Zi: 21 aprilie 2014

Interviuri de conștiință

  (vol. 1)

*

Realizate

de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Partea întâi, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a.

***

Pr. Dorin Picioruș: Din punct de vedere științific!

Mast. Bogdan Stârceanu: Din punct de vedere științific, exact!…Și tocmai acest lucru contează: ca tu să vii cu un lucru nou, cu un lucru serios, cu un lucru cu adevărat de luat în seamă…

Pr. Dorin Picioruș: Valabil pentru cât mai mulți…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact! Dar ceilalți ce fac? Vin, îți dau în cap…Sau dacă nu îți dau în cap, nici măcar nu te încurajează. Dar nu îți spun nici dă-te mai încolo…Și atunci e logic că ți-e greu. Fiecare dintre noi suntem oameni, avem slăbiciunile noastre, ne e greu…Avem bolile, durerile noastre…

Pr. Dorin Picioruș: Și la un moment dat îți vine să renunți…Îți vine să renunți când vezi atâta gelozie, atâta invidie…Pentru că nu mai poți să admiți faptul că, prin propria ta existență, ești un motiv de indispoziție pentru alții. Și asta, culmea!, în mod paradoxal: când tu ești un moment de elevație pentru fiecare. Ești un om care ajuți prin opera ta. Fie că ești scriitor, că ești preot, că ești politician…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, ești important pentru ceea ce faci în bucățica ta!…

Pr. Dorin Picioruș: De aceea, la un moment dat, ți se urcă până în gât totul și spui: „Frate, nu mai vreau nimic de la voi!”.

Mast. Bogdan Stârceanu: Și mai e ceva!…Așa cum spuneați și dumneavoastră, Părinte, mai e și această idee că eu aș putea face orice. Tânărul, după ce termină facultatea, are impresia că…

Pr. Dorin Picioruș: Mă scuzați!…Dar nu credeți că el e stimulat și de mass media și de o mentalitate generalizată, care îi spun: „Îndrăznește! Fă orice! No sugar!^[1]”.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, i se arată pancarta…

Pr. Dorin Picioruș: și merge pe ideea care i se sugerează…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, da, da!…Și tânărul are impresia că poate să facă orice dacă are un minimum de școală. De cunoștințe…Adică se crede asemenea unui matematician, unui astronaut, unui fotbalist și așa mai departe.

Și dacă privim viața occidentală, în special America…

Am vorbit cu un american, de origine română, care a stat acolo vreo 20 de ani și apoi s-a întors în țară…Și el a rămas surprins de modul nostru de a ne descurca în orice fel…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că doar dăm impresia că ne descurcăm…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Era surprins de această idee a noastră că „eu știu toate”! Ci „măi, la mine în America, acolo, fiecare e cu bucățica lui! Eu făceam o piesă la o mașină…Eu lucram în Detroit, la General Motors^[2]…făceam o piesă la o mașină și numai atât”. Și de aceea, e logic, că lumea noastră, de acum, i se părea aiurea…

Pr. Dorin Picioruș: Făcea pe fiecare zi aceeași piesă…

Mast. Bogdan Stârceanu: Dar făcea acea piesă la perfecție! Nouă ni se pare asta ca în sclavagism. „Cum să facă, domne, doar o piesă?! Trebuie să mai facă și altceva!”.

Și la un moment dat spunea o chestie foarte interesantă [zâmbește]: „Băi, americanului când îi spui să se ducă 100 de metri, 100 se duce. Dar când îi spui românului să se ducă 100 de metri pe aici, el se gândește: „Dar de ce să nu o iau pe partea ailaltă, că e drumul mai scurt?!””. Asta e mentalitatea românească! Și atunci…

Pr. Dorin Picioruș: caută shortcuturi^[3]…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…Pentru că la noi funcționează ideea șmecherelii…A faptului ascuns. Totdeauna căutăm să obținem mai ușor un lucru.

Pr. Dorin Picioruș: Fără multă muncă. Fără multă transpirație. Dar cu aceeași remunerație!

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Dar cu aceeași remunerație! Românul vrea să fie considerat „băiat deștept”, „băiat genial”, fără multă muncă. Însă să-l remunerezi, frate!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Să-i dai și masă…

Pr. Dorin Picioruș: Să-i dai și bursă…dar și diplomă la final, pentru că s-a căznit…și a trecut un examen!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Căci a intrat cu bursa nu știu care…Însă ce ai făcut în timpul anilor de studii? Ce ne arăți la final? Ce ai ajuns în urma bursei? Astea nu mai contează!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Că tot am vorbit de Mircea Eliade…Un student îl întreabă pe Mircea Eliade: „Domnule Profesor, cum se învață limba sanscrită?”. Și el îi spune: „Măi, băiatule, știi cum am făcut eu? M-am închis un an de zile în casă…și am făcut numai limba sanscrită. Așa că 6 luni am învățat gramatică. Nu făceam altceva! Nu citeam nimic în afară de asta. Apoi am citit puțin din literații indieni și așa mai departe. Până am început nu să o stăpânesc, ci să o bâjbâi”.

Și ce vrea să spună? Vrea să nu avem obsesia aceasta de a cuprinde totul. Să nu vrei să faci și-aia, și-aia, și-aia, și-aia…Nu! Dacă vrei să faci cu adevărat ceva trebuie să te implici cu toată ființa, cu totul, în acel lucru…

Pr. Dorin Picioruș: Să te rezumi la lucrul pe care vrei să-l faci!

Mast. Bogdan Stârceanu: Până nu ai trecut de faza critică, până nu ai depășit hopul, trebuie să te rezumi la ceea ce faci. După care poți să iei și alte lucruri în primire. Însă, mai întâi de toate, trebuie să te dedici cauzei.

Și lucrul ăsta e foarte important! Pentru că ne dă perspectiva modului în care trebuie să vedem viața și raportarea pe care trebuie să o avem față de tot ceea ce ne înconjoară. Căci dacă noi trăim o viață în care credem că putem să facem absolut orice, ajungem să nu facem mai nimica. Pentru că asta e, de fapt, definiția românului: românul face multe dar nimic nu termină.

Și foarte mulți cu care am avut contact, din străinătate, aveau această impresie despre noi…Pentru că avem istețime, avem putere de muncă…însă nu ne place lucrul serios.

Pr. Dorin Picioruș: De fapt: nu ne ținem de el!…Nu mergem până la capăt…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact, exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Trecem la alt lucru!…Și în problema următoare, dumneavoastră aveți experiență multă…E vorba despre copii. Despre prezența lor în familie și despre problemele pe care le aduc odată cu ei.

Și ne-ați mărturisit, de-a lungul timpului, tot felul de probleme ale lor…De la cele legate de sănătate până la maniera în care discutați cu copiii.

…De câți ani sunteți tată?

Mast. Bogdan Stârceanu: De 7 ani…

Pr. Dorin Picioruș: 7 ani de căsătorie…și de 7 ani tată. Mulți ani înainte…și în căsătorie și pentru copilele dumneavoastră!…

Cum vedeați căsătoria înainte și cum vedeți căsătoria după? Cum vă simțiți acum, când începeți să vă bucurați de rodul ostenelilor dumneavoastră de tinerețe [zâmbesc]?

Căci acum suntem în jurul anului 30 de viață…și suntem în faza de tinerețe…

Cum arată căsătoria creștină ca ideal și cum arată căsătoria creștină ca realitate? Căci idealul e frumos, e marcant, dar realitatea e mult mai spațioasă decât idealul. Ideal care, atunci când e simplă proiecție mentală, e fantasmagoric.

Deci cum arată adevărul căsătoriei, în comparație cu modul în care arăta închipuirea despre căsătorie?

Mast. Bogdan Stârceanu: Aș vrea să încep răspunsul la această întrebare de la viețile câtorva Sfinți căsătoriți, care ne prezintă o viață dedicată în întregime copiilor și lui Hristos…

Pr. Dorin Picioruș: Da, da, da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Din viețile Sfinților căsătoriți rămânem cu o anume impresie. Pe care fiecare ne-o formăm într-un fel sau altul. Însă în descrierile lor nu găsim tot ce se petrece într-o căsătorie. Pentru că cuvântul nu poate să exprime, la modul absolut, realitatea. E imposibil! La fel și o imagine. Ea nu poate să exprime realitatea la modul absolut.

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Decât prezența ta reală [o poate cuprinde]. Și în ceea ce privește căsătoria, în cazul meu, pot spune că diferența între ideal și realitate are două conotații. Pe de o parte, relația mea cu soția mea iar, pe de altă parte, relația noastră, eu și soția, cu cele două copile pe care le avem. Viața în familie, multora li se pare – celor care nu sunt căsătoriți sau nu au copii – ceva ușor…frumos…plin de bucurii.

Pr. Dorin Picioruș: Însă, oricum ar sta lucrurile, ceea ce credem noi că e căsătorie, înainte de căsătorie…e ceva de basm. Ceva fantasmagoric…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact!…Sau lovirea de realitate, de multe ori…nu e neapărat… șocantă…ci ea te înțelepțește. Zi de zi, tu și soția, tu și copilul tău deveniți mai înțelepți. Copilul te învață pe tine [cum să procedezi]. Tu înveți foarte multe de la copil, mai mult decât ai fi citit o mie și una de cărți legate despre creșterea copilului. Despre psihologia copilului…

Pr. Dorin Picioruș: Relația cu el te face să vezi mai bine lucrurile în comparație cu orice carte.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact…Relația ta directă cu copilul e cea care, într-adevăr, te face să înțelegi ce dorește copilul, ce vrea copilul, ce probleme are copilul.

În ceea ce privește relația cu soția, ea se găsește într-o permanentă creștere…Într-o permanentă cunoaștere. Tu cu soția ta te găsești într-un fel de descoperire

Pr. Dorin Picioruș: continuă…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…Asta nu înseamnă că tu nu poți să ai discuții contradictorii, nu poți să ai păreri disonante de ale soției…Ci tocmai din această creștere, din acest dialog permanent ajungi să vorbești prin gesturi, prin priviri cu soția ta. Și când soția te-a privit într-un anume fel sau a făcut un anume gest…

Pr. Dorin Picioruș: tu ai înțeles ceea ce vrea să-ți spună…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…În același timp există relația familiei tale cu societatea din jurul vostru. Societatea din jur – și nu mă refer aici la socri și soacre – ci la societate în general. Și, din păcate, familia astăzi e șablonizată. Termenul de familie e șablonizat. Există marea problemă a separației între părinți și copii, pentru că fiecare trăiesc în lumea lor…Copiii încep să simtă singurătatea de la vârste fragede. Părinții aleargă în sus și-n jos după obținerea succesului. Succes pentru copiii lor. Dar ajung să se trezească la un moment dat și să simtă faptul că copiii nu mai există pentru ei și, la rândul lor, și copiii îi neagă ca părinți.

Și atunci care e relația unei familii creștine, așa cum ne considerăm noi, cu societatea? Trebuie să înțelegem că problemele cotidiene ale familiei contemporane sunt și ale noastre. Avem cu toții probleme financiare, de sănătate…

Pr. Dorin Picioruș: Da, de tot felul…alături de cele relaționare.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Însă în relația dintre familia creștină și societate mai există acel Cineva…mai este Hristos. Și atunci când Îl ai pe Hristos în familie, raportarea ta la societate trece prin acest filtru al credinței în El. Pentru că tu, mai întâi, Îl pui pe Hristos în fața ta și apoi pui societatea, lumea care înconjoară. Și atunci, tu ai un punct de reper fantastic^[4]. Iar noi gravităm în jurul acestui reper. Din cauza Căruia, noi nu putem fi înghițiți niciodată de apele, de învolburarea acestei vieți.

Pr. Dorin Picioruș: Da! Noi nu putem fi contaminați de o mentalitate și de o viață seculare…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!

Pr. Dorin Picioruș: Viața ortodoxă ne scapă de o viață telurică…

Mast. Bogdan Stârceanu: De aceea, eu cred că o familie creștină autentică nu se poate pierde în societate. Nu poate fi înghițită de această avalanșă a secularizării, dacă ea se ține bine de Hristos. Dacă ea, într-adevăr, dorește și se luptă cu adevărat ca să Îl aibă în mijloc pe Hristos. Este imposibil! Nu ai cum [să te pierzi cu Hristos]!

Iar deviația de acum din familia românească și din familia în general e bazată pe obsesia dobândirii de bunuri, care creează singurătate. Iar dorința bolnavă a părinților ca proprii lor copii să devină cu orice chip avuți, cu bani, nu are ce căuta în familia creștină.

De ce? Pentru că tu îți crești copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu și nu pentru scopuri eminamente lumești.

Însă, pentru mulți, acest mod de a privi lucrurile al ortodocșilor pare ceva…

Pr. Dorin Picioruș: mitologic, o poveste de adormit copiii…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Și toate acestea fac ca familia creștină să trăiască altfel. Dar dacă familia creștină, la un moment dat, nu mai ține de Biserică, nu mai ține de Hristos, atunci

Pr. Dorin Picioruș: intră în disoluție…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, exact!…Cam asta e părerea mea personală, din experiența pe care o am. Căci – ca o concluzie – familia creștină e familia firească. Cum spune și Părintele Noica…

Pr. Dorin Picioruș: Rafail Noica^[5]…

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că familia creștină nu e ceva ieșit din comun…

Pr. Dorin Picioruș: Nu facem ceva, pe afară, ieșit din comun. Pentru că toată taina vieții noastre e lăuntrică…Îmbinăm postul cu rugăciunea, cu viața curată, iată!, cu întâlniri frumoase, cu discuții duhovnicești, prietenești, principiale…cu întrajutorare. Pentru că acolo unde există conștiință ortodoxă, există și sensibilitate profundă la nevoile reale și imediate ale oamenilor.

Iar căsătoria ortodoxă e o frumusețe reală și normală. Însă, e adevărat, e o frumusețe prea mare pentru degringolada postmodernă.

Mast. Bogdan Stârceanu: Da, prea mare!…

Pr. Dorin Picioruș: E prea mare, acolo unde nu se înțelege – după cum spuneau Părinții Tradiției – că ortodocșii au toate în comun…numai femeile nu le au în comun. Și aș adăuga: nici copiii…

Ortodocșii nu sunt pederaști^[6], nici nu corup copii^[7] și nici nu se culcă cu soția celuilalt^[8]. Pentru că familia ortodoxă este o instituție sfântă, centrată în Hristos. Pentru că El este pivotul central. Axul în jurul Căruia, așa cum ați spus, gravitează viața noastră.

Mast. Bogdan Stârceanu: Și mai vreau să adaug ceva…care acum mi-a venit în minte…Și anume că există o tendință în familiile creștine – lucru înțeles din experiență, din discuții, din ceea ce am putut înțelege – în care unul dintre soți duce o viață dedicată Bisericii iar celălalt

Pr. Dorin Picioruș: e mai indolent…Sau cum spunea Sfântul Ilie Tesviteanul: nu are ambele picioare. Un picior e șchiop (zâmbesc)…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact, exact!…Și se observă, într-o astfel de familie, că și copiii au aceeași tendință. Copiii au aceeași tendință: de separare unul de altul. Întotdeauna copiii sunt ori cu unul ori cu celălalt dintre părinți. Pentru că cel care îi dă bomboane mai multe e „mai bun” dar cel care îl ia la zor că n-a ținut post

Pr. Dorin Picioruș: ăla „nu e bun”…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și dacă lucrurile rămân în același statu quo^[9], copiii, atunci când vor crește, vor avea aceeași tendință. Vor avea aceleași afinități cu cei cu care au fost mai bine legați interior.

Pr. Dorin Picioruș: Până la urmă ideea de ceartă sau realitatea certei – nu a certării – într-o familie ortodoxă – unde există iubire, există sinceritate – îmbracă aspectul de ajungere la o soluție viabilă pentru amândoi.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Și de aceea n-ar trebui să transformăm aceste mici disensiuni între noi în adevărate pietre de poticneală în familie. Pentru că ele nu sunt lucruri pe care nu le putem depăși. Ele nu sunt ziduri în viața noastră.

Până la urmă – că d-aia vorbim despre familia creștină în postmodernitate – familia creștină, ortodoxă, este o insulă de normalitate și de stabilitate.

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact! Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Dacă știm să discutăm, să inter-relaționăm, membrii familiei, și împreună cu familia, cu Biserica, cu prietenii, cu duhovnicul, cu preoții noștri, cu ierarhii noștri, ajungem să ne rezolvăm problemele interioare, atunci nu se ajunge nici la omor, nici la violență casnică, nu se ajunge nici la divorț. Și nici la căderile pe de-alături, adică la incest și adulter.

Dacă știm să ne gestionăm bine viața familială și viața noastră parohială, eparhială, patriarhală…și dacă noi ne cunoaștem și ne recunoaștem statutul personal, nu putem ajunge la derapaje. Și astfel nu avem nevoie să cerem ajutorul, pentru probleme personale și familiale, societății în ansamblu sau Statului, pentru că le rezolvăm creștinește, ortodox.

