Mai multe cântări ale Triodului actualizează învățătura Sfântului Grigorie de Nyssa, despre hainele sau tunicile de piele în care au fost îmbrăcați Sfinții Protopărinți, de către Dumnezeu, după căderea lor în păcat (Fac. 3, 21):

De veșmântul cel de Dumnezeu țesut
m-am dezbrăcat eu, ticălosul /…/.
Și m-am îmbrăcat acum cu frunze de smochin
și cu haine de piele…[1].

*

Adam cu plângere a strigat: /…/
Cel ce eram odinioară
împăratul tuturor făpturilor celor pământești
ale lui Dumnezeu,
acum rob m-am făcut,
dintr-o sfătuire fără de lege.
Și cel ce eram oarecând
îmbrăcat cu mărirea nemuririi,
[acum] cu piele de om muritor
cu jale sunt înfășurat[2].

*

Cusutu-mi-a haine de piele păcatul,
golindu-mă de veșmântul cel dintâi,
țesut de Dumnezeu.
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcăminte de rușine,
ca și cu niște frunze de smochin,
spre vădirea patimilor
celor de voia mea.
Îmbrăcatu-m-am urât
cu haină de ocară și sângerată,
prin curgerea vieții celei cu patimi
și iubitoare de desfătări[3].

Iar Hristos, Cel ce Și-a țesut trup din porfira sângiuirilor feciorelnice ale Preacuratei, a fost îmbrăcat de oameni cu porfiră mincinoasă/ hlamidă roșie:

Ca din vopsea de porfiră
s-a țesut trupul lui Emmanuel, înăuntru,
în pântecele tău, Preacurată,
ceea ce ești porfiră înțelegătoare[4].

*

Astăzi a fost spânzurat pe lemn
Cel ce a spânzurat pământul pe ape [Ps. 135, 6].
Cu cunună de spini a fost încununat
Împăratul Îngerilor.
Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat
Cel ce îmbracă cerul cu nori [Ps. 146, 8].
Lovire peste obraz a luat
Cel ce a slobozit în Iordan
pe Adam.
Cu piroane a fost pironit
Mirele Bisericii.
Cu sulița a fost împuns
Fiul Fecioarei![5]

Sunt numeroase poeziile sublime, ca aceasta din urmă, care împletesc icoana dumnezeirii Domnului, Care a zidit lumea și pe oameni, cu cea a umanității Sale pătimitoare. Alegem câteva exemple, dintre cele mai impresionante:

Înfricoșătoare și preaslăvită taină
se vede petrecându-se astăzi:
Cel nepipăit [I.Tim. 6, 16] a fost prins
și a fost legat
Cel ce a dezlegat pe Adam din blestem.
Cel ce cercetează inimile și rărunchii [Ier. 11, 20],
cu nedreptate a fost cercetat.
În temniță a fost închis
Cel ce a închis adâncul [apelor, cf. Ps. 32, 7].
Stă înaintea lui Pilat
Acela Căruia Îi stau înainte cu frică
Puterile cerești.
Cu palme a fost lovit de mâna făpturii Ziditorul.
La Cruce a fost judecat
Cel ce judecă viii și morții [II Tim. 4, 1].
În mormânt a fost închis
Stricătorul iadului[6].

*

Astăzi cuprinde mormântul
pe Cel ce cuprinde făptura [pământul] cu palma [Is. 40, 12];
acoperă piatra pe Cel ce acoperă cerurile
cu bunătatea;
doarme Viața
și iadul se cutremură
și Adam din legături se dezleagă[7].

Simbolismul amplu, conjugat, al templului, al cortului și al trupului este reliefat într-o altă cântare. Trupul Domnului este numit templu, dar și trupul lui Adam este cort. Iar Iadul are cămări, ceea ce înseamnă că este configurat tot ca un templu sau un palat cu mai multe încăperi, deși infernal/ negativ:

Stricatu-s-a Templul cel preacurat,
dar împreună a ridicat cortul cel căzut,
că al doilea Adam, Cel ce locuiește întru înălțime,
S-a pogorât la Adam cel dintâi,
până la cămările iadului.
Pe Care tineri binecuvântați-L,
preoți lăudați-L,
popoare preaînălțați-L
întru toți vecii[8].

Trestia care I-a fost pusă în mână lui Hristos, în batjocură, este considerată condeiul prin care s-a scris un nou hrisov de moștenire, prin care „Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roșii, vechea patrie”[9], adică Raiul.

Psalmistul profețise: „Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit” (Ps. 44, 2).


[1] Triodul, ed. BOR 2000, p. 99-100.

[2] Idem, p. 108.

[3] Idem, p. 145.

[4] Idem, p. 135.

[5] Idem, p. 610.

[6] Idem, p. 639.

[7] Idem, p. 667.

[8] Idem, p. 666.

[9] Idem, p. 615.

Did you like this? Share it: