Pastorala pascală a PS Visarion Bălțat [2014]

† Visarion
din mila lui Dumnezeu Episcop
al Episcopiei Ortodoxe Române a Tulcii

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi
dreptcredincioşilor creştini, har, milă şi pace de
la Dumnezeu atotţiitorul, iar de la noi arhiereşti
binecuvântări

„O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase!
O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea!
Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat,
în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”
(Canonul Pascal).

În această sfântă şi luminoasă zi de prăznuire tresăltăm de bucurie primind vestea cea mare că Hristos a înviat din morţi. Această veste este aceeaşi pe care au aflat-o mironosiţele femei de la îngerul Domnului când au venit dis de dimineaţă la mormânt să ungă cu miresme trupul Mântuitorului, a treia zi după îngroparea Sa.

Această veste a învierii lui Hristos este totodată şi mărturia pe care o dăm şi noi, fiii Bisericii străbune, despre credinţa noastră în înviere şi nădejdea că şi noi în „ziua aceea” vom fi părtaşi cu vrednicie Învierii celei de obşte. Praznicul Sfintelor Paşti este aşteptat de fiecare dată cu nerăbdare şi cu aleasă bucurie.

Cu nerăbdare pentru dorinţa fierbinte a sufletelor noastre pentru o înnoire duhovnicească pe care o câştigăm în timpul Postului Mare prin nevoinţă, asceză, rugăciune şi fapte bune. Cu bucurie pentru faptul că praznicul Învierii ne umple de fiecare dată de lumină, de pace şi de iubire dumnezeiască.

Aşadar, neîntrecută este slava Învierii lui Hristos, plină de strălucire şi de har dumnezeiesc, căci astăzi „toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt” şi întreaga făptură cântă „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Iubiţi credincioşi,

Bucuria pe care o trăim în ziua Sfintei Învieri este rodul Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos de pe Cruce. Această jertfă a avut loc din marea iubire a Părintelui Ceresc faţă de noi oamenii pentru că „Dumnezeu aşa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Mântuitorul Hristos S-a jertfit de bună voie ca să izbăvească lumea din robia păcatului şi a morţii iar „prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” – cum glăsuieşte Isaia proorocul (Isaia 53, 5). Sfântul Ioan Botezătorul îl aseamănă pe Iisus Hristos cu „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Hristos Cel înviat este chipul mielului pascal jertfit în Vechiul Testament. El este Mielul lui Dumnezeu care S-a smerit până la moarte din iubire faţă de oameni „căci Paştile noastre Hristos S-a jertfit pentru noi” (I Corinteni 5, 7).

Din iubirea Lui s-a născut jertfa de pe Cruce prin care s-a realizat sfinţirea şi mântuirea întregii lumi. Această jertfă sângeroasă a Domnului Hristos s-a adus odată pentru totdeauna, dar ea este reînnoită tainic la fiecare sfântă şi dumnezeiască Liturghie. În Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, Hristos este prezent real cu trupul şi cu sufletul în Sfintele Taine – pâinea şi vinul – care se prefac prin rugăciune în Însuşi Trupul şi Sângele Domnului.

El este prezent deplin în Sfânta Împărtăşanie unde El se aduce pe Sine ca Jertfă pentru cei vii şi pentru cei morţi spre iertarea păcatelor. La fiecare Sfântă Liturghie El reînnoieşte pentru noi jertfa de pe Golgota ca să ne putem împărtăşi din roadele acesteia „spre iertarea păcatelor şi spre dobândirea vieţii de veci”, ca să putem avea parte cu El în Împărăţia Cerurilor.

Taina Sfintei Împărtăşanii este Taina dăruirii Sale pentru mântuirea noastră, este semnul prezenţei Sale în mijlocul nostru, este ajutorul continuu pe care ni-l dăruieşte ca să sporim în urcuşul nostru cel duhovnicesc către desăvârşire. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu – zice Domnul – rămâne întru Mine şi Eu în el” (Ioan 6, 56). Hristos este pâinea vieţii care S-a coborât din cer „din care dacă mănâncă cineva nu mai moare” (Ioan 6, 50).

