrează situația și neagă zvonurile care circulau în mod nefondat.

Însă de-abia acum medalionul este foarte interesant! Pentru că sursa noastră, fotograful, a avut prilejul odată să stea de vorbă cu el, în intimitate, în reședința mitropolitană și chiar să locuiască acolo câteva zile.

Iar sursa noastră declară că „într-o noapte, în mai 1956, Mitropolitul Firmilian a venit în camera sa și după ce s-a încredințat de faptul că nu are de-a face cu un membru de partid, i-a vorbit despre situația din țară, despre poziția Bisericii în rezistența contra tiraniei comuniste. Firmilian s-a arătat adânc îngrijorat de presiunea la care este supus poporul. Cunoștea lipsurile grele cu care luptă țăranii și muncitorii exploatați nemilos de către comuniști. Încă nu se realizase colectivizarea”.

Pr. Dorin Picioruș: Da, da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Colectivizarea agriculturii, din care cauză se va suferi mai mult decât în 1956…„Părea”, spune sursa, „însă mai îngrijorat de politica de lichidare a clasei vechi, intelectuale, românești”.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Pr. Prof. Adrian Gabor: „«Poporul», spunea Firmilian, «rămâne fără cârmaci în timpurile acestea îngrozitoare și [numai] Dumnezeu știe cât vom mai avea de îndurat ocupația rusească. Niciodată în trecutul nostru istoric nu am fost supuși la o mai grea încercare decât aceasta. Biserica este slabă și obligată să urmeze linia impusă de Partid. Credința însă rămâne pavăza de apărare a românilor”.

Aicea a exagerat puțin fotograful…pentru că ierarhii și Patriarhul erau deja urmăriți de către Securitate

Pr. Dorin Picioruș: pas cu pas…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Numai că una au crezut comuniștii că vor realiza cu Biserica și alta s-a întâmplat după.

Pr. Dorin Picioruș: Dar, spre exemplu, dacă Preafericitul Justinian ar fi fost un om intransigent, s-ar fi putut produce în România același lucru ca în Albania sau ca în Rusia? Ar fi fost desființată instituția Bisericii?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Da, e adevărat!…Dacă ierarhii ar fi fost cu toții verticali, duri, ca cei din Ardeal, atunci opoziția Bisericii fiind foarte dârză, regimul comunist putea să închidă Biserica sau Cultele.

Fapt care s-a întâmplat în Rusia, în mare parte, în Bulgaria și, mai ales, în Albania, când [Enver] Hoxha[1] va interzice orice activitate religioasă pe teritoriul Albaniei.

S-a speculat mult, știm cu toții asta, că dacă ar fi fost Patriarh Nicolae Bălan[2] și nu Justinian Marina [lucrurile ar fi fost altele]…Însă Mitropolitul Nicolae Bălan a insistat pe faptul ca Justinian să fie ales Patriarh. Nu numai pentru calitățile sale diplomatice, de om al dialogului, dar și pentru că era apropiat de unii lideri comuniști.

Dacă Biserica ar fi fost condusă de Nicolae Bălan poate lucrurile ar fi fost altfel. Ierarhi ca Nicolae Popoviciu, ierarhi dârji sau ca Madgearu* din Ardeal, ar fi fost opozanți puternici ai Statului și atunci consecințele ar fi fost altele. În detrimentul libertății de manifestare a vieții creștin-ortodoxe în țară.

Dar să revenim…

Pr. Dorin Picioruș: să ne întoarcem la medalion!

Pr. Prof. Adrian Gabor: Informatorul continuă confidența Mitropolitului Firmilian: „«De afară, de la lumea liberă, nu ne putem aștepta de la niciun ajutor. Singura noastră scăpare poate veni numai de la rezistența noastră și, cumva, de la o prăbușire internă a tiraniei sovietice». Firmilian se plângea că este izolat”. Și nu mai dau citire textului…

Pr. Dorin Picioruș: Era izolat de către colaboratorii săi sau de…?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Nu de colaboratorii săi ci izolat de lumea bisericească în general. Pentru că știa că în jurul lui sunt foarte mulți ochi iscoditori și nu știa niciodată cine putea fi

Pr. Dorin Picioruș: informatorul…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Iar informatorul a rămas cu impresia că „Firmilian se simte în nesiguranță și se așteaptă ca din clipă în clipă să fie epurat ca un reacționar”.

Iată că aceste cuvinte ale lui Firmilian au fost și ele profetice!

Pentru că, dacă n-ar fi venit în Uniunea Sovietică perioada Gorbaciov[3], care a cosmetizat Comunismul, regimul nu ar fi căzut.

Căci datorită lui Gorbaciov s-a putut impune, din afara României, așa-zisa revoluție sau lovitură de stat la noi, prin alianța americano-sovietică. Fapt pentru care, după 1989-1990, cade, se desființează marele stat persecutor al ultimului secol, Uniunea Sovietică.

Însă este interesantă maniera în care cel care a făcut raportul/ sursa/ fotograful transmite, în mod echilibrat, informații despre România. Adică nu informații denigratoare….

Pr. Dorin Picioruș: ci echilibrate…

Pr. Prof. Adrian Gabor: Și este foarte importantă mărturia lui, cu atât mai mult cu cât ea a fost trimisă unui serviciu secret al unei biserici occidentale. Și „profesioniștii” nu trimit niciodată date…

Pr. Dorin Picioruș: neverificate

Pr. Prof. Adrian Gabor: nefondate, ci fondate.

Pr. Dorin Picioruș: Însă dumneavoastră ați studiat la un moment dat și delatori negri…Puteți da nume de oameni care au scos minciuni din stomac? Care au livrat minciuni grele pentru străinătate?

Pr. Prof. Adrian Gabor: Din păcate…– și nu vreau să jignim pe nimeni, să-i supărăm – poate că dintr-o stare de persecuție avansată în care s-au aflat, din drama exilului pe care l-au trăit într-un fel, o serie de scriitori, o serie de clerici ai Bisericii Greco-Catolice au scris numai denigrator la adresa Bisericii noastre Ortodoxe, la adresa ierarhiei.

Nu vreau să dau prea multe nume…Însă Sergiu Grossu[4], de la Paris, are o carte foarte frumoasă, Calvarul României creștine…E foarte interesantă. Sau Biserica persecutată: cronica a doi români în exil la Paris. Dar aceste lucrări conțin acuzații care nu sunt fondate. Și prin aceasta ne plasăm în aceeași mentalitate cu securiștii.