E nevoie să fii manageriat de către alții…numai când tu, ortodoxul, ai ajuns ca lumea…Cu lumea care are tabieturi nerevelaționale. Pentru că e semn că nu mai trăiești în viața Bisericii, în mentalitatea Sfinților Părinți, în ritmul normalității, al naturaleței…

Domnule Ioan Bogdan Stârceanu, interviul cu dumneavoastră a fost o frumusețe, astăzi, 13 august 2008, când îl avem pomenit pe Sfântul Maxim Mărturisitorul^[10], la mutarea Sfintelor sale Moaște…Adică pe Sfântul, care, în viața noastră, a amândurora, este o piatră de temelie, o piatră fundamentală. Pentru că el vorbește despre împletirea dintre duhovnicie și rațiune…

Mast. Bogdan Stârceanu: Exact!…

Pr. Dorin Picioruș: Pentru că ele trebuie să fie împletite întotdeauna. Nici școală fără viață, nici viață fără școală^[11]. Căci toată înduhovnicirea și înțelepțirea noastră teologică au în spate multă muncă.

Și, în același timp, ne pregătim pentru praznicul preaslăvit al Adormirii Prea Curatei Stăpâne, de Dumnezeu Născătoarea.

Ce ne puteți spune în finalul acestui interviu?

Sperăm ca el să nu fie ultimul și să avem astfel de interviuri cu toți frații noștri, cu toți Părinții noștri Profesori, cu Ierarhii noștri, de la care putem să învățăm lucruri care ne zidesc dar și care să ne facă realiști. Să ne facă oameni duhovnicești dar, în același timp, realiști. Adică unii care înțeleg, simt, știu să se comporte, să se manifeste, să vorbească lumii de azi.

Nu trebuie să părem desueți în postmodernitate prin ceea ce spunem și facem. Pentru că avem, în fața noastră, o lume secularizată foarte egoistă, foarte mercantilă și exclusivistă. Care ne taxează imediat ezitările sau erorile…

Ce ne puteți spune în cele din urmă?…

Mast. Bogdan Stârceanu: Că vă mulțumesc încă odată pentru acest interviu.

Pr. Dorin Picioruș: Și noi vă mulțumim!

Mast. Bogdan Stârceanu: Pentru că Prea Curata ne-a permis…

Pr. Dorin Picioruș: Ne-a adunat!…

Mast. Bogdan Stârceanu: ne-a adunat…pentru ca să putem discuta aceste lucruri. Și aș vrea să spun un lucru foarte important despre domeniul de care noi ne ocupăm. Și nu mă refer numai la teologie ci și la mediul online. Iar cei care activează în mediul online vor auzi, în primul rând, acest lucru…

Pr. Dorin Picioruș: Da!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Și anume că fără seriozitate și muncă asiduă nu vom ajunge nicăieri. Pentru că e foarte ușor să îi categorisești pe oameni, e foarte ușor să-i…

Pr. Dorin Picioruș: denigrezi…sau să te faci că nu-i vezi pe cei din jurul tău…

Mast. Bogdan Stârceanu: când ei sunt niște valori și ceea ce ei produc sunt realități. Și, ca un sfat, pe care eu l-aș da: mai întâi să muncim și apoi…

Pr. Dorin Picioruș: să ne scoatem ochii [încep să râd]…Da, am înțeles mesajul dumneavoastră!…

Mast. Bogdan Stârceanu: Da!…

Pr. Dorin Picioruș: Vă mulțumim frumos! A fost o onoare și o favoare pe care ne-ați făcut-o. Și pe care noi o trăim la parametrii prieteniei și ai sincerității față de noi.

Mast. Bogdan Stârceanu: Vă mulțumesc și eu!

Pr. Dorin Picioruș: Dumnezeu să ne ajute și să ne întărească! Și să mergeți cu bine în drumul dumneavoastră!

Mast. Bogdan Stârceanu: Doamne ajută! Mulțumesc!…

---

[1] În engleză: „Fără zahăr!”. Cu sensul: „Fă lucrurile nesărate cu carul! Fă tâmpenii, fără să te gândești la consecințe!”.

[2] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/General_Motors.

[3] În engleză: shortcuts = scurtături.

[4] Cu sensul de: extraordinar.

[5] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rafail_Noica.

[6] Homosexuali.

[7] Nu sunt violatori.

[8] Nu fac preacurvie.

[9] Sintagmă latină: starea ca atare.

[10] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul.

[11] Pentru că e nevoie, în același timp, de studii teologice aprofundate dar și de o împlinire faptică a poruncilor lui Dumnezeu în viața noastră. E nevoie de teologie și de duhovnicie în același timp.