Primindu-L pe Domnul în Taina Sfintei Împărtăşanii ne unim deplin cu El, devenim fiii ai lui Dumnezeu după har şi avem în noi sămânţa învierii căci, după cuvântul Sfântului Ignatie Teoforul, Sfânta Împărtăşanie este „doctoria nemuririi”.

Să ne străduim aşadar să ne apropiem cu vrednicie de Sfintele Taine, curăţindu-ne mai întâi sufletul prin Taina Spovedaniei sau a Pocăinţei pentru ca să putem spune şi noi împreună cu proorocul şi psalmistul David „gustaţi şi vedeţi că este bun Domnul”
(Psalm 33, 8) şi iarăşi „Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema” (Psalm 115, 4).

În anul acesta care este declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca „Anul omagial al Tainei Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii” să medităm mai mult asupra înţelesurilor duhovniceşti ale acestor două sfinte Taine absolut necesare pentru desăvârşirea noastră morală şi pentru mântuire.

Avându-L pe Hristos în fiinţa noastră prin Sfintele Taine avem totul, iar dacă rămânem întru El, nimic nu ne va lipsi căci „cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” (Psalm 33, 10). Prin Sfânta Împărtăşanie devenim părtaşi vieţii lui Hristos, iar viaţa cea veşnică devine realitate simţită şi trăită de noi încă din această lume, aşa încât putem mărturisi împreună cu apostolul Pavel „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni2, 20).

De aceea suntem îndatoraţi să participăm în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie care este cea mai mare, mai sfântă şi mai înaltă slujbă ce-L coboară pe pământ pe Împăratul Slavei, pe Domnul nostru Iisus Hristos, sub chipul pâinii şi al vinului şi care se oferă spre hrană duhovnicească tuturor celor ce cred într-însul.

Iubiţilor fii duhovniceşti,

Împărtăşindu-ne în această zi de mare sărbătoare cu lumina Învierii lui Hristos să ne întărim sufletele noastre cu virtutea smereniei, a dragostei jertfelnice faţă de cei lipsiţi şi necăjiţi, a rugăciunii curate şi a faptelor bune evanghelice şi împreună cu Sfântul Ioan Damaschin – să-L rugăm cu inimă curată pe Mântuitorul nostru zicând: „Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi împacă viaţa noastră Doamne ca un Atotputernic”.

Să căutăm pacea şi buna înţelegere pentru noi ca şi pentru toată lumea care este atât de tulburată de neînţelegeri, de frământări şi de războaie. Fie ca lumina şi bucuria Învierii să reverse în sufletele noastre pacea lui Hristos „care covârşeşte orice minte” (Filipeni 4, 7) şi să aducă lumii un licăr de speranţă, un strop de mângâiere şi de curaj pentru biruinţa necazurilor şi a încercărilor vieţii.

Să ne rugăm lui Hristos Cel răstignit şi înviat ca bucuria negrăită a Învierii să rodească deplin în viaţa noastră şi să ne fie izvor şi îndemn neistovit pentru a ne înălţa mereu pe scara virtuţilor. Făcând aşa ne vom întări fără contenire unitatea noastră în Biserica dreptmăritoare ca şi dorinţa noastră de a vieţui după cuvântul Evangheliei, aducând roade bogate spre mântuire.

În această mare zi a Învierii Domnului vă binecuvintez cu dragoste părintească, dorindu-vă să petreceţi aceste sfinte sărbători pascale cu sănătate, cu pace şi cu mulţumire, împreună cu familiile voastre acum şi întru mulţi ani, vestindu-vă cu aceeaşi bucurie:

„Hristos a înviat!”.

Al vostru către Domnul cel Înviat de tot binele rugător,
† Visarion