Învierea Domnului – Învierea tuturor!

† Siluan
Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei
Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,
Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler,
și tuturor Credincioșilor drept-slăvitori
care ascultă sau citesc această Epistolă Pastorală,
Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel înviat din morți,
iar de la noi, arhierești binecuvântări,
dimpreună cu străvechiul salut:

Hristos a înviat!

Astăzi, pentru tot omul credincios, vâltoarea lumii acesteia se liniștește și agitația cotidiană se oprește, alergarea după cele din afară încetează și sufletul gustă puțină stâmpărare, pentru că Cel pe Care l-am petrecut la pătimirea Sa cea de bunăvoie, la răstignirea și moartea Sa, a înviat din morți!

Astăzi, Cel Ce S-a unit cu firea noastră omenească, luând asupra Sa păcatul, suferința și moartea, învie pentru a ne face părtași la curăția, odihna și viața Sa. Cela Ce se îmbracă cu lumina ca și cu o haină, a înviat ca să ne înnoiască haina cea învechită a Botezului, spre a reînvia în noi conștiința de fii ai luminii și ai zilei.

Astăzi, Cel Ce a biruit iadul cu strălucirea dumnezeirii Sale stă la ușile sufletului nostru ferecat în obezile propriilor patimi, voind să-l libereze, precum odinioară a făcut cu Adam și Eva, scoțându-i din iad. Fiul Cel veșnic al Tatălui Care S-a pogorât din ceruri pentru a lua asupră-Și firea omenească cea căzută, astăzi Se-arată nouă, spre a ne vesti liberarea din chingile în care ne țineau legați uitarea de Dumnezeu și trăirea ”pe cont propriu” în care petrece lumea înconjurătoare.

Astăzi, Atotțiitorul lumii Care a primit a se face prunc pentru noi și a se înfășa în scutece, se desface din giulgiurile morții pentru a ne da curaj și nouă să ne lăsăm ”înfășați” în scutecele voii Sale, spre a muri voii noastre și a ne face părtași Vieții Sale celei veșnice, prin a Sa înviere.

Astăzi a venit ceasul și acum este când glasul Fiului lui Dumnezeu Cel înviat străbate mormintele, spre mângâierea și bucuria celor ce întru El au adormit, ca o arvună a vieții celei nestricăcioase și veșnice, împreună cu El. Astăzi tot sufletul de „prunc fără de vreme” primește alinare de la Cel ce, „ca un miel fără de glas”, S-a dat pe Sine morții, nădăjduind după mult așteptata împăcare.

Cel Ce era de curând zămislit în pântecele Fecioarei și a fost recunoscut întâi de un făt de șase luni care avea să-I fie mai apoi Înaintemergător, luminează astăzi tot mugurele pe care l-a chemat la viață în pântece de mamă, întărindu-l spre a se închega armonios și a crește în siguranță, până în ziua venirii pe lume și a încreștinării sale, prin Botez.

Astăzi, Cel Preaînalt Care odinioară se pogora în chip smerit, în cele mai de jos ale pământului, curățind apele Iordanului și ale întregii făpturi, se pogoară din nou, discret, în cele mai de jos ale existenței noastre, spre a ne curăți de întinăciunea păcatelor și pentru a da nădejde de iertare la tot sufletul descurajat și deznădăjduit.

Cela Ce S-a făcut pe Sine Pâine cerească și Hrană a toată lumea, ne poftește astăzi să fim părtași la Ospățul Împărăției Sale, dându-Se nouă pe Sine, Sfânt Trup și Sânge, spre a ne umple de Viața Sa cea nouă și nepieritoare.

Astăzi, Cel Ce a liniștit furtuna și a potolit valurile mării numai cu cuvântul, se trezește din somnul morții, ca să potolească viforul ispitelor ce ne cuprind și să îndrepte corabia vieții noastre spre limanul Său cel lin.

Cel Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmașii noștri și Care S-a rugat pentru cei care-L răstigneau, ne dăruiește astăzi, prin învierea Sa, Harul și puterea de a ierta și de a-i numi „frați” chiar și pe cei ce ne urăsc pe noi.

Astăzi, Domnul Hristos Cel Care a primit suferința cea de bunăvoie, învie, dând sens curățitor și mântuitor la toată suferința de pe fața pământului și aducând mângâiere și odihnă la tot cel căzut sub povara propriilor suferințe.

Iubiți fii și fiice ai acestei episcopii,

Cel Care i-a făcut frați ai Săi mai mici pe toți cei înfometați și însetați, străini sau goi, bolnavi sau întemnițați, ne cheamă în această binecuvântată zi a Învierii, pe noi cei care avem privilegiul de a fi părtași la atâtea daruri dumnezeiești, să ne îndreptăm gândul către toți cei aflați în lipsuri și în suferință, către toți semenii noștri înfrânți de greutățile pribegiei prin străinătăți și care, din neștiință, din uitare sau din prea multă încercare, nu se pot bucura de cele de care ne bucurăm noi acum!

Hristos a înviat pentru toți cei vii și pentru toți cei adormiți pe care nimeni nu-i mai pomenește, și pentru cei ce ne fac bine, și pentru cei ce ne fac rău; și pentru cei ce ne iubesc, și pentru cei ce ne urăsc pe noi! Hristos a înviat și pentru toți copiii și pentru toate mamele și tații despărțiți unii de alții, neputând fi împreună astăzi, de Paști!

Hristos a înviat și pentru părinții și bunicii noștri bolnavi, rămași acasă însingurați și necercetați de nimeni, nici chiar în Ziua Învierii! Hristos a înviat și pentru cei care nu mai au pe nimeni pe pământ, și pentru cei ce-L cunosc și pentru cei ce nu-L cunosc! Pentru aceștia toți să cântăm azi un „Hristos a înviat”, ca și aceștia, împreună cu noi, să slăvească, să-L cunoască și să-L laude pe Cel Ce a înviat și, deopotrivă, pe Părintele Său cel veșnic și Tatăl nostru cel ceresc și pe Preasfântul și Mângâietorul Său Duh, acum și în veci. Amin.

Cu părintească îmbrățișare fiecăruia, de la mic la mare, cuprinzând în ea pe tot ”fiul cel rătăcit” și pe tot sufletul doritor și suspinător după ”acasă”-ul cel ceresc, al Vostru întâistătător și de tot binele cel spre  mântuire doritor,

† Episcopul Siluan
al Episcopie Ortodoxe Române a Italiei
Dată la Reședința noastră de la Roma,
la Luminatul Praznic al Învierii Domnului, în Anul Mântuirii 2014

Did you like this? Share it: